CALIFICARE, calificari, s. f. Actiunea de a (se) califica si rezultatul ei; pregatire intr-un anumit domeniu de activitate profesionala; calificatie. ♦ Etapa eliminatorie intr-un concurs sau intr-o competitie sportiva, pentru selectarea concurentilor. – V. califica.

CALIFICARE ~ari f. 1) v. A CALIFICA. 2) Pregatire teoretica si practica intr-un anumit domeniu de activitate profesionala. 3) Etapa eliminatorie intr-un concurs sau intr-o competitie sportiva, in care se selecteaza concurentii. /v. a (se) califica

A LUCRA ~ez 1. intranz. 1) A actiona depunand eforturi sustinute (fizice sau intelectuale); a depune o munca; a munci. ~ la uzina. ~ din greu. ◊ ~ ca un rob a presta o munca foarte grea, obosind peste masura. 2) A exercita o activitate profesionala sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/si intelectual sustinut permanent (pentru a obtine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, masini, aparate etc.) A fi in actiune; a-si indeplini functia; a functiona; a merge. 5) A actiona in mod eficace; a avea efect. Legea ~eaza. Medicamentul ~eaza. 2. tranz. A supune unei actiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin munca. ~ pamantul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare

A MUNCI ~esc 1. intranz. 1) A depune munca pentru a obtine un rezultat util; a lucra. 2) A exercita o activitate profesionala, o meserie; a lucra. 2. tranz. 1) inv. pop. (fiinte) A supune la chinuri (fizice sau morale); a chinui; a cazni. 2) (pamantul, campul) A supune unor munci agricole (pentru a ameliora); a lucra. 3) fig. (despre idei, sentimente etc.) A preocupa in mod constant, provocand suferinte (morale sau fizice); a chinui; a tiraniza; a tortura. /<sl. montiti

PSIHOGRAMA s. f. prezentare grafica a variabilelor psihice presupuse de o anumita activitate profesionala. (< fr. psychogramme)

PENSIE, pensii, s. f. Suma de bani lunara ce se acorda persoanelor care au iesit din activitatea profesionala pentru limita de varsta, pentru invaliditate etc. sau care si-au pierdut sustinatorul si sunt incapabile de munca. ◊ Pensie de intretinere sau pensie alimentara = suma de bani pe care cineva trebuie sa o plateasca unei persoane pe care justitia il obliga sa o intretina. ◊ Loc. adj. La pensie = care este pensionar. ◊ Loc. vb. A iesi (sau a scoate pe cineva) la pensie = a (se) pensiona. ♦ (Inv.) Subsidiu. – Din rus. pensija.

PROFESIOGRAMA, profesiograme, s. f. Reprezentare cronologica detaliata a caracteristicilor unei activitati profesionale sub aspectul solicitarilor fizice, psihice si al repausului intr-o zi de munca. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professiogramm.

CARIERISM n. activitate profesionala sau sociala care urmareste numai satisfacerea ambitiilor personale; tendinta de a-si face o cariera. [Sil. -ri-e-] /cariera + suf. ~ism

DEONTOLOGIE f. 1) Compartiment al eticii care se ocupa cu studiul normelor si obligatiilor specifice unei activitati profesionale. 2) Ansamblu al normelor de conduita si de obligatiuni pe care trebuie sa le respecte un medic. [Art. deontologia; G.-D. deontologiei; Sil. -gi-e] /<fr. deontologie

DEONTOLOGIE s.f. 1. Parte a eticii care studiaza normele si obligatiile specifice unei activitati profesionale. ◊ Deontologie medicala = totalitatea regulilor si uzantelor care reglementeaza relatiile dintre medici sau dintre acestia si bolnavii lor; etica medicala. 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul si normele obligatiei morale in general. [Gen. -iei. / < fr. deontologie, cf. gr. deon – ceea ce trebuie facut, logos – studiu].

