ECCLESIA s. f. (ant.) adunarea poporului la Atena, care lua deciziile supreme. (< fr. ecclesia, gr. ekklesia)

CLISTENE (CLEISTHENES) (sec. 6 i. Hr.), om politic atenian din familia Alcmeonizilor, conducator al partidului democratilor. Reformele sale constitutionale (509 i. Hr.) cu caracter democratic au produs transformari radicale in Atena. A impartit terit. Aticii in uniuni ad-tive, numite deme, a limitat numarul membrilor Sfatului la 500, astfel incit adunarea poporului (eclesia) sa detina autoritatea politica suprema si a instituit serviciul militar obligatoriu.

APELLA s. f. Nume dat adunarii poporului din Sparta antica. – Cuv. gr.

OSTRACISM s. n. 1. Forma de judecata a adunarii poporului, in vechea Atena, prin care un cetatean, considerat primejdios pentru libertatea si securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecutie, ostracizare. – Din fr. ostracisme.

OBSTE ~i f. inv. 1) Colectivitate, co-munitate de oameni uniti la o anumita treapta de dezvoltare istorica; societate. 2) Repre-zentanta a poporului; adunare obsteasca. 3) rar Grup de oameni care isi petrec timpul liber sau merg undeva impreuna; companie; societate. 4) Forma de cooperare economica pentru producerea de bunuri agricole. ~ taraneasca. ◊ De ~ comun, public. [G.-D. obstii] /<sl. obistije

ECCLESIA s.f. (Ant.) adunarea poporului la Atena. [Scris si eclezie. / < fr. ecclesia, cf. gr. ekklesia].

BULE s. n. (ant.) Sfatul celor patru sute al unei cetati grecesti, care discuta probleme privitoare la buna functionare a statului si pregatea sedintele adunarii poporului. (< fr., gr. boule)

APELLA (cuv. gr.) s. f. adunarea poporului in Sparta, care hotara pacea si razboiul si care desemna prin aclamatii eforii, membrii gerusiei si pe cei doi regi.

AGORA s. f. Piata publica in orasele Greciei antice, unde se aflau principalele institutii si unde se tineau adunarile publice; p. ext. adunare a poporului care se tinea in aceasta piata. – Din fr. agora.

COMITII s. f. pl. (In Roma antica, in perioada republicii) Adunari ale poporului avand atributii politice, legislative, judecatoresti si religioase. – Din lat. comitia, -orum.

AGORA s. f. Piata publica in orasele Greciei antice; p. ext. adunare a poporului care se tinea in aceasta piata. – Fr. agora (< gr.).

COMITIA (cuv. lat.) s. f. (In Roma antica in perioada Republicii) Adunari ale poporului cu atributii, politice, legislative, judecatoresti si religioase.

RADA², rade, s. f. (La unele popoare slave) Denumire data consiliului, adunarii, organului central al puterii. – Din pol., rus. rada.

OBSTE s. v. adunare, chinovie, colectivi-tate, masa, multime, norod, popor, sfat, tara.

OBSTESC, -EASCA, obstesti, adj. Care priveste poporul, care apartine poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Inv.) Obsteasca adunare = organ legislativ suprem in tarile romanesti, adunare Nationala; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-si da obstescul sfarsit = a muri. ♦ (Inv.) Unanim. – Obste + suf. -esc.

PLEBISCIT ~e si ~uri n. 1) (in antichitatea romana) Lege adoptata la o adunare a plebei. 2) Forma de consultare prin vot a vointei poporului intr-o problema de importanta generala; referendum. /<fr. plebiscite

HAMA [ama], Boubou (1909-1982), om politic si scriitor de limba franceza din Niger. Presedinte al Adunarii Nationale a Nigerului (1960-1974). Lucrari privind specificul african („Istoria traditiilor poporului Zarma-Songhai”, „Povesti si legende din Niger”).

PUBLIC, -A adj. 1. (Op. privat) Care priveste tot poporul, care apartine intregii natiuni. ♦ Care poate fi folosit de toata lumea. 2. Care se petrece, care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. ♦ Opinie publica = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; multime, lume. 2. Totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta etc. [Cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus].

PUBLIC, -A I. adj. 1. care priveste tot poporul, apartine intregii natiuni. ◊ care poate fi folosit de toata lumea. ◊ (despre persoane) care ocupa o functie de stat. 2. care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; multime. 2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta. (< lat. publicus, fr. public)

ANALELE ACADEMIEI ROMANE, publicatie anuala a Academiei Romane in care sint consemnate aspectele cu caracter general, stiintific, organizatoric si administrativ: adunarile generale, alegerile de noi membri, membrii decedati, structura si componenta Academiei si a conducerii sale, manifestarile stiintifice organizate de sectiile, filialele, comisiile si institutele de cercetare ale Academiei, acordarea premiilor anuale, discursurile de receptie, sarbatoriri, aniversari si comemorari ale unor personalitati si evenimente importante din istoria poporului roman, a stiintei si culturii romanesti si universale. Au aparut incepind cu anul 1869, tomul I cuprinzind sesiunile anilor 1867, 1868 si 1869, in mai multe serii: 1869-1878, 1879-1921, 1921-1946, 1948-1986; volumele pe anii 1946-1948 si 1987-1989 se afla in curs de elaborare si publicare. Pentru perioada 1878-1920 exista un indice bibliografic de nume si materii. Cu anul 1990 incepe editarea unei noi serii a A.