Rezultate din textul definițiilor
PROFUNDARE, profundari, s. f. (Tehn.) Ambutisare a unui obiect in forma de cupa, cu adancime mare in raport cu diametrul. – Din profund.
SUBTERAN, -A, subterani, -e, adj., subst. 1. Adj. Care se afla la o adancime oarecare sub suprafata pamantului; de sub pamant, din pamant, din subsol. ♦ Care se executa sau are loc sub pamant. ♦ Fig. (Despre organizatii politice) Ilegal. 2. S. f. Incapere, galerie, constructie aflata in intregime (la adancime mare) sub pamant. 3. S. n. Mina1. – Dupa fr. souterrain, (1) si lat. subterraneus.
PILOT2 ~ti m. Stalp care se bate in pamant la adancime mare pentru a consolida un teren sau pentru a sustine o constructie de mari dimensiuni. /<fr. pilot
PROFUNDARE s.f. Ambutisare a unui obiect in forma de cupa, cu adancime mare in raport cu diametrul. [Cf. it. profondare].
PROFUNDARE s. f. (tehn.) ambutisare a unui obiect in forma de cupa, cu adancime mare in raport cu diametrul. (< it. profondare)
abis s. n. 1. prapastie, genune. ♦ parte profunda a unui fenomen, a unui proces; neant. 2. depresiune a fundului oceanelor, cu adancimi mari. (< fr. abysse, lat. abyssos)
abisal, -a adj. 1. referitor la abis. ◊ regiune ~a = zona de mare adancime a fundului marilor si oceanelor. 2. referitor la subconstient. (< fr. abyssal)
ABISAL, -A, abisali, -e, adj. 1. De abis. ♦ Care se afla sau care traieste la mari adancimi in mari sau in oceane. Regiune abisala. Animal abisal. 2. Care se refera la subconstient, al subconstientului. – Din fr. abyssal.
adancime, adancimi, s. f. 1. Faptul sau insusirea de a fi adanc; distanta de la suprafata sau de la gura unei adancituri sau ape pana la fundul ei; (concr.) parte adanca, adancita; adanc, afunzime. 2. (Concr.) Loc ascuns, departat; afund, afundatura, afundis. 3. Fig. Tarie, forta, profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adancime. – Adanc + suf. -ime.
BATISCAF, batiscafuri, s. n. Aparat de explorare a marilor adancimi submarine care se poate deplasa prin mijloace proprii. – Din fr. bathyscaphe.
BATISFERA, batisfere, s. f. Cabina in forma de sfera in care cercetatorii pot cobori pana la mari adancimi submarine, pastrand legatura prin cablu cu nava-mama. – Din fr. bathysphere.
BETIE, betii, s. f. 1. Stare in care se afla omul alcoolizat; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulata de alcool in mari cantitati; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (In sintagmele) Betie rece (sau cu stupefiante) = stare de ameteala, de hiperexcitatie sau de halucinatie provocata de introducerea stupefiantelor in organism. Betie alba = toxicomanie. Betia adancurilor = stare de euforie provocata de cresterea azotului in sange la persoane care coboara la mari adancimi in mari sau oceane. 4. Fig. Stare sufleteasca de tulburare, de uitare de sine. ♦ Betie de cuvinte = insirare bombastica de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.
INSONDABIL, -A, insondabili, -e, adj. (Despre ape sau despre adancimea lor) Care nu poate fi sondat (din cauza adancimii mari); nesondabil. ♦ Fig. Cu neputinta de cercetat sau de lamurit; de nepatruns. – Din fr. insondable.
PLUTONISM s. n. 1. Totalitatea proceselor geologice legate de miscarea topiturilor magmatice la mari adancimi in scoarta terestra. 2. Conceptie geologica care considera ca formarea rocilor s-ar datora numai topiturilor magmatice. – Din fr. plutonisme.
ECOSONDA, ecosonde, s. f. Aparat alcatuit dintr-un emitator, un calculator de timp si un receptor, folosit pentru masurarea marilor adancimi oceanice. – Din fr. ecosonde.
RESCA, resce, s. f. Unealta de pescuit in forma de sac, confectionata din plasa si purtata de pescari in doua barci, folosita la adancimi mari. – Et. nec.
STRAFUND, strafunduri, s. n. Loc, punct situat la mare adancime, in interior; adanc. – Stra- + fund.
SUBMERSIUNE, submersiuni, s. f. 1. Cufundare totala a unui corp sub suprafata unui lichid. ♦ Spec. (Geol.) Coborare a unei regiuni sub nivelul marii. 2. adancime la care se afla cufundat un corp sub nivelul suprafetei unui lichid. 3. Metoda de irigatie (folosita mai ales in cultivarea orezului) care consta in acoperirea solului cu un strat de apa care stagneaza un timp limitat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. submersion.
ECOSONDA s. eholot. (Cu ~ se masoara marile adancimi oceanice.)
EHOLOT s. ecosonda. (Cu ~ul se masoara marile adancimi oceanice.)
EXISTENTA s. 1. (FILOZ.) fiinta. 2. (FILOZ.) realitate. 3. trai, viata, zile (pl.), (inv. si pop.) petrecere, vietuire, (pop. si fam.) veac, (inv.) petrecanie. (~ lui se scurgea in liniste.) 4. (fig.) paine. (Cum isi castiga ~?) 5. v. prezenta. (S-a semnalat ~ lor la mari adancimi.)
FORA vb. a sonda. (A ~ la mari adancimi.)
SCAFANDRU s. cufundator, scafandrier, (rar) plonjor. (~ de mare adancime.)
SONDA vb. 1. a fora. (A ~ la mari adancimi.) 2. a explora. (A ~ fundul marii.) 3. a cerceta, a examina, a incerca, (pop.) a cerca. (~ terenul sa vezi daca avem sanse de reusita.)
BATISCAF ~e n. Aparat submarin (in forma de nava) folosit pentru studii subacvatice la adancimi mari. [Sil. -ti-scaf] /<fr. bathyscaphe
BATISFERA ~e f. Cabina metalica etansa, de forma sferica, inzestrata cu echipament special, care, fiind suspendata de o nava, permite cercetari submarine la mari adancimi. [Sil. -ti-sfe-] /<fr. bathysphere
ECOSONDA ~e f. Aparat pentru masurarea adancimilor mari oceanice. /<fr. ecosonde
INSONDABIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu poate fi sondat (din cauza adancimii mari). 2) fig. Care nu poate fi cercetat sau explicat. /<fr. insondable
PLUTONISM n. 1) (in sec. XVIII-XIX) Curent in geologie, care exagera rolul caldurii subterane si sustinea ca rocile s-au format pe cale magmatica. 2) Totalitate a proceselor geologice care au loc la mari adancimi si sunt legate de miscarea magmei. /<fr. plutonisme
BATIGRAFIE s.f. Masurarea adancimilor marii. [< fr. bathygraphie].
BATIPELAGIC, -A adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adancime. [< fr. bathypelagique].
BATIPLANCTON s.n. (Biol.) Plancton al zonelor de mare adancime ale marilor. [< fr. bathyplancton].
FOTOTERMOMETRU s.n. Aparat pentru inregistrarea fotografica a temperaturii apelor la mari adancimi. [Cf. fr. photothermometre].
BATIPELAGIC, -A adj. Din zona oceanica de mare adancime (2000-6000 m). (<fr. bathypelagique)
BATIMETRU s.n. Aparat pentru masurarea adancimii marilor. [< fr. bathymetre, cf. gr. bathys – adanc, metron – masura].
BATISCAF s.n. Nava submarina care permite explorarea la mari adancimi. [< fr. bathyscaphe, cf. gr. bathys – adanc, skaphe – luntre].
BLOC1 s.n. 1. Bucata, masa mare dintr-o materie grea si tare; corp, obiect dintr-o bucata. ♦ Bloc continental = sector al scoartei terestre de mari dimensiuni, inconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adancime. ♦ (Poligr.) Caracter de litera, inrudit cu caracterul grotesc. 2. Gramada de obiecte, de lucruri etc. care formeaza o masa unica. ◊ In bloc = impreuna, laolalta, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de marci postale, neseparate intre ele, desprinse impreuna dintr-o coala. 3. Pachet, mapa de foi de hartie egale prinse impreuna, servind pentru a face insemnari, desene etc. 4. Piesa metalica turnata, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din statie. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire intre trenuri care circula sau manevreaza pe aceeasi linie. 6. Grup de voleibalisti care sar la fileu pentru a impiedica pe adversari sa inscrie un punct dintr-o lovitura de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].
prapastuire, prapastuiri, s.f. (pop.) 1. rostogolire in adanc, pravalire la mare adancime. 2. (fig.; reg.) istovire sufleteasca.
