MOVILA, movile, s. f. 1. Ridicatura de pamant naturala, mai mica si mai rotunjita decat dealul, care se afla de obicei in regiunile de campie sau de podisuri joase. 2. Mica ridicatura de pamant sau de pietre, facuta de om pentru a servi ca semn de hotar, de aducere aminte pentru un mort etc. 3. Gramada de obiecte (de acelasi fel); morman, maldar. – Din sl. mogyla.

NEUITAT, -A, neuitati, -te, adj. Care nu se poate uita; a carui amintire a ramas nestearsa; vrednic de aducere aminte, memorabil; p. ext. vesnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Ne- + uitat.

REMEMORARE s.f. Actiunea de a rememora si rezultatul ei; aducere aminte, rememoratie. [< rememora].

aducere aminte (tempo lent) / (tempo rapid) aducere-aminte loc. s. f., g.-d. art. aducerii aminte / aducerii-aminte; pl. aduceri aminte / aduceri-aminte, art. aducerile aminte / aducerile-aminte

RECUNOSTINTA s. f. aducere aminte cu dragoste, recunoastere a unei binefaceri primite; gratitudine. (dupa fr. reconnaissance)

AD PERPETUAM REI MEMORIAM (lat.) spre vesnica aducere aminte a acestei fapte – Text utilizat pe inscriptiile comemorative.

comemorativ, -a adj. (d. a comemora; fr. commemoratif). Facut p. aducere aminte (p. pomenire): sarbare [!] comemorativa.

comemoratiune f. (lat. commemoratio). Ceremonie de aducere aminte a unui eveniment (pomenire). – Si -atie, dar ob. -are.

aduce, aduc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru si a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ◊ Expr. Ce vant te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neasteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. ♦ A da unui lucru o anumita miscare sau directie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibacie; a se dovedi abil, diplomat intr-o anumita imprejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face sa ajunga intr-o anumita situatie, stare. 5. Intranz. A semana intrucatva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. si refl. (In expr.) A-si aduce aminte = a(-si) aminti. – Lat. adducere.

aducere, aduceri, s. f. Actiunea de a aduce. ◊ aducere-aminte = amintire. – V. aduce.

APROPO (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindca a venit vorba (de asta); bine ca mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea rautacioasa) la adresa cuiva; propunere facuta cuiva pe ocolite. [Var.: apropou s. n.] – Din fr. a-propos.

UITARE, uitari, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-si aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricarei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepasare (altruista) fata de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lasa) uitarii (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a inceta sa mai iubeasca sau sa-si aminteasca (de cineva sau de ceva), a se sili sa uite. ♦ Ratacire morala. 2.. Fig. Nefiinta, neant. – V. uita.

POMENIRE, pomeniri, s. f. Actiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasa in cadrul careia se comemoreaza amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujba sau rugaciune pentru morti. ◊ Vesnica pomenire = cantare bisericeasca cu care se termina slujba de inmormantare sau un parastas. ♦ (Inv. si pop.) aducere-aminte, amintire. – V. pomeni.

aminte adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a dori (sa faca ceva), a avea chef (de ceva). – A³ + minte.

AMINTI, amintesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A-i reveni in minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva sa-si aduca aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a mentiona ceva sau pe cineva. – Din aminte.

LAPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentana a cuiva de a-si aduce aminte de un lucru stiut. ♦ Eroare, inadvertenta comisa din neatentie de o persoana care vorbeste sau scrie ceva. – Din fr., lat. lapsus.

MEMENTO s. n. 1. Semn distinctiv, insemnare, nota care reaminteste ceva; p. ext. aducere-aminte. 2. Mic carnet de buzunar in care se fac insemnari pentru a reaminti o data, un nume, o problema etc. 3. Carte, de obicei de format mic, care rezuma esentialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, stiinte; memorator. ♦ Lista a spectacolelor si conferintelor, publicata in presa cotidiana. – Din fr. memento.

