AEROTERMA, aeroterme, s. f. Aparat electric de incalzire cu aer cald. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerotherme.

CALORIFER, -A, caloriferi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care transporta caldura. 2. S. n. Instalatie de incalzire producatoare de caldura (cu aburi, apa calda sau aer cald); p. restr. radiator al unei astfel de instalatii. – Din fr. calorifere.

HIPOCAUST, hipocauste, s. n. (La romani) Instalatie de incalzire cu aer cald. ♦ Canal subteran care servea la acest fel de incalzire. [Pr.: -caust] – Din fr. hypocauste.

MONTGOLFIER, montgolfiere, s. n. Aerostat primitiv umplut cu aer cald. [Pr.: -fi-er. – Var.: montgolfiera s. f.] – Din fr. montgolfiere.

RAMEZA, rameze, s. f. Masina pentru intinderea in latime si uscarea tesaturilor, prin prinderea lor pe o rama mobila care trece printr-un spatiu de uscare in care circula un curent de aer cald. – Din fr. rameuse[-secheuse].

AEROTERMA ~e f. Aparat electric de incalzire cu aer cald. /<fr. aerotherme

PACLA ~e f. 1) Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara. 2) Val atmosferic albastrui, alcatuit din particule solide microscopice, care lipsesc aerul de limpezime. 3) Stare de aer cald care produce naduseala. 4) Vulcan noroios. /<sl. piklu

FOEN s.n. 1. Vant cald si puternic care bate in muntii Alpi. 2. Aparat electric pentru uscarea parului cu ajutorul unor curenti de aer cald. [Pron. fon, scris si foehn. / < fr. foehn, germ. Fohn].

MONTGOLFIER s.n. Aerostat primitiv umplut cu aer cald. [Pron. -fier. / < fr. montgolfiere, cf. Montgolfier – industrias francez].

ANEMOSTAT s.n. Aparat folosit la incalzirea centrala cu aer cald pentru difuzarea aerului in incaperi. [< fr. anemostat, cf. gr. anemos – vant, lat. stare – a sta].

HIPOCAUST s.n. (Ant.) Instalatie de incalzire cu aer cald. ♦ Focar subteran care servea la acest fel de incalzire. [Pron. -caust. / < fr. hypocauste, cf. lat., gr. hypokauston].

AEROTERMA s. f. instalatie de incalzire cu aer cald a unor incaperi mari. (< fr. aerotherme)

FOEHN [FON] s. n. 1. vant cald si uscat care bate in muntii Alpi. 2. aparat electric pentru uscarea parului cu ajutorul unor curenti de aer cald. (< fr. foehm, germ. Fohn)

HALENA s. f. (med.) aer cald care iese din plamani in timpul expiratiei. ◊ respiratie urat mirositoare. (< fr. haleine)

HIPOCAUST s. n. (ant.) instalatie de incalzire centrala cu aer cald. ◊ focar subteran al unei astfel de instalatii. (< fr. hypocauste)

MONTGOLFIER s. n. aerostat primitiv, cu aer cald. (< fr. montgolfiere)

ATOMIZARE (‹ fr.) s. f. (CHIM.) Metoda de uscare constind in pulverizarea solutiilor sau a suspensiilor intr-un curent de aer cald.

AEROTERMA, aeroterme, s. f. Aparat electric de incalzire cu aer cald. – Din fr. aerotherme.

ANEMOSTAT, anemostate, s. n. Aparat care, in instalatiile de incalzire centrala cu aer cald, difuzeaza aerul in locuinte. – Fr. anemostat (< gr.).

CALORIFER, calorifere, s. n. Instalatie pentru incalzirea incaperilor din una sau mai multe cladiri, printr-o singura sursa producatoare de caldura (cu aburi, apa calda sau aer cald); (prin restrictie) radiatoarele din incaperi ale unei astfel de instalatii. – Fr. calorifere.

ALENA, alene, s. f. aer cald care iese din plamani in timpul expiratiei. – Din fr. haleine.

ANEMOSTAT, anemostate, s. n. Aparat folosit pentru difuzarea aerului cald dintr-o instalatie de incalzire centrala in incaperi. – Din fr. anemostat.