SONDA s.f. 1. Put destinat extragerii unei substante minerale fluide (titei, gaze naturale etc.) sau extragerii de probe de roca. 2. Aparat folosit pentru determinarea adancimii marilor sau a apelor curgatoare. 3. Aparat pentru luarea de probe dintr-un material compact sau granular. 4. Instrument tubular folosit pentru explorarea unor cavitati naturale din organism sau pentru drenarea unor plagi. 5. Sonda spatiala = racheta spatiala lansata pe directie verticala cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon-sonda = balon prevazut cu aparate de observatie, care se lanseaza in atmosfera pentru inregistrarea anumitor date meteorologice. 6. Pahar de bere lunguiet si subtire, mai ingust in partea de jos. [< fr. sonde, it. sonda].
ALOPELAGIC, -A adj. (despre organisme vegetale) care creste la mari adancimi in mari si oceane. (< fr. allopelagique)
BATIGRAFIE s. f. inregistrare a adancimilor marilor si oceanelor. (< fr. bathygraphie)
BATIPLANCTON s. n. plancton al zonelor de mare adancime a marilor. (< fr. bathyplancton)
BATISCAF s. n. submarin pentru explorari oceanografice, la mari adancimi. (< fr. bathyscaphe)
BATISFERA s. f. nacela sferica suspendata cu un cablu, pentru cercetari submarine la mari adancimi. (< fr. bathysphere)
FANTA s. f. 1. deschidere alungita si ingusta care permite comunicarea unui spatiu inchis cu exteriorul. 2. crapatura liniara in gheata, de mare adancime. (< fr. fente)
FOTOTERMOMETRU s. n. aparat pentru inregistrarea fotografica a temperaturii apelor la mari adancimi. (< fr. photothermometre)
HIPOGEN, -A adj. (despre roci) format la mari adancimi. (< fr. hypogene)
HIPSOMETRIE s. f. 1. altimetrie. 2. ramura a geodezei care se ocupa cu masurarea inaltimilor, reliefului, respectiv, a adancimilor marilor si oceanelor. 3. totalitatea elementelor care redau pe o harta altitudinea reliefului pentru masurarea presiunii atmosferice si a altitudinii. (< fr. hypsometrie)
SCOTOPLANCTON s. n. plancton al apelor de la mari adancimi, lipsite de lumina. (< fr. scotoplancton)
ABIS, abisuri, s. n. (Livresc) adancime mare; prapastie. – Fr. abysse (lat. lit. abyssus).
adancime, adancimi, s. f. 1. Faptul sau insusirea de a fi adanc; distanta de la suprafata sau gura unei adancituri sau ape pana in fundul ei. ♦ (Concr.) Parte scobita, adancita. 2. Departare; p. ext. loc ascuns, departat. 3. Fig. Profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adancime. – Din adanc2 + suf. -ime.
DISTEN (‹ fr. {i}; {s} gr. sthenos „forta”) s. n. Silicat natural de aluminiu, de culoare albastra, verde sau galbena, transparent pana la translucid, cu luciu sticlos sau sidefos. Se formeaza in sisturi cristaline rezultate din metamorfozarea rocilor bogate in alumina, la mari adancimi in scoarta Pamantului. Utilizat ca piatra semipretioasa, in ind. ceramicii, la fabricarea unor produse refractare de calitate superioara. Sin. cianit.
AFUND, -A, afunzi, -de, adj., adv. 1. Adj. Adanc. ♦ (Substantivat, n.) adancime (2). 2. Adv. La o distanta (relativ) mare in adancime; departe; adanc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda intr-o apa. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adanc. – A3 + fund.
LIMBA, limbez, vb. I. Tranz. A descarca o nava pentru a-i permite trecerea prin locurile mai putin adanci si a o reincarca dupa ce ea ajunge la o adancime mai mare. – Din limb.
ABIS ~uri n. adancime foarte mare; prapastie; hau; genune; neant. /<fr. abysse, lat. abyssus
GENUNE ~i f. livr. adancime foarte mare; prapastie; abis; neant. /<lat. gyro, ~onis
NEANT n. 1) Notiune filozofica care de-semneaza nefiinta, inexistenta, nonexistenta. 2) adancime foarte mare; prapastie; noian; genune; abis. [Sil. ne-ant] /<fr. neant
NOIAN ~e n. 1) Cantitate sau numar mare; multime. ~ul anilor. 2) Intindere fara margini; nemarginire; nesfarsit; imensitate. 3) adancime foarte mare; neant; prapastie; abis; hau. [Sil. no-ian] /cf. alb. ujane
EPICONTINENTAL, -A adj. (Despre soluri) De origine sedimentara marina, suprapus unor mase continentale. ◊ mare epicontinentala = mare cu adancimea sub 200 m, situata la marginea sau in interiorul unui continent. [Cf. it. epicontinentale].
PALINGENEZA s.f. 1. Palingenezie. 2. (Liv.) Reinnoire a institutiilor, a conceptiilor etc. 3. Metamorfism produs la adancimi foarte mari pe care il sufera rocile eruptive sau sedimentare sub influenta temperaturii. 4. (Biol.) Aparitia in procesul dezvoltarii unor indivizi a unor caractere deja disparute pentru grupa din care acestia fac parte. [Cf. it. palingenesi, germ. Palingenese < gr. palin – din nou, genesis – nastere].
ABIS s.n. (Liv.) Prapastie; adancime foarte mare. ♦ Regiune abisala. [< fr. abysse, cf. lat. abyssus, gr. abyssos].
ABISAL, -A adj. 1. De abis. ◊ Zona abisala (si s.n.) = regiune de fund a marilor si a oceanelor, cu adancimi mai mari de 2000 de metri; animal abisal = animal adaptat vietii in conditiile speciale ale acestei zone. 2. Care se refera la subconstient, al subconstientului. [Cf. fr. abyssal].
IZOTERMOBATA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi temperatura a apei de mare in adancime. (< izoterm + -bata)
MACRURA s. f. peste osos, de adancime, din marea Mediterana, cu coada foarte lunga. (< fr. macrure)
PALINGENEZA s. f. 1. metamorfism la adancimi foarte mari pe care il sufera rocile eruptive sau sedimentare sub influenta temperaturii. 2. (biol.) aparitia in procesul dezvoltarii unor indivizi a unor caractere deja disparute pentru grupa din care acestia fac parte. (< fr. palingenese)
ABISAL, -A, abisali, -e, adj. (Livresc) De abis. ◊ Regiune abisala = regiune a fundului marii avand adancimea peste 1000 de metri. Fr. abyssal.
AFUND1 adv. La o distanta (relativ) mare in adancime; departe; adanc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda intr-o apa. A dormi afund = a dormi profund, adanc. – Din a3 + fund.
BATIMETRIE s. f. Ramura a hidrometriei care se ocupa cu masurarea adancimii apei in mari, lacuri si rauri. – Din fr. bathymetrie.
BATIMETRU, batimetre, s. n. Aparat care masoara adancimea apelor din mari, lacuri, rauri etc. – Din fr. bathymetre.
TRAULER, traulere, s. n. Nava de pescuit prevazuta cu traule si destinata pescuitului pe mare, la diferite adancimi, sau folosita pentru dragarea epavelor. – Din rus. trauler, engl. trawler, germ. Trawler.
SOCLU, socluri, s. n. 1. Suport sau postament (din piatra) care sustine o coloana, o statuie etc. ♦ Partea de jos (mai proeminenta) a unei cladiri, a unui grilaj de fier etc. 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixeaza in dulie. ♦ Piesa prin intermediul careia se fixeaza tuburile electronice de sasiul aparatelor in care sunt montate. 3. (Geogr.; in sintagma) Soclu continental = zona a uscatului, afundata cu panta lina sub apele marii, pana la adancimea de 200 de metri. – Din fr. socle.
SOLA2, sole, s. f. Nume dat mai multor specii de pesti marini plati, ovali, acoperiti cu solzi fini, care traiesc pe fundul nisipos al marilor, la mica adancime (Solea). – Din fr. sole.
BATIMETRIE f. Tehnica de masurare a adancimii apei in mari si oceane. [Art. batimetria; G.-D. batimetriei; Sil. -tri-e] /<fr. bathymetrie
BATIMETRU ~e n. Aparat pentru masurarea adancimii apei in mari, lacuri si rauri. /<fr. bathymetre
BATIMETRIE s.f. Disciplina care se ocupa cu masurarea adancimii apei in mari, lacuri si rauri. [Gen. -iei. / < fr. bathymetrie].
SOCLU s.n. 1. Postament, picior de sustinere, suport pentru o coloana, o statuie etc. ♦ Suport continental = zona a uscatului afundata cu panta lina sub apele marii pana la adancimea de circa 200 m. 2. Partea metalica a unui bec electric, care se fixeaza in dulie. 3. Partea de jos a unei cladiri, a unui grilaj etc. [< fr. socle, cf. it. zoccolo].
SOCLU s. n. 1. partea de jos a unei cladiri, a unui grilaj etc. 2. suport, postament care sustine o coloana, o statuie etc. ◊ soclu continental = zona a uscatului afundata cu panta lina sub apele marii pana la adancimea de circa 200 m. 3. partea metalica a unui bec electric, care se fixeaza in dulie. (< fr. socle)
BATIALA adj. f. (In expr.) Regiune batiala = regiune in fundului marii cuprinsa intre adancimea de 200 si 1000 m. [Pr.: -ti-a-] – Fr. [region] bathyale.
ADANC adj., s. 1. adj. afund, profund, (rar) adancos. (Oceanul ~.) 2. adj. mare. (O apa ~.) 3. s. adancime, afund, fund, profunzime, strafund. (Din ~ul lacului.) 4. s. adancime, afund, fund, maruntaie (pl.), profunzime, strafund, (reg.) afundis, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (inv. fig.) mate (pl.). (In ~ul pamantului.) 5. s. v. prapastie. 6. adj. compact, dens, des, greu, gros. (Intuneric ~, ceata ~.) 7. adj. intim, launtric, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 8. adj. v. absolut. 9. adj. v. esential. 10. adj. v. gros. 11. adj. v. profund. 12. adj. intens, mare, profund, putenic, viu. (O impresie, o emotie ~.) 13. adj. v. acut. 14. adj. greu, profund. (Un somn ~.)
BATIALA adj. : Regiune (sau zona) ~ regiune sau zona din mari sau oceane, cu adancime de 2000-2500 m. [Sil. -ti-a-] /<fr. bathyale
BATIMETRIC, -A adj. Referitor la batimetrie, de batimetrie. ◊ Curba batimetrica = linie care uneste punctele de egala adancime ale fundului unei mari sau ale unui ocean; izobata. [< fr. bathymetrique].
GEOTERMIE s.f. 1. Caldura interna a Pamantului. 2. Parte a geologiei care studiaza variatiile in adancime ale temperaturii uscatului, marilor si oceanelor. [Gen. -iei. / < fr. geothermie, cf. gr. ge – pamant, therme – caldura].
BATIMETRIE s. f. 1. ramura a hidrometriei care se ocupa cu masurarea adancimii apei in ocean, mari, lacuri si rauri. 2. distributie pe verticala a organismelor dintr-un anumit mediu. (< fr. bathymetrie)
BATOMETRU s. n. instrument pentru recoltarea probelor de aluviuni sau de apa de mare de la diferite adancimi. (< fr. bathometre)
GEOTERMIE s. f. 1. caldura interna a Pamantului. 2. parte a geologiei care studiaza variatiile in adancime ale temperaturii uscatului, marilor si oceanelor. (< fr. geothermie)
RODOFITE s. f. pl. Filum care cuprinde alge unicelulare sau pluricelulare (filamentoase, lamelare sau amplu remificate) cu un colorit specific, rosu, roz sau violaceu, datorita pigmentilor ficocianina si ficobilina (Rhodophyta). Abundente in apropierea tarmului in marile tropicale, pana la adancimi de c. 200 m, dar prezente si in mari temperate (inclusiv in M. Neagra) si chiar si in apele continentale. Sin. alge rosii.
