aducere aminte (tempo lent) / (tempo rapid) aducere-aminte loc. s. f., g.-d. art. aducerii aminte / aducerii-aminte; pl. aduceri aminte / aduceri-aminte, art. aducerile aminte / aducerile-aminte

aducere, aduceri, s. f. Actiunea de a aduce. ◊ aducere-aminte = amintire. – V. aduce.

POMENIRE, pomeniri, s. f. Actiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasa in cadrul careia se comemoreaza amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujba sau rugaciune pentru morti. ◊ Vesnica pomenire = cantare bisericeasca cu care se termina slujba de inmormantare sau un parastas. ♦ (Inv. si pop.) aducere-aminte, amintire. – V. pomeni.

MEMENTO s. n. 1. Semn distinctiv, insemnare, nota care reaminteste ceva; p. ext. aducere-aminte. 2. Mic carnet de buzunar in care se fac insemnari pentru a reaminti o data, un nume, o problema etc. 3. Carte, de obicei de format mic, care rezuma esentialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, stiinte; memorator. ♦ Lista a spectacolelor si conferintelor, publicata in presa cotidiana. – Din fr. memento.

MEMORIE, memorii, s. f. 1. Proces psihic care consta in intiparirea, recunoasterea si reproducerea senzatiilor, sentimentelor, miscarilor, cunostintelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerata ca sediu al procesului de memorare). ◊ Loc. adv. Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Pastrare in amintire, reprezentare mintala, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o pastreaza oamenilor ilustri sau evenimentelor de seama. ◊ Expr. In memoria cuiva (sau a ceva) = in amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic in care se inregistreaza instructiunile, cuvintele, valorile numerice etc. dupa o codificare prealabila; memorator (2). – Din lat., it. memoria, fr. memoire.

MOVILA, movile, s. f. 1. Ridicatura de pamant naturala, mai mica si mai rotunjita decat dealul, care se afla de obicei in regiunile de campie sau de podisuri joase. 2. Mica ridicatura de pamant sau de pietre, facuta de om pentru a servi ca semn de hotar, de aducere aminte pentru un mort etc. 3. Gramada de obiecte (de acelasi fel); morman, maldar. – Din sl. mogyla.

NEUITAT, -A, neuitati, -te, adj. Care nu se poate uita; a carui amintire a ramas nestearsa; vrednic de aducere aminte, memorabil; p. ext. vesnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Ne- + uitat.

EVOCARE, evocari, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocatie. ♦ (Concr.) Compozitie literara in care se evoca ceva. – V. evoca.

aducere-aminte s. v. amintire.

AMINTIRE s. 1. v. semnalare. 2. v. pomenire. 3. aducere-aminte, (astazi rar) suvenir, (grecism inv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au ramas in ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (inv.) pamente. (In ~ lui s-a ridicat un monument.) 6. semn. (Ii cere o ~ spre a nu-l uita.)

PROMIT s. v. aducere-aminte, amintire.

SUVENIR s. v. aducere-aminte, amintire.

aducere-aminte s. f., g.-d. art. aducerii-aminte; pl. aduceri-aminte

MEMORIE ~i f. 1) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoasterea si reproducerea in constiinta a experientei din trecut (fapte, evenimente, senzatii, sentimente, impresii, cunostinte). 2) Reprezentare mintala; pastrare in amintire; aducere-aminte. 3) Minte considerata ca fiind locul procesului de memorare. 4) Amintire despre oamenii celebri si despre evenimentele marcante din trecut, pastrata de posteritate. [G.-D. memoriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. memoria, fr. memoire

POMINA f. aducere-aminte de ceva sau de cineva (iesit din comun). Zi de ~. ◊ De ~ care nu se va uita datorita semnificatiei sale deosebite; vestit. A ramane (sau a se face) de ~ a se pastra mult timp in memoria oamenilor (datorita caracterului deosebit al celor intamplate). A ajunge de ~ a-si face reputatie proasta. /v. a pomeni

RECUNOSTINTA s.f. aducere aminte cu dragoste, cu devotament a unei binefaceri primite; gratitudine. [< recunoaste, dupa it. riconoscenza, fr. reconnaissance].

REMEMORARE s.f. Actiunea de a rememora si rezultatul ei; aducere aminte, rememoratie. [< rememora].

EVOCARE s.f. Actiunea de a evoca si rezultatul ei; amintire, aducere-aminte; evocatie. [< evoca].

pomenitura s.f. (inv.) aducere-aminte, amintire, pomenire.

EVOCARE s. f. faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte; evocatie ◊ scriere literara in care se evoca ceva. (< evoca)

RECUNOSTINTA s. f. aducere aminte cu dragoste, recunoastere a unei binefaceri primite; gratitudine. (dupa fr. reconnaissance)

aducere, aduceri, s. f. Actiunea de a aduce. ◊ Expr. aducere-aminte = amintire.

aminte adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a avea chef (de ceva). ◊ Compuse: aducere-aminte = amintire; luare-aminte = atentie, grija. – Din a³ + minte.

AD PERPETUAM REI MEMORIAM (lat.) spre vesnica aducere aminte a acestei fapte – Text utilizat pe inscriptiile comemorative.

aducere f. Actiunea de a aduce. Vechi. Prinos, jertfa aducere aminte, amintire, revenire in memorie.

amintire f. aducere aminte; obiect care-ti aduce aminte: acest ceasornic e o amintire de la tata. V. suvenir.

comemorativ, -a adj. (d. a comemora; fr. commemoratif). Facut p. aducere aminte (p. pomenire): sarbare [!] comemorativa.

comemoratiune f. (lat. commemoratio). Ceremonie de aducere aminte a unui eveniment (pomenire). – Si -atie, dar ob. -are.

aducere ~i f. 1) v. A ADUCE. 2): ~ aminte reproducere in minte a ceea ce s-a pastrat in memorie. /v. a aduce

aminte adv. : A(-si) aduce ~ a(-si) aminti. aducere ~ amintire. Cu luare ~ cu atentie. A lua ~ a tine seama de ceva. A lua ~ la ceva a fi atent la ceva. /a + minte