ANEMOSTAT ~e n. Aparat pentru difuzarea aerului cald de la o instalatie de incalzire centrala la incaperi. /<fr. anemostat

aerOTERMOTERAPIE s.f. Terapeutica bazata pe utilizarea aerului cald. [< fr. aerothermotherapie].

nadufos, -oasa, adj. (pop.) 1. (despre oameni) astmatic. 2. (despre aer) cald, inabusitor, viciat.

aerOPIEZOTERMOTERAPIE s. f. folosirea terapeutica a aerului cald sub presiune. (< fr. aeropiesothermotherapie)

aerOTERMOTERAPIE s. f. tratament prin utilizarea aerului cald. (< fr. aerothermotherapie)

ANAFRONT s. n. front atmosferic in care aerul cald are o miscare ascendenta. (< fr. anafront)

ANEMOSTAT s. n. aparat pentru difuzarea aerului cald in incaperi. (< fr. anemostat)

CONVECTIE s. f. 1. deplasare a unei mase de aer in sens vertical. 2. trecere prin campuri fluide a curentului electric sau a caldurii, datorita deplasarii particulelor lor componente. 3. (med.) metoda de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald in jurul organului cutanat si inlocuirea lui cu aer rece. (< fr. convection, lat. convectio)

INCALZIRE, incalziri, s. f. 1. Actiunea de a (se) incalzi si rezultatul ei. ◊ Incalzire centrala = sistem de ridicare a temperaturii aerului dintr-o cladire prin folosirea unei surse unice producatoare de caldura, care difuzeaza, sub presiune, apa calda sau aer incalzit in radiatoare special amenajate. ♦ Ansamblu al procedeelor de incalzire. 2. Complex de exercitii fizice efectuate inaintea unui antrenament, a unei competitii etc. pentru adaptarea organismului la potential maxim. – V. incalzi.

FRONT s.n. 1. Loc, teritoriu, pe care se poarta luptele intr-un razboi. ♦ Grupare operativa constituita din forte militare numeroase sub o comanda unica. 2. Formatie de militari, de sportivi etc. asezati in linie. 3. (Fig.) Grupare unitara de forte stranse in vederea unei lupte comune. 4. (Arhit.) Plan vertical in care este situata fatada unei cladiri. ♦ Perete in care se executa taierea rocilor sau a minereurilor. 5. (Met.) Zona de tranzitie intre doua mase de aer diferite, caracterizata prin schimbari meteorologice bruste si cu consecinte directe asupra mersului vremii. ◊ Front de furtuna = masa de aer rece care, impinsa de furtuna, provoaca deplasarea aerului mai cald din fata ei. [< fr. front, cf. rus. front].

caldARIUM s. n. 1. incapere de baie cu aer si apa calda, in termele romane. 2. sera calda. (< lat., fr. caldarium)

CLIMA s. (MET.) 1. aer, climat, vreme, (inv.) temperament. (Regiune cu ~ calda.) 2. clima locala v. microclima.

INCALZI, incalzesc, vb. IV. 1. Tranz. A face sa-i fie cuiva cald. ♦ (Despre surse de caldura) A face ca aerul, apa etc. sa-si ridice temperatura. ♦ A expune ceva la o sursa de caldura pentru a-i ridica temperatura. 2. Refl. A i se face (cuiva) cald. ♦ (Despre vreme) A se face (mai) cald. 3. Refl. A se pregati prin exercitii fizice inaintea unui efort sportiv. 4. Tranz. si refl. Fig. A (se) inflacara, a (se) entuziasma. – In + cald.

BRASAJ s.n. 1. Amestecare a combustibilului pulverizat sau in stare de vapori cu aerul comburant inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. Amestecare la cald a fainii de malt cu apa pentru a se obtine mustul de bere. 3. Bratare. [< fr. brassage].

