TRUISM, truisme, s. n. (Livr.) adevar evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.

TRUISM s.n. (Liv.) adevar banal, evident, care nu merita enuntat; banalitate. [Pron. tru-ism. / < fr. truisme, cf. engl. truism < true – adevarat].

TRUISM s. n. adevar banal, evident, loc comun. (< fr. truisme)

POSTULAT s. n. 1. enunt exprimand un adevar fundamental, care apare evident si nu are nevoie sa fie demonstrat. ◊ axioma, premisa. 2. (mat.) principiu recunoscut ca adevarat fara demonstratie. (< fr. postulat, lat. postulatum)

POSTULAT, postulate, s. n. adevar fundamental care apare ca evident si care nu are nevoie sa fie demonstrat; principiu de baza, norma. ♦ Enunt logic considerat primul intr-un sistem deductiv. – Din fr. postulat, lat. postulatum.

AXIOMA, axiome, s. f. 1. adevar fundamental admis fara demonstratie, fiind evident prin el insusi. 2. Enunt prim, nedemonstrat, din care se deduc, pe baza unor reguli, alte enunturi. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiome.

AXIOMA, axiome, s. f. adevar fundamental admis fara demonstratie, fiind evident prin el insusi. [Pr.: -xi-o-] – Fr. axiome.

INDISCUTABIL adj., adv. 1. adj. v. categoric. 2. adj. v. clar. 3. adj. v. efectiv. 4. adj. categoric, evident, flagrant, izbitor, vadit, apodictic, (fig.) strigator. (Un adevar ~.) 5. adv. v. desigur. 6. adv. v. sigur.

axioma f., pl. e (vgr. axioma). adevar care nu mai are nevoie sa fie demonstrat, fiind evident pin [!] el singur, ca: intregu e mai mare de cit partea; doua cantitati egale cu a treia is egale intre ele; ori-ce efect are o cauza. V. truizm.