EDEM ~e n. med. Umflatura nedureroasa rezultata prin acumulare de lichid seros in tesuturi. /<fr. œdeme

ASCITA s. f. acumulare de lichid in cavitatea peritoneala. (< fr. ascite)

EPANSAMENT s. n. acumulare de lichide in alte tesuturi sau locuri decat cele obisnuite ale organismului. (< fr. epanchement)

HIDARTROZA s. f. acumulare de lichide seroase intr-o articulatie. (< fr. hydarthrose)

HIDROCEFALIE s. f. acumulare de lichid seros in cavitatea ventriculilor cerebrali; hidrencefalie. (< fr. hydrocephalie)

HIDROPIZIE s. f. acumulare de lichid in tesuturile si cavitatile seroase ale organismului. (< fr. hydropisie)

ASCITA s. f. (Med.) acumulare de lichid, de obicei seros, in peritoneu. – Din fr. ascite.

HIDARTROZA, hidartroze, s. f. acumulare de lichid (purulent sau seros) in articulatii. – Din fr. hydarthrose.

EDEM, edeme, s. n. (Med.) acumulare de lichid seros in spatiile intercelulare ale organelor si tesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afectiune cauzata de trecerea plasmei sangvine in alveolele pulmonare. – Din fr. oedeme.

EPANSAMENT, epansamente, s. n. acumulare de lichide in anumite tesuturi sau zone ale organismului. – Din fr. epanchement.

TURGESCENTA s. f. 1. (Med.) Umflare locala a unui tesut, datorita acumularii de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorita apei care a patruns in interiorul ei. – Din fr. turgescence.

ASCITA f. med. Stare patologica care consta in acumularea de lichid in peritoneu. /<fr. ascite

DROPICA f. pop. Stare patologica constand in acumularea de lichid seros in tesuturi; hidropizie. /<bulg. dropikas

EPANSAMENT ~e n. acumulare a lichidului in alte tesuturi decat cele obisnuite ale organismului. /<fr. epanchement

HIDROPIZIE f. Stare patologica constand in acumularea de lichid seros in tesuturi. [G.-D. hidropiziei] /<fr. hydropisie, lat. hydropisia

HIDROPIZIE s.f. acumulare de lichid seros intr-o cavitate a corpului. [Var. idropizie s.f. / < fr. hydropisie, cf. gr. hydropis].

HIDROMETRIE s.f. 1. Ramura a hidrologiei care studiaza metodele tehnice pentru determinarea debitului unui curs de apa sau al unei conducte. 2. acumulare de lichid seros in cavitatea uterina. [Gen. -iei. / < fr. hydrometrie].

HIDROSALPINX s.n. (Med.) acumulare de lichid seros in salpinge. [< fr. hydrosalpinx, cf. gr. hydor – apa, salpinx – trompa].

EPANSAMENT s.n. (Med.) acumulare de lichide in alte tesuturi sau locuri decat cele obisnuite ale organismului. [< fr. epanchement].

TURGESCENTA s.f. 1. (Med.) Umflare locala a unui tesut datorita acumularii de lichide (sange, limfa etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sanguine sau limfatice. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorita apei care a patruns in interiorul ei. [< fr. turgescence, cf. lat. turgere – a se umfla].

HIDROCOLECIST s. n. dilatare a vezicii biliare prin acumularea unui lichid seros. (< fr. hydrocholecyste)

TURGESCENTA s. f. 1. (med.) umflare locala a unui tesut datorita acumularii de lichide (sange, limfa etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sangvine sau limfatice; turgor (1); tumiditate. 2. umflare a celulei vegetale datorita apei care a patruns in interiorul ei. (< fr. turgenscence)

HIDROCEFALIE, hidrocefalii, s. f. Afectiune caracterizata prin acumularea excesiva de lichid cefalorahidian in membranele creierului, insotita de atrofia acestuia, iar la copii si de cresterea progresiva a cutiei craniene, incomplet osificata. – Din fr. hydrocephalie.

AFLUX ~uri n. 1) acumulare a unui lichid (mai ales a sangelui) intr-o anumita parte a corpului. 2) Multime de oameni care se indreapta intr-un anumit loc; afluenta. ~ de vizitatori. [Sil. a-flux] /<fr. afflux, lat. affluxus

HIDROCEFALIE f. Stare patologica constand in acumularea excesiva a lichidului cefalorahidian in cutia craniana. [G.-D. hidrocefaliei] /<fr. hydrocephalie

AFLUX s.n. Afluenta, ingramadeala, imbulzeala. ♦ acumulare a unui lichid intr-o parte a corpului. [Pl. -xuri. / < fr. afflux].

VEZICA s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar in care se acumuleaza (temporar) un lichid; basica. 2. (Biol.) Vezica inotatoare = organ plin cu gaze, caracteristic pestilor ososi, care determina ridicarea si coborarea pestelui in apa. [< lat. vesica, cf. fr. vessie].

AFLUX s. n. 1. deplasare a unui fluid in directia unui sistem de colectare. 2. afluenta (2). ◊ acumulare a unui lichid intr-o parte a corpului. (< fr. afflux, lat. affluxus)

ANTECREUZET s. n. cuva cilindrica pentru acumularea de fonta lichida, la partea din fata a creuzetului cubiloului. (dupa fr. avant-creuset)

ARTROCEL s. n. acumulare patologica de lichid in articulatii. (< fr. arthrocele)

abdominocenteza s. f. (med.) Punctia peretelui abdominal practicata in scopul evacuarii unei acumulari excesive de lichid; paracenteza abdominala, punctie abdominala. • / <fr. abdominocentese, engl. abdominocentesis. (DEXI – „Dictionar explicativ ilustrat al limbii romane“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

UD¹ n. pop. lichid secretat de rinichi, acumulat in vezica u*****a si eliminat din organism prin uretra; u***a. /<lat. udus

U***A f. lichid secretat de rinichi, acumulat in vezica u*****a si eliminat din organism prin uretra. /<fr. urine, lat. u***a

HIDROPNEUMOTORAX s. n. acumulare de aer si de lichid in cavitatea pleurala. (< fr. hydropneumothorax)

RETENTIE, retentii, s. f. 1. Oprire, retinere. ◊ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un gaj pana la achitarea completa a datoriei de catre debitor. 2. acumulare a apei pe calea unui curs de apa, in bazine special amenajate. 3. Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide sau gaze) care in mod obisnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retentiune s. f.] – Din fr. retention, lat. retentio, -onis.

CONDENSA, condensez, vb. I. 1. Refl. (Despre vapori) A se transforma in lichid, prin (racire si) comprimare. ♦ A acumula electricitate. 2. Tranz. si refl. A (se) face mai dens. ♦ Tranz. Fig. A scurta exprimarea; a comprima, a prescurta. – Din fr. condenser, lat. condensare.

RETENTIE ~i f. 1) Intrerupere a unei actiuni; oprire; retinere. ◊ Drept de ~ drept pe care il are creditorul de a pastra zalogul luat de la debitor, pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2) Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide, gaze) care sunt eliminate in mod obisnuit. 3) acumulare a unui curs de apa in bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de ~. 4) chim. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retentiei; Sil. -ti-e] /<fr. retention, lat. retentio, ~onis

ADSORBTIE s. f. Fixare si acumulare a moleculelor unui gaz sau a unui lichid pe suprafata unui corp solid. – Din fr. adsorption.

DEVERSA, deversez, vb. I. Tranz. A scurge surplusul de apa dintr-un lac (de acumulare). ♦ (Tehn.) A face sa se scurga un lichid (rezidual) intr-o apa naturala. – Din fr. deverser.

ADSORBTIE s. f. Fixare si acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui lichid pe suprafata unui corp solid. – Din fr. adsorption.

PLETORA s.f. 1. Prisos, surplus; droaie. ◊ Pletora semantica = acumulare excesiva de sensuri. 2. Supraabundenta de sange sau de lichide in organism. [< fr. plethore, cf. gr. plethore < plethein – a fi plin].

CONDENSATOR ~oare n. 1) Dispozitiv destinat condensarii vaporilor de apa sau de alt lichid prin racire la o anumita presiune. 2) Dispozitiv folosit pentru a acumula electricitate statica. ~ electric. /<fr. condensateur

CONDENSA vb. I. 1. refl., tr. A (se) transforma in lichid. 2. refl., tr. A deveni sau a face sa devina mai dens. ♦ tr. A acumula electricitate. 3. tr. (Fig.) A scurta exprimarea; a se exprima in mai putine cuvinte; a comprima, a prescurta. [< fr. condenser, cf. it., lat. condensare].

CAPACITATE, capacitati, s. f. 1. Volum al unui recipient. 2. Insusirea de a fi incapator; marime care reprezinta cantitatea maxima de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ◊ Masuri de capacitate = masuri cu care se determina volumul lichidelor, al cerealelor etc. 3. Posibilitatea pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie. 4. Posibilitatea de a lucra intr-un domeniu, de a realiza ceva. ♦ Posibilitatea, insusirea morala sau intelectuala a cuiva; aptitudine. ♦ Persoana capabila. 5. Insusirea de a face acte juridice valabile. – Din fr. capacite, lat. capacitas, -atis.

CAPACITATE, capacitati, s. f. 1. Posibilitatea de a activa intr-un domeniu, de a realiza ceva. ♦ Persoana capabila. 2. Posibilitate pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materie sau de energie. 3. Insusirea de a fi incapator; marime care reprezinta cantitatea maxima de materie sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ◊ Masuri de capacitate = masuri cu care se determina volumul lichidelor, al cerealelor etc. 4. Insusirea de a face acte juridice valabile. – Fr. capacite (lat. lit. capacitas, -atis).

CONDENSATOR, condensatori, s. m. 1. Aparat care serveste la lichefierea unei mase de vapori in vederea recuperarii lichidului din care au provenit sau a eliminarii unor componenti volatili. 2. Sistem de doua conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statica. ◊ Condensator variabil = condensator a carui capacitate poate fi variata prin deplasarea relativa a armaturilor lui. – Din fr. condensateur.

SEDIMENT ~e n. 1) acumulare sub forma de straturi a unei roci, provenita din sfaramaturile altor roci sau minerale. 2) Strat aparut in urma depunerii la fund a particulelor solide aflate in suspensie intr-un lichid. /<fr. sediment, lat. sedimentum

REZERVOR s. n. 1. bazin, recipient pentru depozitarea sau acumularea unui fluid. ♦ toc ~ = stilou. 2. depresiune de teren amenajata pentru a colecta apele de pe un anumit teritoriu, spre a fi folosite in scopuri tehnice. 3. (anat.) vezicula in care se aduna produsele lichide de dezasimilatie. (< fr. reservoir)

LAC¹, lacuri, s. n. Intindere mai mare de apa statatoare, inchisa intre maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un rau. ◊ Lac de acumulare = lac (artificial) situat in amonte de o hidrocentrala, care constituie rezerva de apa necesara producerii energiei. ◊ Expr. A sari (sau a cadea, a da etc.) din lac in put = a da de un rau mai mare, incercand sa scape de un alt rau. ♦ Fig. Cantitate mare de apa sau de alt lichid. – Lat. lacus.