PAPARUDA, paparude, s. f. 1. (Pop.) Fata sau femeie care in vreme de seceta, isi infasoara corpul (gol) in verdeata, canta si danseaza pe ulite si invoca ploaia. ♦ (La pl.) Jocul si ritualul paparudelor (1). ♦ (In superstitii) Personaj mitologic, inchipuit ca o femeie imbracata in zdrente, care aduce ploaia. 2. Fig. Femeie imbracata ridicol sau fardata excesiv; p. gener. persoana caraghioasa. – Din bg. peperuda.

PAPARUDA ~e f. 1) la pl. Stravechi dans ritual de invocare a ploii, insotit de cantece si chiuituri, si executat de o fata sau de o femeie impodobita cu verdeata. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. 3) Fata sau femeie care executa acest dans. 4) mit. Personaj inchipuit ca o femeie imbracata in zdrente despre care se crede ca aduce ploaia. 5) fig. Femeie imbracata caraghios. /<bulg. peperuda

paparuda (paparude), s. f. – 1. Fata, mai ales tiganca, care bate drumurile in timpul secetei, imbracata ciudat si cintind invocatii pentru a aduce ploaia. – 2. Femeie impopotonata, ridicola sau triviala. – Var. papaluda, papaluga, papaluga, paparuza. Creatie expresiva, cf. cuvintele der. din papa, cu care coincide perfect, unele cuvinte in ce priveste semantismul, altele din punct de vedere fonetic. Coincide si cu numeroase cuvinte straine, cum se intimpla adesea in cazul formatiilor spontane, cf. ngr. dialectal πεπεροῦδα (Scriban), care ar putea proveni din rom., ngr. παπαρροῦνα (Murnu, Lehnw., 33), περπεροῦνα, bg., sb. peperuda, peperuga „fluture”, calabr. papparutu, abruz. paparotta, prov. papalaudo „sperietoare”, cat. babarota „sperietoare de pasari”, iud. sp. bambaruto „sperietoare de copii, baubau”. Ideea fundamentala pare sa fie cea de „sperietoare” sau de „persoana fara forma determinata”, ca in sp. mamarracho sau in matahala. Cum aceasta idee se explica suficient prin posibilitatile expresive ale rom., pare inutil sa cautam etimoane straine. Cele propuse pina acum nu sint convingatoare: din lat. papula, cu suf. -za (Densusianu, Bausteine, 479); din lat. *pupulanda (Pascu, Etimologii, 30) sau papaver (Pascu, Lat. elem., 262); dintr-un cuvint necunoscut cu sensul de „fluture”, ca in bg. (Bogrea, Dacor., V, 837-9); din sb. prporusa, care ar reprezenta ngr. περπυροῦνα (Tiktin); din πομφολύγη, numele unei zeitati marine (Diculescu, Elementele, 208); dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 340).

HEPBURN [hepbərn], Katharine (1909-2003), actrita americana de teatru si film. Personalitate scenica voluntara si sofisticata, dotata cu inteligenta si sensibilitate, remarcabila prin stilul de interpretare modern, spiritualizat, adaptat unui repertoriu variat si complex („Cele patru fiice ale doctorului March”, „Poveste din Philadelphia”, „Regina africana”, „Omul care aduce ploaia”, „Idila”). Premiul Oscar: 1932-1933 („Focul sacru”), 1967 („Ghici cine vine la cina?”), 1968 („Leul in iarna”) si 1981 („Pe lacul auriu”).

LANCASTER [lænkəstər], Burt (pe numele adevarat Stephen Burton Lancaster) (1913-1994), actor american de teatru si film. A debutat in 1946 in filmul „Ucigasii”. Aspectul atletic si zambetul fermecator, la care se adauga o mare expresivitate artistica, il consacra ca vedeta in aproape in toate genurile de film, de la cele de suspans si de aventura („Vera Cruz”, „Profesionistii”), pana la drame psihologice („Omul care aduce ploaia”, „Trapez”, „Aeroportul”, „Ghepardul”, „Grup de familie intr-un interior”, „Pasararul din Alcatraz”). Roluri in seriale TV („Moise”, „Marco Polo”, „Logodnicii”). Premiul Oscar: 1960 („Elmer Gantry”).

CALOIAN s. m. Obiect de ritual folcloric in forma unui om de lut impodobit cu flori, care, in timp de seceta, se ingropa sau se arunca in apa ca sa aduca ploaie. [Pr.: -lo-ian] – Cf. sl. kalenu.

A aduce aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre

scaloian, scaloieni, s.m. 1. (pop.) chip de om facut si impodobit cu flori, ingropat de copii, ca sa aduca ploaia pe timp de seceta; caloian. 2. (reg.) persoana tanara, vioaie, sprintena, neastamparata.

NIMBOSTRATUS s.m. Formatie de nori dispusi intr-un strat neintrerupt, cenusiu-inchisi la culoare, care aduc ploaie sau ninsoare de lunga durata. [< fr. nimbo-stratus].

caloian (-ieni), s. m. – Papusa sau idol de lut, pe care taranii le ingroapa in a treia zi de joi dupa Pasti, pentru a aduce ploaie. Sl. kaljenu „de argila”, datorita materiei prime (Candrea, Noua Revista Romana, II, (1900), p. 94-7; DAR). Dupa vechea traditie, abandonata, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, tar al romano-bulgarilor la inceputul sec. XIII. Nu pare probabila nici legatura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu alb. llohe „ploaie”.

NIMBUS s. m. formatie de nori de altitudine mica, grosi, de culoarea cenusie-inchisa, care aduc ploaie. (< lat. nimbus)

ADUCATOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care aduce ceva. Nori ~ori de ploaie. /a aduce + suf. ~ator

CUMULONIMBUS s. m. Formatie de nori densi de culoare cenusie-plumburie, de mari dimensiuni, care se dezvolta pe verticala de la suprafata pamantului pana la altitudinea de 1000 m si care aduce furtuna cu ploaie, zapada si grindina. – Din fr. cumulo-nimbus.

URAGAN ~e n. 1) Ciclon tropical, caracterizat prin vant foarte violent si ploaie torentiala, care aduce distrugeri mari; vijelie. 2) Vant violent insotit de ploaie. 3) fig. Forta distrugatoare. /<fr. ouragan

p*********a, s.f. (reg.) pamant adus, carat de apele ploii.