AFISA vb. I. tr. 1. A lipi un afis. ♦ A fi adus la cunostinta tuturor (printr-un afis). 2. (Fig.) A manifesta ostentativ o anumita atitudine; a ostenta, a se face remarcat dinadins. ♦ refl. A aparea, a se gasi in tovarasia cuiva pentru a produce senzatie. [P.i. 3,6 -seaza, 4 -sam, ger. -sand. / < fr. afficher].

MASSMEDIATIZAT, -A adj. adus la cunostinta publicului prin mass-media. (< mass-media + -iza)

Antilochus, fiul lui Nestor, pe care l-a intovarasit in razboiul troian. S-a distins pe cimpul de lupta prin curaj si vitejie. Prieten cu Achilles, este cel care i-a adus la cunostinta acestuia vestea mortii lui Patroclus. El insusi a fost ucis in lupta, dupa o versiune de catre Memnon, fiul lui Eos (sau de catre Hector), dupa o alta aparindu-si tatal cu trupul sau.

INSTIINTA, instiintez, vb. I. Tranz. A aduce la cunostinta; a da de stire, a anunta; a informa. ♦ Refl. (Inv.) A lua cunostinta, a prinde de veste, a afla. – In + stiinta.

NOTIFICA, notific, vb. I. Tranz. A aduce la cunostinta (in mod oficial); a instiinta (in scris); a trimite o notificare. ♦ A nota. – Din fr. notifier, lat. notificare.

PROCLAMATIE, proclamatii, s. f. Text oficial prin care se aduce la cunostinta publica un fapt de mare importanta si de interes general; declaratie scrisa prin care se face un apel in vederea unei actiuni importante; proclamare. [Var.: (inv.) proclamatiune s. f.] – Din fr. proclamation, lat. proclamatio, -onis.

ANUNTA, anunt, vb. I. Tranz. A aduce la cunostinta; a vesti, a incunostinta. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.

PROCLAMA, proclam, vb. I. Tranz. 1. A anunta ceva in mod solemn si oficial; a aduce la cunostinta publica (printr-o proclamatie) un fapt de mare importanta si de interes general. 2. A acorda cuiva in mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independenta. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A sustine ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tarie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare.

VESTE, vesti, s. f. 1. Fapt, intamplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunostinta cuiva; stire, informatie. ◊ Loc. adv. Fara (de) veste = deodata, subit, pe neasteptate. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunostinta, a instiinta, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutati stii? 2. Zvon; p. ext. faima, renume. ◊ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĩ.

VESTI, vestesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce la cunostinta, a face cunoscut; a instiinta, a anunta, a informa. ♦ A face sa se prevada; a prevesti. 2. Refl. A-si face cunoscuta, simtita existenta sau prezenta. 3. Refl. (Inv.) A deveni vestit, faimos. ♦ Tranz. A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. – Din veste.

cunostinta, cunostinte, s. f. 1. Cunoastere (2). ♦ Expr. A avea (sau a lua) cunostinta de ceva = a sti, a fi informat. A aduce (ceva) la cunostinta cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunostinta publica = a da de stire tuturor. In cunostinta de cauza = cunoscand bine ceva. A-si pierde cunostinta = a nu mai sti de sine, a lesina. ♦ (Rar) A-si veni in cunostinta = a se trezi din lesin. ♦ (Rar) Minte, ratiune. 2. (La pl.) Totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva intr-un domeniu oarecare. 3. Persoana pe care vorbitorul o cunoaste. ♦ Expr. A face cunostinta cu cineva = a lega relatii sociale cu o persoana. (Fam.) A face cuiva cunostinta cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Inv.) Multumire, recunostinta. – Cunoaste + suf. -inta (cu sensul 3 dupa fr. connaissance).

TRANSMITE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunostinta cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emitator de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face sa ajunga la altul, a trece din om in om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoana la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radiatii, de unde etc. ♦ Refl. (Despre energie, radiatii, unde etc.) a trece dintr-un loc in altul; a se propaga. 5. A comunica o miscare de la o masina la alta sau de la un organ al unei masini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] – Din fr. transmettre, lat. transmittere.

DENUNTA, denunt, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunostinta unei autoritati savarsirea unei infractiuni, a face un denunt. ♦ A pari. 2. A comunica oficial ca un contract, un act inceteaza de a mai fi in vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din fr. denoncer, lat. denuntiare.

