RELATIV, -A, relativi, -e, adj. 1. Care se refera, se raporteaza la ceva sau la cineva, care are legatura cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legatura dintre propozitii subordonate si cuvinte din propozitiile regente pe care le determina. Propozitie relativa (si substantivat, f.) = a) propozitie subordonata introdusa printr-un pronume sau adverb relativ; b) propozitie atributiva. ◊ Loc. prep. Relativ la... = in legatura cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependenta de anumite conditii, de un sistem de referinta etc.; evaluat, determinat cu aproximatie; conditionat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativa = cronologie care stabileste ca un eveniment sau un fenomen a avut loc inaintea altuia sau dupa altul, fara sa poata preciza cu exactitate data. Miscare relativa = deplasare a unui corp fata de un sistem de referinta mobil. ♦ Care depinde de un termen in absenta caruia ar fi fara sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai putin, aproape. 3. Care priveste relatia dintre termeni considerati independenti de aceasta relatie. ♦ Care nu exista decat in relatie cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

MACAR adv. 1. (Restrictiv) Cel putin, barem, incaltea. Sa-i dea macar zece lei. 2. (Concesiv) Chiar sa, chiar daca, fie¹ si sa, inca. Macar de-ar fi orice, tot ma duc. ◊ Loc. conj. Macar ca = cu toate ca, desi. 3. (Pop.; in legatura cu un pronume sau cu adverbe interogativ-relative) Oricat, oricine, oarecare, cineva, fiecare, oricum. – Din ngr. makari.

relativ, -A adj. 1. Care se raporta, se refera la... ♦ Pronume (adverb sau adjectiv) relativ = pronume (adverb sau adjectiv) care se raporta la un substantiv sau la un pronume precedent; propozitie relativa (si s.f. ) = propozitie subordonata introdusa prin pronume sau adverbe pronominale relative sau nehotarate; propozitie atributiva; timp relativ = timp care exprima o actiune raportata la alt moment decat cel al vorbirii. 2. Care variaza (dupa imprejurari); evaluat, determinat cu aproximatie. ♦ Valabil intre anumite limite, in anumite conditii. ♦ (Fiz.) Miscare relativa = deplasare a unui corp fata de un sistem de referinta mobil. 3. Care nu exista decat in relatie cu altceva. // adv. Aproximativ, aproape. [< fr. relatif, it. relativo, lat. relativus].

adverbial, -a adj. (lat. adverbialis). relativ la adverb. Locutiune adverbiala, reunirea mai multor vorbe echivalente c' un adverb, ca: pin [!] urmare, deci. Adv. In mod adverbial.

DESTUL, -A, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) in cantitate suficienta, atat cat trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) in cantitate sau in numar mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decat trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjectie) Ajunge! inceteaza!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leaga prin prep. „de”) a) (Exprima ideea de diminuare a calitatii pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au inteles destul de bine. b) (Exprima ideea de sporire a calitatii negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste). Destul de putin. Destul de rau. – De⁴ + satul.

relativ, -A I. adj. 1. care exista in cadrul unor relatii concrete; conditionat, limitat. 2. care este in raport, in relatie cu altceva. ♦ pronume (sau adverb) ~ = pronume (sau adverb) care se raporteaza la un substantiv sau la un pronume precedent; propozitie ~a (si s. f.) = propozitie atributiva; timp ~ = timp care exprima o actiune raportata la alt moment decat cel al vorbirii. 3. (despre marimi fizice) care variaza (dupa imprejurari); evaluat, determinat cu aproximatie. ◊ valabil intre anumite limite, in anumite conditii. ♦ (fiz.) miscare ~a = deplasare a unui corp fata de un sistem de referinta mobil. II. adv. aproximativ, aproape. (< fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ)