SALAS, salase, s. n. (Pop.) 1. Adapost unde cineva capata temporar gazduire. 2. Constructie rudimentara facuta in camp si folosita ca adapost temporar pentru oameni si animale. 3. Locuinta, casa. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcus. 4. Asezare omeneasca. ♦ Locuitorii acestei asezari. 5. Mica asezare de tigani (nomazi); grup de familii de tigani (nomazi) sub conducerea unui vataf. [Pl. si: salasuri] – Din magh. szallas.

SALAS ~e n. 1) Constructie rudimentara improvizata in camp, servind ca adapost; coliba. 2) adapost temporar; gazda vremelnica. 3) rar Incapere sau grup de incaperi, in care locuieste sau poate locui o persoana; locuinta; 4) inv. Asezare omeneasca de proportii mici; catun. 5) Adapost pentru animale. 6) Asezare mica de tigani nomazi. 7) inv. Grup de familii de tigani (sub conducerea unui bulibasa). [Pl. si salasuri] /< ung. szallas

BUNKER [pr.: buncar] ~e n. 1) Recipient (de otel, beton, lemn etc.) de dimensiuni mari, montat pe un schelet de sustinere si destinat depozitarii temporare a unor materiale granulare (carbuni, minereuri). 2) mar. Compartiment special amenajat pentru depozitarea combustibilului pe o nava. 3) mil. adapost blindat de dimensiuni reduse. /<germ. Bunker

BIVUAC, bivuacuri, s. n. 1. Stationare temporara a trupelor in afara localitatilor sau a taberelor; portiunea de teren pe care se face aceasta stationare. 2. (Rar) adapost al alpinistilor sau al turistilor (mai ales in timpul noptii). [Pr.: -vu-ac] – Din fr. bivouac.

REFUGIU s. n. 1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat. 2. loc de scapare, de adapost in fata unei primejdii; azil. ◊ (fig.) consolare, mangaiere. ◊ loc izolat, linistit, in care se retrage cineva. ◊ teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, pasari sau plante in anumite perioade ale anului. 3. loc special amenajat in mijlocul unei strazi pentru a feri pe cetateni de circulatia masinilor. 4. constructie pe munte, mobilata sumar, destinata sa gazduiasca pe alpinisti in cursul unei ascensiuni. (< fr. refuge, lat. refugium)

BUNCAR, buncare, s. n. 1. Constructie alcatuita dintr-un recipient de otel, de beton etc. si un schelet de sustinere, destinata depozitarii temporare a unor materiale granulare. 2. Cutie metalica destinata depozitarii pieselor la masinile-unelte in vederea prelucrarii lor. 3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (carbuni). 4. Mic adapost blindat; cazemata. – Din germ. Bunker. Cf. rus. bunker.