DECLARATIE, declaratii, s. f. 1. Marturisire, afirmare deschisa a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirma cineva cu un anumit prilej. ◊ Verb de declaratie = verb care denumeste actiunea de a vorbi sau de a gandi. ♦ Act oficial prin care se aduce la cunostinta, se intareste o masura luata; notificare. ♦ Marturie, depozitie a unui martor. ♦ Relatare facuta in scris de catre o persoana catre un organ al administratiei de stat, prin completarea unui formular; (concr.) formularul pe care se face aceasta relatare. ♦ Forma de tratat international. 2. (In sintagma) Declaratie de razboi = incunostintare prealabila si oficiala facuta de un stat catre alt stat cu privire la inceperea razboiului impotriva acestuia. [Var.: declaratiune s. f.] – Din fr. declaration, lat. declaratio, -onis.

A ANUNTA anunt tranz. 1) (persoane) A aduce la cunostinta printr-un anunt; a instiinta; a vesti; a informa. 2) (numele unei persoane sosite) A vesti sosirea rostind cu voce tare. 3) A semnaliza ca urmand sa se produca in viitor. 5) (stiri, vesti, informatii) A aduce; la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a emite; a difuza. /<fr. annoncer, lat. annuntiare

A COMUNICA comunic 1. tranz. (stiri, vesti, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a relata; a anunta; a emite; a difuza. 2. intranz. (despre persoane, comunitati sociale) A intretine relatii permanente; a fi in legaturi de prietenie. /<fr. communiquer

CRAINIC ~ca (~ci, ~ce) m. si f. 1) inv. Persoana care aducea la cunostinta multimii poruncile suveranului sau ale autoritatilor; vestitor. 2) Persoana care citeste informatiile, comunicarile oficiale, anunta programul la un post de radio sau de televiziune; spicher. /<ucr. krajnik

A DECLARA declar tranz. 1) A aduce la cunostinta (pe cale orala sau scrisa). 2) (intentii, actiuni) A comunica in mod oficial. 3) (sentimente, atasamente, atitudini) A face sa fie cunoscut; a marturisi. 4) (persoane) A califica, avand la baza anumite circumstante sau motive. 5) (persoane) A invinui printr-o declaratie; a pari; a denunta; a turna. /<fr. declarer, lat. declarare

A DESTAINUI destainui tranz. 1) (ganduri intime, framantari sufletesti etc.) A comunica in mod confidential; a incredinta; a confia. 2) (persoane) A arata asa cum este; a da pe fata; a trada. Ochii l-au destainuit. 3) (secrete oficiale) A aduce la cunostinta generala; a da in vileag; a dezvalui; a divulga. /des- + a tainui

A DEZVALUI dezvalui tranz. 1) (ganduri intime, framantari sufletesti) A comunica in mod confidential; a incredinta; a destainui; a confia. 2) (secrete de stat) A aduce la cunostinta generala; a da in vileag; a divulga; a destainui. [Sil. -lu-i] /dez- + a [in]valui

A DIFUZA ~ez tranz. 1) A face sa se difuzeze; a propaga; a raspandi; a transmite. 2) (idei, stiri) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a emite; a anunta. 3) (carti, publicatii etc.) A pune in vanzare; a vinde. /<fr. diffuser

A DIVULGA divulg tranz. (taine, secrete) A aduce la cunostinta generala; a destainui; a dezvalui. /<fr. divulguer, lat. divulgare

A EMITE emit tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune in circulatie; a inainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune in vigoare in mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hartii de valoare) A pune in circulatie. 4) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. 5) (raze de lumina sau de caldura, unde electromagnetice sau sonore) A imprastia in toate directiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (stiri, vesti, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunta; a difuza. /<lat. emittere

A INAINTA ~ez 1. intranz. 1) A se misca inainte (in spatiu si in timp); a avansa. Vehiculul ~eaza. ◊ ~ in varsta a imbatrani. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a avansa; a propasi; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la invatatura. 3) (despre peninsule, proeminente etc.) A iesi in afara, formand un relief; a fi in relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce in ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treapta superioara (intr-un post, intr-un grad stiintific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica intr-un post sau in grad mai inalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare si aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunostinta publica; a pune in circulatie; a emite; a preconiza. 4) inv. (sume de bani) A plati cu anticipatie. /Din inainte

A INVEDERA ~ez tranz. 1) A face sa fie clar; a arata in mod evident; a demonstra. Opera lui ~eaza un talent veritabil. 2) rar (actiuni sau rezultate ale acestora) A face sa devina cunoscut; a aduce la cunostinta. /in + vedere

A MENTIONA ~ez tranz. 1) A aduce la cunostinta, atragand atentia in mod special; a semnala. 2) A aduce vorba in treacat despre cineva sau despre ceva; a aminti; a pomeni. 3) (persoane) A aprecia printr-o mentiune. [Sil. -ti-o-] /<fr. mentionner

MENTIUNE ~i f. 1) aducere la cunostinta; mentionare; semnalare. 2) Indicatie necesara. 3) Apreciere elogioasa pentru anumite merite. ◊ Diploma cu ~ diploma speciala inmanata studentilor eminenti. 4) Distinctie onorifica, mai mica decat premiul, acordata unor elevi, unor participanti la o competitie etc. [Sil. -ti-u-] /<fr. mention, lat. mentio, ~onis

A NOTIFICA notific tranz. 1) (acte juridice)A aduce la cunostinta (unei persoane interesate) pe cale oficiala. 2) pop. A sublinia in mod special. /<fr. notifier, lat. notificare

A PRECONIZA ~ez tranz. 1) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunostinta publica; a pune in circulatie; a emite; a inainta. 2) fig. A recomanda in mod insistent. /<fr. preconiser

A PREVESTI ~esc tranz. 1) A stabili din timp prin deductie sau intuitie, aducand la cunostinta; a prezice. 2) fig. A semnaliza prin sine insusi. Norii plumburii ~esc furtuna. /pre- + a vesti

A PREZICE prezic tranz. A stabili din timp prin deductie sau prin intuitie, aducand la cunostinta; a prevesti. ◊ ~ viitorul a pretinde ca se poate afla viitorul (ghicind in carti, in palma, in bobi etc.). /pre- + a zice

A PROMULGA promulg tranz. jur. (legi, conventii etc.) A aduce la cunostinta publica cu titlul de document executoriu. /<fr. promulguer, lat. promulgare

A PRONUNTA pronunt tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a rosti; a articula. 2) (sentinte, hotarari etc.) A declara potrivit prevederilor legii; a aduce la cunostinta publicului dupa dezbaterile legale. /<lat. pronuntiare, fr. prononcer

A RAPORTA² ~ez tranz. A aduce la cunostinta printr-un raport. /<fr. rapporter

A RASPUNDE raspund 1. intranz. 1) A da un raspuns. ◊ ~ in doi peri a da un raspuns evaziv. 2) A reactiona intr-un anumit fel (prin vorbe, gesturi etc.) la un imbold venit din afara. 3) fig. (mai ales despre obiecte) A fi in spiritul anumitor exigente; a corespunde cerintelor. 4) rar A avea iesire (in sau spre ceva). 5) (despre fenomene fizice sau psihice) A-si manifesta efectele. 6) A fi responsabil de cineva sau de ceva. 7) (despre obiecte) A produce efectul asteptat. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propozitie complementara) A aduce la cunostinta. Mi-a raspuns ca n-are obiectii. /<lat. respondere

A RELATA ~ez tranz. (stiri, evenimente, fapte etc.) A aduce la cunostinta publicului larg; a comunica; a transmite; a anunta; a emite; a difuza. Televiziunea relateaza faptele intamplate. /<fr. relater

A SCRIE scriu 1. intranz. 1) A reprezenta grafic vorbirea. 2) A intretine corespondenta. 3) A practica scrisul. 2. tranz. 1) (texte) A formula in scris. 2) A aduce la cunostinta in scris; a comunica pe cale grafica. 3) pop. A fixa in scris; a inscrie; a nota; a inregistra. ◊ A(-si) ~ ceva in frunte a tine bine minte; a memoriza bine. A-i fi scris (cuiva) a-i fi harazit de soarta; a-i fi sortit. A-i fi scris (cuiva) pe fata a vedea pe fata cuiva starea lui sufleteasca. 4) pop. (medicamente sau tratamente) v. A PRESCRIE. /<lat. scribere

A SEMNALA ~ez tranz. A aduce la cunostinta, atragand atentia in mod special; a mentiona. /<fr. signaler