MEMORIE, memorii, s. f. 1. Proces psihic care consta in intiparirea, recunoasterea si reproducerea senzatiilor, sentimentelor, miscarilor, cunostintelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerata ca sediu al procesului de memorare). ◊ Loc. adv. Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Pastrare in amintire, reprezentare mintala, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o pastreaza oamenilor ilustri sau evenimentelor de seama. ◊ Expr. In memoria cuiva (sau a ceva) = in amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic in care se inregistreaza instructiunile, cuvintele, valorile numerice etc. dupa o codificare prealabila; memorator (2). – Din lat., it. memoria, fr. memoire.

EVOCARE, evocari, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocatie. ♦ (Concr.) Compozitie literara in care se evoca ceva. – V. evoca.

TREZI, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. si tranz. A-si veni sau a face sa-si vina in fire (dintr-o stare de reverie, de lesin etc.). 3. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina constient, a ajunge sau a face sa ajunga, sa inteleaga, sa-si dea seama de realitate, de adevar; a (se) dumeri, a (se) lamuri. 4. Refl. A se pomeni pe neasteptate cu cineva, a ajunge deodata undeva, la cineva sau intr-o situatie neprevazuta. ◊ Expr. Unde te trezesti? se spune unui om prea indraznet sau care se comporta in mod nepotrivit. ♦ A se afla intr-un anumit loc sau intr-o anumita stare de cand stie, de cand isi poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mancaruri, bauturi, mirosuri) A-si pierde taria, gustul, aroma; a se rasufla. – Din sl. trezviti.

aducere-aminte s. v. amintire.

AMINTIRE s. 1. v. semnalare. 2. v. pomenire. 3. aducere-aminte, (astazi rar) suvenir, (grecism inv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au ramas in ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (inv.) pamente. (In ~ lui s-a ridicat un monument.) 6. semn. (Ii cere o ~ spre a nu-l uita.)

PROMIT s. v. aducere-aminte, amintire.

SUVENIR s. v. aducere-aminte, amintire.

aducere-aminte s. f., g.-d. art. aducerii-aminte; pl. aduceri-aminte

aducere ~i f. 1) v. A ADUCE. 2): ~ aminte reproducere in minte a ceea ce s-a pastrat in memorie. /v. a aduce

APROPO¹ adv. Fiindca a venit vorba; bine ca mi-am adus aminte. [Sil. a-pro-] /<fr. a propos

A SE GANDI ma ~esc intranz. 1) A fi constient (de ceva); a-si da seama. 2) A-si aduce aminte, evocand in memorie sau in imaginatie. ~ la anii de scoala. /Din gand

MEMORIE ~i f. 1) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoasterea si reproducerea in constiinta a experientei din trecut (fapte, evenimente, senzatii, sentimente, impresii, cunostinte). 2) Reprezentare mintala; pastrare in amintire; aducere-aminte. 3) Minte considerata ca fiind locul procesului de memorare. 4) Amintire despre oamenii celebri si despre evenimentele marcante din trecut, pastrata de posteritate. [G.-D. memoriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. memoria, fr. memoire

POMINA f. aducere-aminte de ceva sau de cineva (iesit din comun). Zi de ~. ◊ De ~ care nu se va uita datorita semnificatiei sale deosebite; vestit. A ramane (sau a se face) de ~ a se pastra mult timp in memoria oamenilor (datorita caracterului deosebit al celor intamplate). A ajunge de ~ a-si face reputatie proasta. /v. a pomeni

RECUNOSTINTA s.f. aducere aminte cu dragoste, cu devotament a unei binefaceri primite; gratitudine. [< recunoaste, dupa it. riconoscenza, fr. reconnaissance].