BATIALA adj. (In sintagma) Regiune (sau zona) batiala = regiune in mari si oceane cuprinsa intre adancimea de 200 si 2500 m. [Pr.: -li-a-] – Din fr. bathyale.
CARMAC ~ce n. pop. Unealta de pescuit fara nada, alcatuita din mai multe siruri de carlige mari, pentru pescuitul la diferite adancimi. /<rus. karmak
BATIALA adj.f. Regiune batiala = regiune a fundului marii cuprinsa intre 2000 si 3000 m adancime. [Pron. -ti-a-. / < fr. (region) bathyale].
HALEAKALA, vulcan stins in ins. Maui (arh. Hawaii), cu un crater ce are 11,3 km lungime, 4 km latime, 32 km circumferinta, 762 m adancime si 49 km2, cel mai mare din lume. Alt. max.: 3.055 m. Parc national (11,1 ha, creat in 1961).
HALMIROLIZA ({s} gr. halmyros „sarat” + lysis „dizolvare”) s. f. Proces de alterare si sintetizare a mineralelor noi, care au loc la mici adancimi, in apele litorale ale marilor si oceanelor (ex.: glauconitul).
CARMAC, carmace, s. n. Unealta pentru pescuit fara nada, formata din mai multe siruri de carlige mari asezate in apa la diferite adancimi. – Din rus. karmak.
NERITIC ~ca (~ci, ~ce) 1): Zona (sau regiune) ~ca regiune a fundului marii din apropierea tarmului (pana la adancimea de 200 m), caracterizata prin depuneri de nisip, pietris, scoici si printr-o fauna si flora foarte bogata. 2) Care tine de aceasta zona; propriu acestei zone. Formatie ~ca. /<fr. neritique
PELAGIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de fundul marii; propriu fundului marii. ◊ Zona ~ca zona in largul marilor si oceanelor considerata de la adancimea de doua sute de metri pana la fund. Organisme ~ce plante si animale care vietuiesc in zona pelagica. /<fr. pelagique
PELAGIC, -A adj. Format sub actiunea marii; marin. ♦ Zona pelagica = zona din largul marilor si oceanelor, incepand de la adancimea de 200 m pana la fundul apei. ♦ (Despre plante si animale) Care pluteste sau inoata liber in zona pelagica. [< fr. pelagique, cf. gr. pelagos – mare].
PLATOU s. n. 1. ses in regiunea inalta a dealurilor sau a muntilor; podis. ♦ ~ continental = portiune de teritoriu sub mare, in continuarea solului, pana la adancimea de 200 m. ◊ camp de instructie si exercitii militare. ◊ suprafata (neteda) pe o portiune mai inaltata a unei formatii anatomice. 2. incinta a unui studio cinematografic pentru turnarea filmelor. 3. piesa metalica plana pe care se fixeaza piese pentru prelucrare. 4. farfurie, tava mare pentru servit mancaruri si prajituri. (< fr. plateau)
LITORAL, -A I. s. n. regiune situata de-a lungul tarmului marii. II. adj. care apartine tarmului marii. ◊ zona ~a = a) paturile de apa apropiate de tarm care acopera platforma de prelungire a uscatului sub apele marine; b) totalitatea ecosistemelor existente pana la 200 m adancime. ◊ (despre plante) care creste pe tarmul marilor sau lacurilor. (< fr. littoral, lat. littoralis)
IZOBATA, izobate, s. f. (Geogr.) Linie care uneste, pe o harta, punctele cu aceeasi adancime fata de o suprafata de referinta (lac, mare, ocean). – Din fr. isobathe.
NERITIC, -A, neritici, -ce, adj. 1. (In sintagma) Regiune (sau zona) neritica = zona a fundului marii situata in apropierea tarmului continental, caracterizata prin adancimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritica (l), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. neritique.
PELAGIC, -A, pelagici, -ce, adj. 1. (In sintagma) Zona pelagica = totalitatea apelor din lacuri, mari si oceane situate deasupra zonelor de fund (incepand de la adancimea de circa 200 m). ♦ Care se refera la zona definita mai sus, care apartine acestei zone; (despre plante si animale) care traieste, plutind liber in apele acestei zone. 2. (Rar) Marin. – Din fr. pelagique.