A TRANSMITE transmit tranz. 1) (ceva cuiva) A trimite indirect; a da printr-un intermediar. 2) (stiri, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a emite; a comunica; a relata; a difuza. 3) (lumina, caldura, sunete, mirosuri etc.) A face sa cuprinda spatii tot mai largi; a raspandi; a difuza; a propaga. 4) A face sa treaca de la un obiect la altul. 5) tehn. (miscari, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv; a imprima. [Sil. trans-mi-] /<fr. transmettre, lat. transmittere

VESTE vesti f. Informatie care se aduce la cunostinta cuiva; stire; noutate; mesaj. ◊ Fara de ~ (sau pe neprins de ~) pe neasteptate; deodata. A da de ~ a anunta; a instiinta. A prinde de ~ a afla. 2) Comunicare orala neconfirmata; zvon. ◊ A i se duce (sau a-i merge) cuiva ~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) ~ea ca de popa tuns. v. POPA. [G.-D. vestii] /<sl. vesti

ANUNTA vb. I. tr. A aduce la cunostinta; a incunostinta. ♦ A vesti sosirea cuiva (cu voce tare). [P.i. anunt. / < fr. annoncer, cf. lat. annuntiare].

BILET s.n. 1. Scrisoare foarte scurta, de cateva randuri. ♦ Tableta. 2. Imprimat, inscris, scrisoare prin care se aduce la cunostinta ceva, se confirma ceva etc. ◊ Bilet de voie = hartie prin care se acorda permisiunea de a iesi in oras unui militar incazarmat, unui elev intern etc.; bilet de banca = bancnota; bilet la ordin = cambie. [Pl. -te, -turi. / < fr. billet, cf. it. biglietto].

NOTIFICA vb. I. tr. A aduce la cunostinta (ceva) printr-o instiintare, printr-o nota oficiala; a trimite o notificare. ♦ A nota. [P.i. notific, 3,6 -ca. / < it., lat. notificare].

submite, submit, vb. III (inv. si reg.) 1. a aduce la cunostinta. 2. (refl.) a se supune unei puteri dominatoare; a accepta o anumita autoritate.

PROCLAMATIE s.f. Proclamare. ♦ Manifest prin care se aduce la cunostinta publica un fapt de mare importanta. ♦ Apel tiparit avand un caracter agitatoric. [Pron. -iei, var. proclamatiune s.f. / cf. fr. proclamation, lat. proclamatio].

denunta (-t, -at), vb. – 1. A aduce la cunostinta o infractiune. – 2. A rezilia unilateral un contract. Fr. denoncer. – Der. denunt, s. n., deverbal, prin analogie cu anunt; denuntator, s. m.

evoca (evoc, evocat), vb. – A aduce la cunostinta fapte, evenimente trecute. Lat. evocare (sec. XIX). – Der. evocabil, adj. (care poate fi evocat); evocati(un)e, s. f. (actiunea de a evoca); evocator, adj. (care evoca).

ANUNTA vb. tr. a aduce la cunostinta. ◊ a vesti sosirea cuiva sau un eveniment. (< fr. annoncer, lat. annuntiare)

FERPAR s. n. scrisoare sau anunt (intr-un ziar) prin care se aduce la cunostinta casatoria sau decesul cuiva. (< fr. faire-part)

PROCLAMATIE s. f. comunicare oficiala prin care se aduce la cunostinta publica un fapt de mare importanta. ◊ apel tiparit avand un caracter agitatoric. (< fr. proclamation, lat. proclamatio)

ANUNTA, anunt, vb. I. Tranz. A aduce la cunostinta; a vesti, a incunostinta. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Fr. annoncer (lat. lit. annuntiare).

aduc, adus, a aduce v. tr. (lat. adduco, -ducere; it. addurre, pv. vfr. aduire, sp. aducir, pg. adduzir. – Imper. ada si adu: adu-ti [VR. 1925,7,34]. V. duc). Duc (considerindu-ma pe mine ca centru sau locu despre care vorbesc): a aduce apa in casa, pine [!] copiilor, o scrisoare, o veste. Fac sa vie: l-am adus acasa. Produc, fac: pomu aduce roade, munca aduce castig. Pricinuiesc, fac: ploaia a adus mari pagube. Indoiesc, intorc (Rar): a adus copacu cu virfu' n jos. Fig. Fac sa ajunga: aici l-a adus betia. V. intr. Seman putin: copilu aduce cu tata-su. Aduc la indeplinire, indeplinesc. Aduc la cunostinta, comunic, spun. Aduc laude, laud. Aduc aminte, V. aminte. Prov. Nu aduce anu ce aduce ceasu. Vorba dulce mult aduce.