POLICALIFICARE s. f. actiunea de a (se) policalifica; calificare care creeaza posibilitatea ca cineva sa poata fi utilizat in prestarea mai multor tipuri de activitati profesionale. (< policalifica)

PROFESIOGRAMA s. f. prezentare grafica a caracteristicilor unei activitati profesionale sub aspectul solicitarilor fizice si psihice. (< germ. Professiogramm)

SALON s. n. 1. camera frumos mobilata in care se primesc musafiri. 2. sala publica in care se organizeaza baluri, reuniuni etc. ◊ sala in care se organizeaza expozitii de pictura, de sculptura etc.; (p. ext.) expozitia insasi. 3. cenaclu literar, artistic, filozofic etc. 4. sala in care se desfasoara unele activitati profesionale destinate publicului. 5. camera mare cu paturi pentru bolnavi intr-un spital. (< fr. salon)

profesionalISM s.n. 1. Caracter profesional al unei activitati; profesionalitate. 2. Cuvant cu caracter tehnic folosit intr-o anumita profesiune. [< fr. professionnalisme].

PSIHOTEHNICA s.f. Disciplina care studiaza problemele activitatii oamenilor (orientarea profesionala, organizarea muncii etc.) pe baza datelor psihofiziologiei si ale psihologiei experimentale. [Gen. -cii. / < fr. psychotechnique].

PROFESIONISM n. 1) Practicare a unei profesii. 2) activitate creatoare desfasurata in mod profesional. [Sil. -si-o-] /profesion[ist] + suf. ~ism

CARIERA², cariere, s. f. Profesiune, ocupatie; domeniu de activitate; timp cat cineva lucreaza intr-un anumit domeniu. ♦ Etapa, treapta in ierarhia sociala sau profesionala. ♦ Pozitie in societate, situatie buna. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carriere.

INSTRUCTIE s. f. 1. Ansamblu de cunostinte, priceperi si deprinderi, predate cuiva sau capatate de cineva, prin care se urmareste insusirea unei culturi generale si a unei specializari profesionale; invatatura; invatamant; instructiune (2). 2. Pregatire a ostasilor in vederea insusirii teoriei si practicii militare. 3. (Jur.) activitate de cercetare a cauzelor penale. ◊ Judecator de instructie = (in unele tari) magistrat insarcinat cu cercetarea cauzelor penale. – Din fr. instruction.

UCENIC, -A, ucenici, -ce, s. m. si f. 1. Persoana (tanara) care invata o meserie lucrand in productie sub indrumarea unui mester sau urmand o scoala profesionala. 2. Adept si continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; p. ext. incepator intr-o activitate; discipol, elev. – Din sl. uceniku.

MESERIE, meserii, s. f. Profesiune sau indeletnicire bazata pe un complex de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, care permit celui care le poseda sa execute anumite operatii de transformare si de prelucrare a obiectelor muncii sau sa presteze anumite servicii; indeletnicirea meseriasului; calificarea profesionala a meseriasului; mestesug, mesterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Scoala de meserii = scoala in care se pregateau in trecut cadre de muncitori calificati. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat intr-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupatie; preocupare. – Din mesereare (inv. „slujba, functie” < lat.).

ORGANIZATIA PENTRU ELIBERAREA PALESTINEI (O.E.P.), organizatie creata in 1964 in Ierusalimul de Est, de catre reprezentanti ai poporului palestinian, ai unor organizatii profesionale si populare si ai unor miscari ale rezistentei palestiniene. Organul sau suprem este Consiliul National Palestinian (C.N.P.), de fapt parlamentul poporului palestinian, compus din 530 membri, din care 180 din teritoriile arabe ocupate de Israel. Intre sesiunile acestuia orientarile generale sunt adoptate de Consiliul Central al O.E.P. Intreaga activitate a organizatiei este condusa de Consiliul Executiv format din 15 membri, printre care si reprezentati a 6 organizatii ale rezistentei palestiniene. Presedinte al Comitetului Executiv este, din 1969, Yasser Arafat.