BRASAJ s. n. 1. amestecare a combustibilului pulverizat sau in stare de vapori cu aerul comburant inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. amestecare la cald a fainii de malt cu apa calda pentru a se obtine mustul de bere. (< fr. brassage)

TETRODON s. m. peste din marile calde cu patru dinti, cu solzi spinosi, care poate deveni sferic umflandu-se cu aer. (< fr. tetrodon)

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

cald¹ ~da (~zi, ~de) (in opozitie cu rece) 1) Care are o temperatura ridicata; care produce o senzatie de caldura. aer ~. Soba ~da. ◊ Nici ~, nici rece asa si asa. 2) Care este facut de curand; proaspat. Paine ~da. ◊ A le spune ~de a spune minciuni, a spune brasoave. Bate fierul cat ii ~ nu scapa prilejul. 3) (despre obiecte de imbracaminte) Care tine caldura; calduros. 4) fig. Care porneste din inima. Discutie ~da. ◊ Bun ca painea ~da bun la suflet; marinimos. 5) fig. Care are o intensitate deosebita; fierbinte. Sarut ~. /<lat. caldus

CICLON (‹ fr. {i}; {s} gr. kyklos „cerc”) s. n. 1. (METEOR.) Forma negativa a reliefului cimpului baric, cu diametrul de citeva mii de km, in care presiunea scade de la periferie spre centru si masele de aer au o miscare convergenta pe orizontala si predominant ascendenta pe verticala. Structura sa este asimetrica cu un sector cald mai ingust, unul rece mai dezvoltat, un front cald in partea anterioara si unul rece in cea posterioara, ceea ce face ca sa predomine timpul inchis cu precipitatii si vinturi puternice; cimp de joasa presiune. Ex.: c. australian (in partea de N a Australiei in timpul verii australe) si c. tropical (in zona frontului tropical, 5-25 ºC lat. N si S). ♦ Furtuna puternica, cu deplasarea aerului in virtejuri, insotita de ploi si descarcari electrice puternice. V. taifun, uragan. 2. (TEHN.) Aparat pentru separarea particulelor materiale din aer sau din gaze prin efectul fortei centrifuge.

BRASAJ s. n. 1. Amestecare cu aer a vaporilor sau a picaturilor unui combustibil lichid, inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. Amestecarea fainii de malt cu apa calda, pentru a se obtine mustul de bere. – Fr. brassage.

BRASAJ s. n. 1. Amestecare cu aer a vaporilor sau a picaturilor unui combustibil lichid inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. Amestecare a fainii de malt cu apa calda pentru a se obtine mustul de bere. – Din fr. brassage.

COLAC, colaci, s. m. 1. Un fel de paine, de obicei in forma de inel, impletita din mai multe suluri de coca. ◊ Colaci domnesti = daruri obligatorii trimise domniei de orasele din Tara Romaneasca si din Moldova. ◊ Expr. A se face colac = a se aseza, a se culca cu corpul incolacit. Colac peste pupaza = se zice cand la un necaz sau la o nenorocire se adauga un alt necaz sau o alta nenorocire. A umbla dupa (sau a astepta) colaci calzi = a umbla dupa (sau a astepta) lucruri bune, placute si venite de-a gata. A astepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire buna. 2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de forma inelara. ◊ Colac de salvare = inel de pluta sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul caruia o persoana (naufragiata) se poate mentine deasupra apei; centura de salvare. ♦ Imprejmuire de piatra sau de lemn in jurul unei fantani; ghizd. 3. Rotocol de fum (de tigara). – Din sl. kolacĩ.

COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati

BAIE bai f. 1) Cufundare a corpului in apa (calda), in alt lichid sau intr-o substanta pulverulenta (cu scop igienic, curativ sau din placere). A face ~. 2) Apa (sau alt lichid) folosita pentru imbaiat; scaldatoare. ◊ ~ de sange a) cantitate mare de sange, pierduta de cineva; b) varsare de sange; macel. 3) Cladire sau incapere special amenajata pentru imbaiat. ~ publica. 4) Vas mare pentru imbaiat; cada. A se spala in ~. 5) Expunere a corpului (gol) la actiunea diferitor factori externi (in scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate avand izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; statiune balneara. A pleca la bai. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operatii tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide si solutii. 8) Lichid sau solutie chimica folosite pentru efectuarea unor asemenea operatii. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. baii; Sil. ba-ie] /<sl. banja