SEMNALA, semnalez, vb. I. Tranz. A aduce ceva la cunostinta prin semne sau printr-un semnal de avertizare, a atrage atentia cuiva asupra unui lucru, a avertiza; a scoate in evidenta, a releva, a mentiona. – Din fr. signaler (dupa semnal).

SEMNALA vb. I. tr. A aduce ceva la cunostinta, a anunta ceva; a scoate in evidenta, a releva, a mentiona. [Cf. fr. signaler].

SEMNALA vb. tr. a aduce ceva la cunostinta, a anunta ceva; a scoate in evidenta, a releva, a mentiona. (dupa fr. signaler)

IMPARA, imparez, vb. I. Tranz. (Inv.) 1. A pune in teapa. 2. A aduce ceva la cunostinta tuturor printr-un semn infipt in varful unui protap. – Lat. impalare (< palare).

RAPORTA, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) raporta, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport intre doua (sau mai multe) notiuni, a le pune in legatura unele cu altele, a considera ceva in relatie cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A gasi valoarea pe care o are o marime cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumita scara, elementele unei ridicari de teren. II. 1. A prezenta (in scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunostinta cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (in mod indiscret si cu rautate); a pari. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din fr. rapporter.

A BUCIUMA bucium intranz. 1) A scoate sunete de bucium, sufland; a canta din bucium. 2) fig. fam. A aduce o informatie la cunostinta tuturor; a raspandi o stire la toata lumea; a trambita. [Sil. -ciu-ma] /<lat. bucinare

A TRAMBITA ~ez 1. intranz. 1) A sufla in trambita, scotand sunete; a canta din trambita. 2) fig. fam. A aduce o informatie la cunostinta tuturor; a buciuma. 2. tranz. fam. (stiri) A face cunoscut lumii intregi; a raspandi la toti. /Din trambita

PUBLICATIE s. f. 1. ceea ce este tiparit (carte, revista, ziar etc.); tiparitura. 2. actiunea de a aduce un act juridic la cunostinta publica. (< fr. publication, lat. publicatio)

MEMORIE ~i f. 1) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoasterea si reproducerea in constiinta a experientei din trecut (fapte, evenimente, senzatii, sentimente, impresii, cunostinte). 2) Reprezentare mintala; pastrare in amintire; aducere-aminte. 3) Minte considerata ca fiind locul procesului de memorare. 4) Amintire despre oamenii celebri si despre evenimentele marcante din trecut, pastrata de posteritate. [G.-D. memoriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. memoria, fr. memoire

MEMENTO s.n. 1. Semn, nota care aduce aminte de ceva. ♦ Carte care cuprinde in rezumat cunostintele de baza ale unei stiinte, ale unei discipline etc. 2. Lista de spectacole, de conferinte, publicata in presa. [< fr. memento, cf. lat. memento – aminteste-ti].

MEMENTO s. n. 1. semn, nota care aduce aminte de ceva. 2. carte care cuprinde in rezumat cunostintele de baza ale unei stiinte, discipline etc. 3. lista de spectacole sau de conferinte, publicata in presa. (< fr. memento, lat. memento, aminteste-ti)

MESTER, -A, mesteri, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care are si practica o meserie; (in special) meserias cu calificare superioara, care are, de obicei, sarcina de a indruma si alti lucratori si de a conduce o sectie productiva intr-o intreprindere sau intr-un atelier; maistru. ◊ Expr. Mester-strica (si drege de frica), se spune despre un meserias prost sau despre un om neindemanatic. ♦ Proprietar al unui atelier (in raport cu angajatii sai). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, in trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. si f., adj. (Om) talentat, priceput, indemanatic, abil; (persoana) care poseda multe cunostinte. 3. S. m. si f. (Astazi rar) Persoana care a adus contributii (foarte) valoroase intr-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester.

SENSUS, NON AETAS, INVENIT SAPIENTIAM (lat.) observatia, nu varsta, va aduce intelepciunea – Publilius Syrus, „Sententiae”, 638. Observarea mediului inconjurator si a oamenilor da cunostinte si experienta care valoreaza mai mult decat anii traiti.