APROPO adv. (Fam.) Fiindca a venit vorba (de asta); bine ca mi-am adus aminte! // s.n. (De obicei la pl.) Cuvinte spuse pe departe (adesea rau intentionate) la adresa cuiva; aluzii rautacioase. [Pl. -ouri. / < fr. a-propos].

apropo adv. – Fiindca a venit vorba; bine ca mi-am adus aminte. Fr. a propos. – Der. apropo(u), s. n. (aluzie).

EVOCA vb. I. tr. A aminti, a-si aduce aminte; a descrie, a scoate in relief. [P.i. evoc. / < fr. evoquer, it., lat. evocare].

EVOCARE s.f. Actiunea de a evoca si rezultatul ei; amintire, aducere-aminte; evocatie. [< evoca].

neaducator, neaducatoare, adj. (inv.; in expr.) neaducator aminte = care nu-si aduce aminte, care nu vrea sa-si aminteasca.

pomenitura s.f. (inv.) aducere-aminte, amintire, pomenire.

MEMENTO s.n. 1. Semn, nota care aduce aminte de ceva. ♦ Carte care cuprinde in rezumat cunostintele de baza ale unei stiinte, ale unei discipline etc. 2. Lista de spectacole, de conferinte, publicata in presa. [< fr. memento, cf. lat. memento – aminteste-ti].

EVOCARE s. f. faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte; evocatie ◊ scriere literara in care se evoca ceva. (< evoca)

INCORDA vb. I. tr., refl. a(-si) aduce muschii, corpul intr-o stare de tensiune. II. refl. (fig.) a face un efort deosebit pentru a intelege, pentru a-si aduce aminte. III. tr. a intinde un arc, un cablu; (p. ext.) a instruna un instrument muzical. (< in- + coarda)

MEMENTO s. n. 1. semn, nota care aduce aminte de ceva. 2. carte care cuprinde in rezumat cunostintele de baza ale unei stiinte, discipline etc. 3. lista de spectacole sau de conferinte, publicata in presa. (< fr. memento, lat. memento, aminteste-ti)

mie pron. pers. in dativ. Lat. mihi (Candrea-Dens., 1099). Se foloseste in patru feluri diferite: mie in pozitie tare, ca in sp. a mi, si totdeauna impreuna cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), inaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) in pozitie enclitica sau proclitica: mi-a adus, dindu-mi; imi in urmatoarele cazuri: imi pare, imi aduc aminte, valoare emfatica, fata de mi-a duc aminte, pronuntare familiara.

aducere, aduceri, s. f. Actiunea de a aduce. ◊ Expr. aducere-aminte = amintire.

aminte adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a avea chef (de ceva). ◊ Compuse: aducere-aminte = amintire; luare-aminte = atentie, grija. – Din a³ + minte.

AMINTI, amintesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A-i reveni in minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva sa-si aduca aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a mentiona ceva sau pe cineva. – Din aminte.

APROPO¹ adv. (Frantuzism) Fiindca a venit vorba (de asta); a! bine ca mi-am adus aminte! – Fr. a-propos.

aduce aminte (a ~) loc. vb. v. aduce

aduc, adus, a aduce v. tr. (lat. adduco, -ducere; it. addurre, pv. vfr. aduire, sp. aducir, pg. adduzir. – Imper. ada si adu: adu-ti [VR. 1925,7,34]. V. duc). Duc (considerindu-ma pe mine ca centru sau locu despre care vorbesc): a aduce apa in casa, pine [!] copiilor, o scrisoare, o veste. Fac sa vie: l-am adus acasa. Produc, fac: pomu aduce roade, munca aduce castig. Pricinuiesc, fac: ploaia a adus mari pagube. Indoiesc, intorc (Rar): a adus copacu cu virfu' n jos. Fig. Fac sa ajunga: aici l-a adus betia. V. intr. Seman putin: copilu aduce cu tata-su. Aduc la indeplinire, indeplinesc. Aduc la cunostinta, comunic, spun. Aduc laude, laud. Aduc aminte, V. aminte. Prov. Nu aduce anu ce aduce ceasu. Vorba dulce mult aduce.