STENOBATIC, -A adj. 1. (despre plancton) cu adaptabilitate redusa fata de zona de adancime. 2. referitor la distributia pe verticala a organismelor vegetale acvatice in mari si oceane. (< fr. stenobathique)
PRAVALI, pravalesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) inclina, a (se) apleca intr-o parte; a (se) rasturna, a (se) rostogoli; a cadea sau a face sa cada, a (se) arunca in adancime, a (se) prabusi, a (se) tranti. ♦ Refl. A fugi in goana mare, a se napusti la vale; a se repezi spre ceva, a tabari, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, cazand de la inaltime; a se revarsa, a se intinde. ♦ Refl. Fig. A se intinde, a se raspandi, a se imprastia. ♦ Tranz. A arunca; a azvarli. 2. Refl. (Despre vant, furtuna, ploaie etc.) A se dezlantui cu putere, a se porni cu violenta. 3. Tranz. si refl. A (se) surpa, a (se) narui, a (se) darama, a (se) prabusi. – Din bg. provalja, scr. provaliti.
OCEANOGRAFIE s. f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul fenomenelor fizice si chimice din oceane si din mari si al reliefului si structurii fundului oceanelor si al marilor; oceanologie. ♦ Stiinta care se ocupa cu studiul influentei mediului marin asupra florei si a faunei marine de la diferite adancimi. – Din fr. oceanographie.
ROMAN1, romane, s. n. Specie a genului epic, de intindere mare, cu continut complex, care se desfasoara de-a lungul unei anumite perioade si angajeaza mai multe personaje, presupunand un anumit grad de adancime a observatiei sociale si analizei psihologice. ◊ Opera narativa in proza sau in versuri scrisa, in evul mediu, intr-o limba romanica. ♦ Fig. Impletire de intamplari cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (inv.) romant s. n.] – Din fr. roman.
ADANC1, adancuri, s. n. 1. Parte adanca, adancime (considerata vertical); loc situat departe (spre interior). ♢ Expr. Din adancul sufletului (sau al inimii, al fiintei) = din tot sufletul. ♦ Prapastie, abis; fig. infern, iad. 2. (La pl.) Departare mare; spatiu intins; p. ext. loc ascuns, asezat departe. – Lat. aduncum.
OCEANOGRAFIE s.f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul marilor si al oceanelor din punctul de vedere al constitutiei fizice, al curentilor, al florei si al faunei lor. ♦ Stiinta care se ocupa cu studiul influentei mediului marin, la diferite adancimi, asupra plantelor si animalelor marine. [Pron. -cea-, gen. -iei. / < fr. oceanographie, cf. gr. okeanos – ocean, graphein – a scrie].
LITORAL s.n. Regiune situata de-a lungul tarmului marii; tarmul marii. // adj. Care apartine tarmului marii. ◊ Zona litorala = a) zona cuprinzand paturile de apa apropiate de tarm care acopera platforma de prelungire a uscatului sub apele marine (platoul continental); b) (biol.) zona care cuprinde totalitatea ecosistemelor existente pana la 200 m adancime. [Pl. -luri, -le. / < fr. littoral, it. littorale < lat. litus – tarm].
BALTA balti f. 1) Intindere de apa statatoare, de adancime mica, cu vegetatie si cu fauna specifica. ◊ A lasa (ceva) ~ a) a parasi (ceva) fara a duce la bun sfarsit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apa adunata intr-o adancitura in urma unei ploi mari sau a revarsarii unui rau. 3) Cantitate mare de lichid varsat pe jos. [G.-D. baltii] /<sl. blato
ZONA s.f. 1. Portiune din suprafata uscatului, a vegetatiei si climei, din adancimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafata delimitata de teren din teritoriul unui oras, al unei comune. · (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. · Spatiu de operatii militare; portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, in care se antreneaza pilotii. · Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care inregistreaza un numar oarecare de cuvinte, destinate unei intrebuintari preferentiale. · (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. · Intindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. 3. Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Portiune din suprafata unei sfere intre doua planuri paralele. 5. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)
