SATRA, satre, s. f. 1. Cort in care se adapostesc tiganii nomazi; p. ext. grup de corturi care alcatuiesc locuintele unei comunitati tiganesti nomade. ◊ Loc. adj. De satra = tiganesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu satra = a se muta deseori, pe neasteptate, cu toate lucrurile, din loc in loc. ♦ Comunitate de tigani nomazi. 2. (Inv.) Cort de tabara. 3. (Pop.) Constructie rudimentara care serveste ca adapost pentru vite, pentru uneltele gospodariei etc. ♦ Baraca de scanduri, acoperita cu panza, in care negustorii isi vand marfurile la targ. [Pl. si: setre] – Din bg., scr. satra, magh. sator.

saia (cusatura, adapost pentru vite, postav) s. f., art. saiaua, g.-d. art. saielei; (cusaturi, adaposturi pentru vite) pl. saiele

SoprOn ~oane n. 1) Constructie rudimentara care serveste ca adapost pentru vite. 2) Constructie rudimentara facuta in spatele casei unde se tin unelte, nutret etc. ~ pentru unelte agricole. /cf. germ. Schoppen

statut, statute, s.n. 1. (inv.) ramanere, stare, sedere, stat. 2. (reg.) locuinta, gospodarie. 3. (inv.) adapost pentru vite. 4. (reg.; la pl.) pietre care delimiteaza terenul la jocul cu mingea. 5. (inv.) existenta. 6. (reg.) statura, inaltime.

POIATA, poieti, s. f. (Reg.) 1. adapost (rudimentar) pentru pasarile de curte, pentru porci, pentru vite. 2. adapost pentru oameni, la camp sau la stana. ♦ Bucatarie de vara. [Pr.: po-ia-] – Din sl. pojata.

OTAC ~ce n. reg. 1) Loc imprejmuit (in afara unei localitati) unde se inchid pentru noapte oile sau vitele. 2) adapost provizoriu pentru oameni (ciobani, pescari, muncitori agricoli etc.). /<turc. otak

cosar, cosare, s.n. (pop.) 1. ingraditura de nuiele pentru adapostul vitelor, cailor si al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul si pastratul porumbului; patul, porumbar, sasaiac. 3. impletitura de nuiele fara fund, pusa peste loitrele carului, pentru caratul porumbului. 4. impletitura de nuiele pentru uscat poame; losnita, slanita. 5. locuinta ciobaneasca primitiva. 6. casa proasta, fara ferestre; bordei.

poietica, poietele, s.f. (reg.) 1. grajd mic pentru vite. 2. adapost mic de iarna pentru oi si capre. 3. cotet mic pentru pasarile de curte. 4. coliba mica la camp sau la stana.

poiecioara, poiecioare, s.f. (reg.) grajd de vite mic; adapost mic pentru pentru oi, capre si alte animale mici; cocina mica de porci.

2) cosar n., pl. e (vsl. kosara, -ria, tarc, ingraditura; bg. kosar, stup, kosara, staul de nuiele; ung. kosar, cos. V. cos 2 si cosar 1). Est. Leasa, hambar de nuiele de pastrat stuleti (popusoi [!] pe ciocalai). Vest. adapost de vite, staul. – In est cosar, lit. coser. V. stodoala.

SAIA², saiele, s. f. (Reg.) adapost (improvizat) pentru vite, in special pentru oi. [Pr.: sa-ia] – Din tc. saye „umbra”.

corla¹, corle, s.f. (reg.) adapost primitiv pentru vite; poiata de nuiele; sura de scanduri; tarc, coliba, adapost, tarla.

satruta, satrute, s.f. (reg.) 1. cort mic al negustorilor ambulanti; satra mica. 2. adapost mic pentru vite sau unelte; sopron mic, sandrama.

caram, caramuri, s.n. (reg.) loc inchis pentru adapostul oilor sau al vitelor peste noapte; staul.

ODAIE, odai, s. f. 1. (Pop.) Camera, incapere. ♦ (Inv.) Locuinta, apartament, casa. 2. (Inv. si reg.) Asezare gospodareasca izolata de sat; ferma mica, tarla de vite etc. 3. Coliba servind de adapost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli in timpul lucrului; otac. [Pr.: -da-ie] – Din tc. oda, bg. odaia.

COLNITA¹, colnite, s. f. (Reg.) adapost pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele si acoperit cu paie; sura, sopron. – Din scr. kolnica.

saieluta¹, saielute, s.f. (reg.) adapost improvizat mic pentru oi, vite, unelte si nutret; saia mica.

stalog, staloage, s.n. (reg.) 1. grajd, staul. 2. (in forma: stalog) adapost provizoriu al pazitorului de vite.

SOPRON, soproane, s. n. Constructie (din scanduri) care serveste drept adapost pentru unelte agricole, nutret si vite; soproneata. [Var.: sopru s. n.] – Din germ. Schoppen.

SAIVAN, saivane, s. n. 1. (Reg.) adapost de iarna pentru oi (sau pentru vite); perdea. 2. (Inv.) Cort deschis, asemanator cu un baldachin, destinat domnitorului sau inaltilor demnitari. [Var.: saivan s. n.] – Din tc. sayvan.

SAIVAN ~e n. 1) adapost de iarna pentru oi sau pentru vite. 2) ist. Cort deschis destinat domnitorului sau inaltilor demnitari. [Sil. sai-] /<turc. sayvan

IERNATIC² ~ce n. 1) Loc unde se poate sta la adapost pe timp de iarna. 2) Hrana pregatita pentru vite in timpul iernii. / iarna + suf. ~atic

olum, olumuri, s.n. (reg.) 1. adapost pentru animale; ingraditura, tarc. 2. vad de adapat vitele.

stauina, stauini, s.f. (reg.) 1. loc cu iarba grasa. 2. saivan pentru oi; adapost. 3. (in forma: stoina) loc unde dorm noaptea vitele in timpul verii. 4. salas.

OTAC, otace, s. n. (Reg.) 1. Coliba care serveste ca adapost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli in timpul lucrului; odaie. 2. Loc imprejmuit, pe camp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [Pl. si: otacuri] – Din tc. otak „cort mare”.