aducere f. Actiunea de a aduce. Vechi. Prinos, jertfa aducere aminte, amintire, revenire in memorie.

alegorie f. (vgr. allegoria, d. allos, altu, si agoreuo, vorbesc. V. parigorie. Ret. Fictiune care prezenta [!] spiritului un obiect care sa-ti aduca aminte de ceva: ascunzind Adevaru in fundu unei fintini, poetii au facut o alegorie (V. retorica). Pictura sau sculptura care prezenta [!] o ideie abstracta: tablou Calomniii de Apele era o mareata alegorie, un schelet armat c' o coasa e alegoria mortii.

aminte adv. (a 4 si minte). Aduc aminte, amintesc, chem in memorie: i-am adus aminte toate sau de toate, imi aduc aminte ce-a fost. Iau aminte, observ, is atent, bag de sama [!]: luati aminte la vorbele mele. Mi-e aminte (Munt.), ma gindesc, is dispus: acum nu mi-e aminte de joc.

amintesc v. tr. (d. aminte). Aduc aminte, chem in memorie: I-am amintit toate. Pomenesc, mentionez: a amintit si asta. V. intr. A amintit si de asta. Imi amintesc, imi aduc aminte.

amintire f. aducere aminte; obiect care-ti aduce aminte: acest ceasornic e o amintire de la tata. V. suvenir.

aniversar, -a adj. (lat. anniversarius, d. annus, an, si vertere, a intoarce). Care aduce aminte un eveniment care a fost in aceiasi zi, dar cu un an sau mai multi in ainte [!]. S. f., pl. e. Ceremonie comemorativa: a sarba [!] aniversara [!] (adica ziua aniversara) a unei nasteri, a unei victorii. – Fals aniversare, pl. ari, ca cum ar fi un infinitiv.

FERNIC, Ionel (1901-1938, n. Targoviste), poet, compozitor si pilot roman. Melodii de mare succes, reprezentand perioada de inceput a muzicii usoare romanesti, si romante („Iti mai aduci aminte doamna”, „Scrisoare de-amor”).

comemorez v. tr. (lat. commemoro, -are, d. con, impreuna, si memorare, a aminti). Aduc aminte, pomenesc: a comemora un eveniment.

2) cuget, a -a v. tr. (lat. cogito, cogitare, d. agitare, a agita in gind; vit. coitare, vfr. cuidier, pv. sp. pg. cuidar. V. agit, actor, actiune, coagulez, reactiv). Sec. 17 s. a. Proiectez, planuiesc: a cugeta viclenii. Azi (mai rar de cit gindesc). V. intr. Ma gindesc, imi formez in minte ideia unui lucru: a cugeta la nemurirea sufletului. Imi aduc aminte: cuget la tara mea. – In Trans. si refl.

MEMENTO, H**O, QUIA PULVIS ES ET IN PULVEREM REVERTERIS (lat.) adu-ti aminte, omule, ca pulbere esti si in pulbere te vei intoarce – „Geneza”, 3, 19.

MEMENTO MORI (lat.) adu-ti aminte de moarte – Salutul calugarilor trapisti.

REMEMORA, rememorez, vb. I. Tranz. A-si reaminti, a-si aduce din nou aminte. – Din fr. rememorer, lat. rememorari.

aminte adv. : A(-si) aduce ~ a(-si) aminti. aducere ~ amintire. Cu luare ~ cu atentie. A lua ~ a tine seama de ceva. A lua ~ la ceva a fi atent la ceva. /a + minte

A AMINTI ~esc 1. tranz. 1) (fiinte, lucruri, fapte din trecut etc.) A face sa apara in minte. 2) A aduce vorba in treacat despre cineva sau despre ceva; a pomeni; a mentiona. 2. intranz. A-i reveni in minte; a-si rememora. /Din aminte

A aduce aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre