PLOP ~i m. Arbore cu tulpina inalta si dreapta, cu ramuri subtiri verticale, cu frunze late, lungi, petiolate si cu flori dispuse in amenti plecati, folosit in scopuri industriale. ◊ ~ alb varietate de plop avand scoarta albicioasa si frunze argintii pe dos. ~ negru varietate de plop avand coroana larga si scoarta negricioasa, adanc brazdata. ~ piramidal v. PLUTA II. ~ tremurator varietate de plop a carei frunza tremura la cea mai usoara adiere de vant. Cand va face ~ul pere si rachita micsunele niciodata. Var (sau matusa, unchi) de ~ ruda indepartata. /<lat. ploppus

SUSURA, pers. 3 susura, vb. I. Intranz. (Despre ape curgatoare, frunze; p. ext. despre adierea vantului etc.) A produce un zgomot lin, usor, monoton si continuu; a murmura. – Din fr. susurrer.

TREMURATOR, -OARE, tremuratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremura, care vibreaza; tremurat², tremurand. ♦ (Despre ape) Care unduieste usor, care se increteste la suprafata. 2. S. f. Planta erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse in mici spiculete care se leagana cand adie vantul (Briza media). – Tremura + suf. -ator.

SUFLU s. 1. suflare. (Dintr-un ~ a facut sa zboare hartia de pe masa.) 2. bataie, suflare, (inv. si pop.) suflat, (reg.) zaliste. (Sta in ~ul vantului.) 3. adiere, boare, pala, suflare, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici un ~ de vant.)

BOARE f. Suflare usoara de vant; adiere; briza. [Art. boarea; G.-D. boarei; Sil. boa-re] /<lat. boreas

TREMURATOARE ~ori f. Planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina de tip pai, cu flori dispuse in spiculete si cu frunze lanceolate care tremura la adierea vantului. /a tremura + suf. ~toare

A UNDUI ~ieste 1. intranz. 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se misca ca valurile unei ape sub adierea vantului; a ondula. 2. tranz. A face sa se unduiasca. /unda + suf. ~ui

suflatura, suflaturi, s.f. 1. (inv.) suflare, batere, bataie (de vant); adiere, boare; respiratie. 2. (reg.) namete, troian (de zapada).

ABIA adv. 1. Cu greu; anevoie. 2. Foarte putin, aproape de loc. Abia adia vantul (SADOVEANU). 3. De foarte putina vreme; tocmai. ♦ De indata ce; numai ce. Abia zice si deodata Valea, muntele vuiesc (ALECSANDRI). ♦ Numai. Glasurile... il izbeau... abia acum (DUMITRIU). 4. Cel putin; macar, barem. Hai si tu... de-abia te-i mai incalzi mergand (CREANGA). – Lat. ad-vix.

ABURI, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu picaturi fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. (Rar) A se aprinde, a se inrosi, a se imbujora (la fata). 4. Tranz. Fig. A atinge usor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vant) A adia. – Din abur.

SUFLARE, suflari, s. f. 1. Actiunea de a sufla si rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; Fig. faptul de a trai, de a exista. ◊ Loc. adv. Intr – o suflare = intr-o clipa, foarte repede. ◊ Expr. Fara (de) suflare = a) cu respiratia oprita (ca urmare a unei stari psihice sau fizice neobisnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fara viata, mort. A-si da suflarea (de pe urma) = a muri. 2. Fiinta, vietuitoare; p. ext. oameni, lume, popor. 3. adiere de vant. – V. sufla.

TARAGANA, taraganez, vb. I. 1. Tranz. A amana de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, inceperea sau terminarea unei actiuni etc.; a face sa se prelungeasca, sa se intarzie o actiune, o solutionare. ♦ A merge incet, anevoie, tarandu-si picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A canta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vant) A adia. [Var.: taragaia, tragana vb.I, taragani vb.IV] – Din tragana („a trage” <lat. pop.).

BRIZA ~e f. 1) vant usor, regulat, care sufla la tarmul marii, ziua inspre uscat, iar noaptea inspre mare. 2) fig. Suflare usoara, racoroasa si placuta (de vant); boare; adiere. /<fr. brise

ABURI, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu picaturi fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. si tranz. A scoate aburi (1). Codrii aburesc ca dupa ploaie (VLAHUTA). 3. Refl. Fig. A se aprinde la fata; a se inrosi. 4. Tranz. Fig. A atinge usor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Despre vant) A adia usor. – Din abur.

adiere, adieri, s. f. Suflare lina (de vant). – V. adia.

BOARE s. f. 1. adiere de vant lina si racoritoare. 2. Fig. Mireasma, parfum. – Lat. boreas.

BOARE s. f. adiere placuta de vant. – Lat. boreas.

ZEFIR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. vant lin, caldut, care sufla primavara dinspre apus; p. gener. vant cald, placut; adiere. 2. S. n. Tesatura usoara de bumbac mercerizat, de o singura culoare sau cu dungi colorate, din care se confectioneaza obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din aceasta tesatura. – Din fr. zephyr, lat. zephyrus.

A adia pers. 3 adie intranz. 1) (despre vant) A sufla lin; a aburi. 2) (despre mirosuri, miresme) A se raspandi cate putin. 3) fig. (melodii, cantece) A canta incet si fara cuvinte, ca pentru sine; a fredona; a murmura; a ingana. 4) reg. A aminti printre altele; a pomeni. [Sil. -di-a] /<lat. adiliare

ABUREL s.n. (Reg.) vant usor, vantulet, adiere.

ZEFIR s.m. vant de apus, caldut, care sufla primavara; (p. ext.) vant cald, placut; adiere. [Cf. fr. zephyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].

oloreala s.f. (reg.) vant usor, neregulat; adiere.

ZVONIRE, zvoniri, s. f. Faptul de a (se) zvoni; fig. adiere, suier (de vant).

PALA¹, pale, s. f. 1. Cantitate de fan, de paie etc. cat se taie dintr-o singura tragere cu coasa sau cat se poate lua o data cu furca; p. ext. gramada (mica) de fan, de paie etc. 2. P. ext. Strat, patura din ceva; fasie, suvita. ♦ Unda, adiere, suflare. Pala de vant. Pala de ceata. – Et. nec. Cf. alb. pale.

OLOREALA s. f. (Reg.) vant usor si neregulat; adiere, boare. – Din olori + suf. -eala.

ABUR, aburi, s. m. 1. Vapori de apa. 2. Ceata rara. 3. (Rar) adiere. 4. Fig. Suflare usoara (a vantului), boare. – Cf. alb. avull.

adia, pers. 3 adie, vb. I. 1. Intranz. (Despre vant) A sufla lin, usor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni in unde usoare. 2. Intranz. Fig. A canta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mangaia, a atinge usor. 4. Intranz. (Reg.) A clatina, a misca usor. [Pr.: -di-a] – Lat. *adiliare.

A ABURI ~esc 1. tranz. A face sa se abureasca. 2. intranz. 1) A scoate aburi. Campia ~este. 2) rar (despre vant) A sufla lin; a adia. /Din abur

adiere f. Suflare usoara de vant; boare. ~ea primaverii. /v. a adia

adia, adii, vb. I. 1. Intranz. (Despre vant, la pers. 3) A sufla lin, usor; (despre miros) a veni in unde usoare. ♦ Tranz. A murmura, a sopti. 2. Tranz. (Reg.) A mangaia; a atinge usor. 3. Intranz. (Reg.) A clatina, a misca. – Lat. *adiliare (< ilia „panza”).

ABUREALA, abureli, s. f. 1. Aburi condensati in picaturi foarte fine. 2. Exalatie, miros. 3. Fig. adiere. O usoara abureala de vant (IBRAILEANU). – Din aburi + suf. -eala.

adiere, adieri, s. f. Suflare lina (de vant); abur, abureala. [Pr.: -di-e-] – V. adia.

adia vb. (prin Transilv.) a tragana. (vantul ~.)

REAVAN reavana(reveni, revene) 1) (despre sol, substante, materii etc.) Care contine o cantitate abia simtita de umezeala; umed; jilav. Pamant ~. 2) (despre vant, aer etc.) Care racoreste; cu adiere rece; racoritor; racoros. /<bulg. raven

OLORI, pers. 3 oloreste, vb. IV. Intranz. (Reg., despre vant) A bate incet si neregulat; a adia.

A TARAGANA ~ez 1. tranz. 1) (lucrari, actiuni) A amana de azi pe maine, nerealizand; a tergiversa. ◊ ~ mersul (sau pasii) a merge alene, tarandu-si picioarele. ~ vorba (sau cuvintele) a vorbi rar, lungind fiecare silaba. 2) A face sa se taraganeze. 2. intranz. 1) A canta tanguitor, cu jale. 2) (despre vant) A bate usor; a sufla lin; a adia; a aburi. /cf. a trage

ZEFIR s. n. 1. vant de apus, caldut, care sufla primavara; (p. ext.) adiere. 2. tesatura usoara de bumbac, pentru camasi, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)

ZEFIR¹ s. m. vant lin, caldut, care sufla primavara dinspre apus; p. ext. adiere. – Fr. zephyr (lat. lit. zephyrus).

SUFLARE s. I. 1. v. respiratie. 2. suflu. (Dintr-o ~ a facut sa zboare hartia de pe masa.) 3. tragere. (~ nasului.) 4. v. bataie. 5. adiere, boare, pala, suflu, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici o ~ de vant.) II. 1. v. poleire. 2. (TEHN.) sablaj, sablare, sablat. (~ unei piese metalice.)

UNDA s. 1. (FIZ.) unda electromagnetica = radiounda. 2. v. val. 3. adiere, boare, pala, suflare, suflu, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici o ~ de vant.) 4. unda pulsatila v. puls.

adiere s. 1. boare, pala, suflare, suflu, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici o ~ de vant.) 2. boare, zefir, (rar) aura. (~ misca usor frunzele.)

BRIZA, brize, s. f. vant usor care sufla regulat la tarmul marii, in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

BRIZA s.f. vant usor, regulat, de la tarmul marii, care sufla in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) adiere, boare. [< fr. brise].

BRIZA s. f. vant periodic usor, care sufla la tarmul marii ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, in amurg, spre vai, iar dimineata spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)