MEMORIE, memorii, s. f. 1. Proces psihic care consta in intiparirea, recunoasterea si reproducerea senzatiilor, sentimentelor, miscarilor, cunostintelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerata ca sediu al procesului de memorare). ◊ Loc. adv. Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Pastrare in amintire, reprezentare mintala, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o pastreaza oamenilor ilustri sau evenimentelor de seama. ◊ Expr. In memoria cuiva (sau a ceva) = in amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic in care se inregistreaza instructiunile, cuvintele, valorile numerice etc. dupa o codificare prealabila; memorator (2). – Din lat., it. memoria, fr. memoire.

RASPUNS (lat. responsum) s. n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunica celui care intreaba ceva. ♦ Expunere, dovedire a nivelului de cunostinte intr-un anumit domeniu in fata unui examinator. ♦ Replica, riposta. 2. (In legatura cu verbele „a duce”, „a aduce”) Stire, informatie. ♦ Solutie, dezlegare. 3. (TELEC.) Functia de timp reprezentand marimea de iesire a unui sistem de transmisiune cand la intrarea lui se aplica un anumit semnal in regim tranzitoriu sau in regim sinusoidal. 4. (BIOL.) R. imun = ansamblul reactiilor declansate de sistemul imun in momentul contactului organismului cu un agent strain (antigen), reactie care are drept scop neutralizarea si eliminarea agresorului. In cadrul r.i. globulele albe specializate (limfocite) sintetizeaza proteine numite anticorpi care interactioneaza cu antigenele, neutralizandu-le. Sin.: reactie imuna.

cunostinta ~e f. 1) Posedare a unor informatii speciale. ◊ A lua ~ de ceva a se pune la curent cu ceva. A aduce la ~ a informa pe cineva despre ceva. In ~ de cauza cu competenta. 2) la pl. Totalitate a informatiilor pe care le detine cineva. ~e vaste. 3) Persoana cunoscuta. ◊ A face ~ a cunoaste pe cineva. [G.-D. cunostintei] /a cunoaste + suf. ~inta

A aduce aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre

AFLA, aflu, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A lua cunostinta despre ceva; a capata informatii, vesti, noutati despre ceva. 2. Tranz. A gasi, a descoperi (cautand sau intamplator). 3. Refl. A fi, a se gasi intr-un loc, intr-o pozitie, intr-o imprejurare oarecare. ◊ Expr. (Fam.) A se afla in treaba = a interveni intr-o discutie sau intr-o actiune numai de forma, fara a aduce vreo contributie. Sa nu se afle (ca) sa... = sa nu cumva sa... Cum nu se (mai) afla = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) afla! = nu-i adevarat! ♦ A exista. 4. Tranz. (Pop.) A nascoci, a inventa, a scorni. Acest chip au aflat Robinson ca sa nu uite cursul anului (DRAGHICI). – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respiratia”.

SUPUNE, supun, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduce sub stapanire sau in puterea sa (prin forta armata); a cuceri, a subjuga. ♦ Refl. A accepta stapanirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se inchina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influentei sale. ♦ (Inv.) A imblanzi animale. 2. A constrange pe cineva sa suporte un lucru, sa accepte o situatie. ♦ A face ca o substanta, un material etc. sa fie expuse unei anumite actiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.). ♦ Refl. A se expune de bunavoie la ceva, a suporta de bunavoie ceva. 3. A prezenta cuiva un lucru spre cunostinta, apreciere sau hotarare. 4. (Inv. si reg.) A aseza, a pune dedesubt. ♦ A forta pe cineva sa se aplece, sa se incovoaie, sa ingenuncheze. – Lat. supponere.

AFLA, aflu, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A lua cunostinta despre ceva; a capata informatii, vesti, noutati despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A gasi, a descoperi (cautand sau intamplator). 3. Refl. A fi, a se gasi intr-un loc, intr-o pozitie, intr-o imprejurare oarecare; a fi, a exista in realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla in treaba = a se amesteca, a interveni intr-o discutie sau intr-o actiune numai de forma, fara a aduce vreo contributie. Sa nu se afle (ca) sa... = (sa) nu cumva sa... Cum nu se (mai) afla = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) afla! = nu-i adevarat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respiratia”.

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se aseza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa comunici sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodamantul, sfarsitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casa. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie si raman singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. Se apropie de 30 de ani. ◊ Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. si tranz. A fi, a ajunge sau a face sa fie sau sa ajunga (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunostintele lui se apropie de ale profesorului sau. 2. Tranz. A-si face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.