INGLOTI, inglotesc, vb. IV. Tranz. (Inv.) A aduna gloatele, oastea (in vederea unei actiuni militare). ♦ Refl. A se ingramadi. – In + gloata.

ARMAT, -A, armati, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Insotit de actiuni militare, de ciocniri razboinice. Insurectie armata. ◊ Forta (sau putere) armata = armata. 2. Prevazut cu o armatura. Beton armat. – V. arma.

CORABIE, corabii, s. f. Vas mare cu panze, folosit (in trecut) pentru transport si pentru actiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se ineca (cuiva) corabiile = a fi trist, suparat, fara chef. – Din sl. korablĩ.

TEATRU, teatre, s. n. I. 1. Cladire sau loc special amenajat in vederea reprezentarii de spectacole; p. ext. institutie de cultura care organizeaza spectacole. 2. Spectacol, reprezentatie dramatica. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezinta la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scena. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discutie aprinsa intre mai multi, cearta care atrage pe curiosi. 3. Arta de a prezenta in fata unui public un spectacol, o piesa. ♦ Profesiunea de actor, de regizor. 4. Literatura dramatica; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezinta caractere comune sau au o origine comuna. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o actiune. ◊ Teatru de operatii (sau de razboi) = camp de lupta; teritoriu, loc unde au loc actiuni militare ample in timp de razboi. – Din fr. theatre, lat. theatrum.

ARMAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre conflicte militare) Care se efectueaza cu armele; insotit de actiuni militare. ◊ Forta (sau putere) ~ta armata. 2) Care este prevazut cu armatura. ◊ Beton ~ beton in masa caruia se integreaza bare de otel, care ii dau o mai mare rezistenta. /v. a arma

COMANDA ~enzi f. 1) Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala, spre a fi indeplinita de cei vizati; ordin; porunca. A da ~. ◊ Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea si dupa dorinta unui superior. 2) Functie de conducere militara. ◊ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei actiuni militare. 3) Cerere prin care se solicita livrarea unui produs, executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu. 4) Marfa comandata. 5) Operatie prin care se manevreaza un sistem tehnic. ~ programata. ~ manuala. 6) Element al unui mecanism care asigura functionarea ansamblului. ◊ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfasurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placa pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comanda. [G.-D. comenzii] /<fr. commande

CORABIE ~abii f. (in trecut) Nava cu panze folosita pentru transport si pentru actiuni militare. ◊ A i se ineca ~abiile a fi foarte intristat, amarat. [Art. corabia; G.-D. corabiei; Sil. -bi-e] /<sl. korabli

FRONT ~uri n. 1) Teritoriu pe care se desfasoara actiuni militare in timp de razboi. 2) Grupare operativa compusa din mai multe armate, aflata sub o comanda unica pe un astfel de teritoriu. ~ul de nord. 3) Formatie de militari, de elevi sau de sportivi, aliniati cu fata la persoana care da dispozitii. 4) Sfera de activitate; domeniu; taram. ~ ideologic. 5) fig. Grupare de forte obstesti in vederea unei activitati comune. 6) fig. Partea din fata a ceva. /<fr. front

TINTA² ~e f. 1) Punct in care tinteste cineva cu o arma; tel. 2) Punct asupra caruia sunt indreptate anumite actiuni militare; obiectiv. 3) Obiect al atentiei sau al privirii cuiva. ◊ Cu ochii ~ cu ochii pironiti asupra unui lucru. A privi (sau a se uita) ~ a-si fixa privirea intr-o directie. A privi (sau a se uita) fara de ~ a se uita in gol. 4) Scop concret spre care tinde cineva; obiectiv. ◊ Fara ~ la voia intamplarii. [G.-D. tintei] /<sl. centa

EXPEDITIONAR, -A adj. De expeditie. ◊ Corp expeditionar = grupare de forte armate insarcinata cu actiuni militare pe teritoriul unor tari indepartate. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. expeditionnaire].

OBIECTIV s.n. 1. Lentila sau sistem optic care formeaza intr-o luneta, intr-un microscop, intr-un aparat fotografic etc. o imagine reala a obiectului observat. 2. Loc, punct, localitate etc. care constituie tinta unei actiuni militare. ♦ Tinta asupra careia se trage cu o arma de foc. 3. Intreprindere, uzina, constructie etc. care urmeaza sa fie realizata. ♦ Loc care prezinta interes pentru turisti. ♦ (Fig.) Scop, tel, tinta. [Pron. o-biec-. / cf. fr. objectif].

ARMAT, -A adj. 1. inarmat. ◊ (bot.) prevazut cu organe de aparare; spinos. 2. forte e = ansamblul mijloacelor militare ale unei tari. ◊ (despre un conflict) insotit de actiuni militare. 3. (despre o arma de foc) pregatita pentru tragere. 4. (despre beton) prevazut cu o armatura. (< fr. arme)

EXPEDITIONAR, -A I. adj. referitor la expeditie. ♦ corp ~ = grupare de forte armate insarcinata cu actiuni militare pe teritoriul unor tari indepartate. II. s. m. membru al unei expeditii. (< fr. expeditionnaire)

OBIECTIV, -A I. adj. 1. existent in afara constiintei si independent de ea. 2. impartial. 3. referitor la obiect (6). II. s. n. 1. lentila, sistem de lentile care formeaza o imagine reala a obiectului observat intr-o luneta, intr-un microscop, aparat fotografic etc. 2. loc, punct, localitate etc. care constituie tinta unei actiuni militare. ◊ tinta asupra careia se trage cu o arma de foc. 3. intreprindere, uzina, constructie etc. care urmeaza sa fie realizata. 4. loc care prezinta interes pentru turisti. 5. (fig.) intentie, scop, tel, tinta. (< fr. objectif, lat. obiectivus)

OSTILITATE s. f. 1. atitudine ostila; dusmanie, vrajmasie. 2. (pl.) actiuni militare pe care un stat le intreprinde contra altuia in stare de razboi. (< fr. hostilite, lat. hostilitas)

TEATRU s. n. I. 1. arta de a reprezenta in fata unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc. 2. institutie artistica destinata reprezentarii spectacolelor. 3. totalitatea lucrarilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie. 4. profesiunea de actor sau de regizor. 5. spectacol, reprezentatie scenica. ♦ a face (sau a juca) ~ = a se preface. II. loc unde se petrece, se desfasoara un eveniment, o actiune. ♦ ~ de razboi = vast spatiu terestru, maritim, aerian in care se duc actiuni militare de mare importanta politico-strategica; (in trecut) ~ de operatii = teritoriu unde se desfasoara actiuni de lupta. (< fr. theatre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)

ARMAT, -A, armati, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Insotit de actiuni militare, de ciocniri razboinice. Insurectie armata. ◊ Forta (sau putere) armata = armata. 2. Prevazut cu armatura. Beton armat. – V. arma.

CORABIE (‹ sl.) s. f. Nava cu pinze, folosita pentru transport si pentru actiuni militare. Din sec. 19 au inceput sa fie inlocuite cu nave cu propulsie mecanica.

ARMISTITIU, armistitii, s. n. Suspendare temporara a actiunilor militare in urma unui acord incheiat intre partile beligerante. – Din fr. armistice.

OPERATIE, operatii, s. f. 1. Activitate efectuata de unul sau de mai multi oameni cu o anumita calificare in vederea atingerii unui anumit scop; actiune efectuata de un aparat, de o masina etc. in cadrul unei munci specifice; p. gener. actiune, lucrare. 2. actiune terapeutica chirurgicala, efectuata asupra unui organ sau a unui tesut bolnav; interventie chirurgicala. 3. actiune militara de mare amploare, in vederea realizarii unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzactii financiare sau comerciale; inscriere intr-un registru a unei tranzactii efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obtin unul sau mai multe elemente ale unei multimi. ♦ Regula dupa care se face un calcul sau se aplica o constructie matematica; executare a unui calcul. [Var.: operatiune s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. operation, germ. Operation.

OPERA, operez, vb. I. 1. Tranz. A intreprinde o actiune, a realiza, a face, a infaptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a intrebuinta. 2. Tranz. A supune pe cineva unei interventii chirurgicale. 3. Tranz. A inregistra diverse date contabile in registre sau in acte de evidenta. 4. Intranz. A intreprinde o actiune militara in vederea realizarii unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. operer, lat., it. operare.

STRATEGIC, -A, strategici, -ce, adj. Care tine de strategie, privitor la strategie. ◊ Harta strategica = harta militara utilizata in conducerea razboiului. ♦ (Despre locuri, drumuri, pozitii) Care are insemnatate pentru actiunile militare de razboi; care favorizeaza desfasurarea operatiilor militare. ♦ Foarte important, esential din punctul de vedere al strategiei (2). ♦ Potrivit, oportun (intr-o imprejurare data). – Din fr. strategique.

TEATRU ~e n. 1) Institutie de cultura care se ocupa cu punerea in scena a operelor dramatice sau muzicale. ~ de revista. ~ de papusi. ~ de opera. 2) Cladire in care se afla aceasta institutie. ◊ ~ de vara loc special amenajat intr-o gradina publica, unde au loc reprezentatii artistice vara. 3) Prezentare pe scena a unei opere dramatice; spectacol dramatic. ◊ De ~ care este destinat scenei; teatral. 4) Arta de a reprezenta pe scena opere dramatice; profesie de actor. 5) Ansamblu de opere dramatice (apartinand unui scriitor, unei scoli literare sau unei epoci); dramaturgie. 6) pop. Discutie aprinsa care atrage atentia celor din jur. ◊ A face (sau a juca) ~ a se preface. 7) Loc de desfasurare (a unei actiuni, a unui eveniment etc.). ◊ ~ de operatii (sau de razboi) zona in care are loc o actiune militara; camp de lupta. [Sil. tea-tru] /<lat. theatrum, ngr. theatron, fr. theatre, germ. Theater

MARS s.n. 1. Mers, miscare a unei trupe (intr-o anumita formatie). ♦ actiune militara puternica de mare amploare, indreptata contra unui obiectiv. ♦ Proba atletica pedestra, in timpul careia concurentii sunt obligati sa mearga repede fara a alerga. 2. Piesa muzicala cu ritm puternic, dupa care se potriveste cadenta pasului unei trupe, a unui cortegiu etc. 3. Poezie lirica patriotica scrisa pentru a putea fi cantata dupa melodia unui mars (2). [Cf. fr. marche, germ. Marsch, rus. mars, it. marcia].

STRATEGIE s. f. 1. demnitatea de strateg (1); unitate teritoriala supusa acestuia. 2. ramura a stiintei (artei) militare care studiaza problemele conducerii razboiului in ansamblu si a actiunilor militare de mare amploare. 3. determinare a directiei principale a actiunilor proletariatului intr-o anumita etapa a revolutiei, in stabilirea sarcinilor fundamentale pentru atingerea obiectivelor etapei respective. 4. (inform.) comportament al omului sau al masinii cu ocazia unui joc sau a unui conflict. 5. (fig.) arta de a folosi toate mijloacele disponibile in vederea asigurarii succesului intr-o lupta, intr-o activitate. (< fr. strategie)

ARMISTITIU, armistitii, s. n. Suspendare temporara a actiunilor militare, prin intelegerea partilor beligerante. [Var.: (inv.) armistitie s. f.] – Dupa fr. armistice.

ACTIV¹ ~a (~i, ~e) 1) si adverbial Care participa intens la o actiune; energic; harnic. ◊ militar ~ militar care este cu serviciul efectuat. Membru ~ membru al unei organizatii sau institutii cu drepturi si indatoriri permanente. Vocabular ~ vocabular uzual. 2) chim. (despre substante) Care intra usor in reactie. 3) fin. Care se soldeaza cu profit. Cont ~. 4) gram. Care arata ca actiunea este savarsita de subiect. Diateza ~a. /<fr. actif, lat. activus

EXERCITIU ~i n. 1) Activitate desfasurata sistematic cu scopul formarii sau perfectionarii anumitor deprinderii. 2) Instruire a militarilor in vederea insusirii artei militare. 3) Ansamblu de actiuni sau miscari pentru dobandirea sau dezvoltarea indemanarii, cunostintelor etc. intr-un anumit domeniu. ~i algebrice. 4) Tema data elevilor pentru a controla si a consolida cunostintele dobandite. 5): In ~ul functiunii in timpul sau in cadrul serviciului legal (al unui functionar sau al unei persoane oficiale). /<fr. exercice, lat. exercitium

POTENTIAL² n. 1) fiz. Functie cu caracter scalar sau vectorial care caracterizeaza proprietatile energetice ale campurilor. 2) Capacitate (a unei persoane, societati, tari) de a realiza ceva intr-un anumit domeniu. 3) gram. Mod personal al verbului care prezinta actiunea ca posibila, fara a preciza, daca se realizeaza sau nu. 4) Forta de actiune; putere launtrica. ~ militar. [Sil. -ti-al] /<fr. potentiel

CASUS BELLI s.n. Orice actiune politica sau militara care poate duce la declansarea unui razboi. [< lat. casus belli – caz de razboi].

CASUS BELLI s. n. inv. 1. orice actiune politica sau militara care poate duce la declansarea unui razboi. 2. pretext prin care se justifica un conflict. (< lat. casus belli, caz de razboi)

PRONUNCIAMENT s. n. 1. lovitura de stat organizata de militari in tarile Americii Latine; puci militar. 2. declaratie, manifest, actiune prin care este exprimat protestul fata de un sistem (politic). (< it., fr. pronunciamento)

JURNAL, jurnale, s. n. 1. Publicatie periodica avand aparitie zilnica; ziar, gazeta. 2. (De obicei in sintagma jurnal de moda) Publicatie periodica in care se dau desene si tipare de imbracaminte si accesorii. 3. Insemnari zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viata sa; insemnari zilnice ale unor observatii stiintifice. ◊ Jurnal de calatorie = relatare in scris, zi de zi, a unei calatorii. Jurnal de bord = registru in care se consemneaza cronologic faptele survenite in timpul calatoriei unei nave. Jurnalul actiunilor de lupta = document militar in care sunt descrise zilnic pregatirea si desfasurarea actiunilor de lupta. 4. (Iesit din uz) Emisiune de radio si televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei inaintea filmului artistic de lung metraj, care prezinta evenimente, stiri, informatii de stricta actualitate. 5. (Cont.) Registru in care sunt inscrise cronologic operatiile banesti, evenimentele supuse evidentei etc. – Din fr. journal.

SECTOR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan limitata de doua drepte concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua drepte; multimea punctelor din interiorul unei sfere, situata in interiorul conului avand ca baza un cerc mic al sferei, iar ca varf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de masina in forma de cerc, de roata (dintata). 2. Fiecare dintre zonele corespunzatoare unei delimitari de orice natura a unei suprafete; portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ Zona de actiune a unei unitati militare. ♦ Subimpartire administrativa in cadrul unui oras mai mare. 3. Domeniu sau ramura de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris.

DETASAMENT ~e n. 1) Grup de oameni condusi de un sef, care au scopuri comune si indeplinesc o actiune comuna. 2) Grup de militari reuniti pentru a indeplini o misiune speciala. /<fr. detachement

SECTOR² ~oare n. 1) Subdiviziune administrativ-teritoriala intr-un oras. 2) Domeniu de activitate; compartiment. ~ economic. 3) Zona de actiune a unei unitati militare. /<fr. secteur, lat. sector, germ. Sektor

FORMATIE s.f. 1. Intocmire, alcatuire, organizare; formare. ♦ Complex de strate din scoarta Pamantului depuse intr-o anumita perioada geologica. 2. Formatie social-economica = categorie ce desemneaza o treapta istorica determinata a dezvoltarii societatii, caracterizata printr-un nivel determinat al fortelor de productie, prin relatiile de productie corespunzatoare acestora si o suprastructura generata de aceste relatii. 3. Asezare, dispozitiv al unei unitati militare in vederea unei actiuni. 4. Ansamblu, echipa. 5. Combinatie de cifre, de figuri sau de pozitii la unele jocuri (la loterie etc.). [Gen. -iei, var. formatiune s.f. / < fr. formation, it. formazione, lat. formatio].

CROAZIERA s.f. 1. Calatorie (turistica) pe mare. ♦ Voiajul unei nave militare cu multe escale. ♦ (Rar) actiunea de patrulare pe mare in timp de razboi de catre o nava militara. 2. Viteza de croaziera = regim de zbor al unui avion la o viteza mai mica decat cea maxima, pentru a se reduce uzura si consumul de combustibil; (p. ext.) viteza de drum a unui autoturism. [Pron. croa-zi-e-. / < fr. croisiere].

concentrare f. actiunea de a concentra. Exercitii militare facute cu rezervistii la fie-care regiment (pe cind manevrele se fac cu mai multe trupe): acest soldat a facut multe concentrari. – Rar concentratiune sau -atie.

PARAmilitaR, -A, paramilitari, -e, adj. (Despre formatii, detasamente, grupari, organizatii etc.) Care este organizat si dotat dupa modelul unei armate; (despre actiuni) care are un pronuntat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire.

EXERCITIU, exercitii, s. n. 1. actiune fizica sau intelectuala, facuta sistematic si repetat, in scopul dobandirii sau perfectionarii unor deprinderi sau indemanari. ♦ Instruire a militarilor pentru manuirea armelor si executarea actiunilor de lupta. ♦ Tema servind ca mijloc pentru dobandirea sau dezvoltarea indemanarii, cunostintelor etc. intr-un anumit domeniu. 2. (Despre un functionar, o persoana oficiala; in sintagma) in exercitiul functiunii = in timpul indeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; in sintagma) Exercitiu bugetar = perioada de timp, de obicei de un an, pentru care se intocmeste si se executa bugetul unui stat. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium.

RAID ~uri n. 1) mil. Incursiune rapida, intreprinsa de o unitate militara pe teritoriul ocupat de inamic. 2) actiune de control a activitatii unor intreprinderi sau a unor organe executive, efectuata de reprezentantii obstesti. / <fr. raid

BOOM s.n. 1. Ridicare rapida si mare a valorilor pe piata; lovitura economica de rasunet, reusita (mai ales economica). 2. Inviorare brusca a activitatii economice in tarile capitaliste, creata si intretinuta prin intensificarea speculatiilor la bursa, prin umflarea preturilor marfurilor si a cursului hartiilor de valoare. ◊ Boom militar = avant artificial al productiei, provocat de militarizarea economiei si de uriasele cheltuieli militare facute pe seama contribuabililor. 3. (Sport) actiune ofensiva. [Pron. bum, scris si bum. / < americ. boom].

actiune, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa pentru atingerea unui scop. ♢ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ♢ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a trece la fapte. ♦ Operatie militara. ♦ Starea, miscarea, procesul etc. exprimat de verb. 2. Desfasurarea intamplarilor intr-o opera literara. 3. Influenta. actiunea substantelor otravitoare asupra organismului (ANATOMIA). 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. (In economia capitalista) Hartie de valoare care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului social al unor intreprinderi. – Fr. action (lat. lit. actio, -onis).

A SE DESFASURA se desfasoara intranz. 1) (despre gheme sau ata infasurata pe un ghem) A se desface intr-un fir lung si continuu; a se desira. 2) (despre unitati militare) A se aranja in vederea unei actiuni de lupta. 3) (despre evenimente, actiuni etc.) A avea loc (intr-un anumit mod); a-si urma cursul firesc; a decurge; a evolua. 4) fig. (despre privelisti, peisaj) A se intinde in fata ochilor; a se deschide. /<lat. disfasciolare

FORTA ~e f. 1) Capacitate a fiintelor vii de a depune un efort fizic sau intelectual. 2) Ansamblu de capacitati fizice sau morale. 3) Persoana inzestrata cu multa energie si putere; autoritate. 4) Grup politic sau social care are o influenta deosebita asupra maselor. ◊ ~e armate (sau militare) armata. 5) Capacitate de rezistenta. 6) Intensitate de actiune. ~a vantului. 7) Putere de constrangere. A recurge la ~. 8) Caracter irezistibil. ~a obisnuintei. 9) fiz. tehn. Cauza care poate modifica starea de repaus sau de miscare a unui corp. [G.-D. fortei] /<fr. force, lat. fortia

ARTA ~e f. 1) Forma a activitatii umane care oglindeste realitatea prin imagini expresive. ~ populara. ~ poetica. 2) Totalitate a operelor dintr-o epoca, dintr-o tara, care apartin acestei activitati. 3) Fiecare dintre modalitatile de exprimare a frumosului, a esteticului. ~ cinematografica. ~ teatrala. ~e plastice. 4) Totalitate de cunostinte si de priceperi, necesare pentru activitatea intr-un anumit domeniu. ~ oratorica. ◊ ~ militara ramura a stiintei militare care se ocupa cu teoria si tactica actiunilor de lupta. [G.-D. artei] /<fr. art, lat. ars, artis

INDICATIV, -A adj. Care indica, indrumator. ◊ (Gram.) Modul indicativ (si s.n.) = mod care exprima o actiune reala. // s.n. 1. Denumire conventionala pentru unitati militare, comandanti etc. 2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la inceputul sau sfarsitul emisiunii. ◊ Indicativ de apel = apelativ conventional format din litere sau cifre care serveste pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Cf. lat. indicativus, fr. indicatif].

POTENTIAL, -A adj. 1. A carui forta este in stare latenta. ♦ Energie potentiala = energie pe care o poseda un corp capabil de a produce o manifestare energetica. 2. Posibil; presupus posibil. ♦ Propozitie potentiala = propozitie care exprima posibilitatea realizarii unei actiuni fara a preciza daca aceasta se realizeaza sau nu. // s.n. 1. (Fiz.) Capacitatea de a produce o manifestare energetica, un lucru mecanic. 2. Capacitate de dezvoltare, de desfasurare a unei forte, a unei activitati; putere. ♦ Potential de razboi = capacitatea militara a unui stat. 3. Mod verbal care prezinta actiunea ca posibila. [Pron. -ti-al, pl. -le, -luri. / cf. fr. potentiel, lat. potentialis].

TACTICA s.f. 1. Parte a artei militare care se ocupa cu organizarea si conducerea actiunilor de lupta ale trupelor. 2. Stiinta de a determina mijloacele si formele de actiune, intr-o perioada relativ scurta, pentru realizarea obiectivelor unei miscari sociale, a unui partid politic etc., in functie de imprejurarile social-politice din acea perioada. 3. Mijloacele folosite de cineva pentru a face sa izbuteasca o intreprindere, o actiune etc. [Gen. -cii. / < fr. tactique, cf. gr. taktike – arta de a orandui].

VOLUNTAR, -A I. adj. 1. facut de bunavoie; liber consimtit. 2. care exprima, denota vointa. ◊ care isi impune vointa; autoritar; incapatanat, indaratnic. II. s. m. 1. militar care participa la o campanie, la o actiune de lupta sau se inroleaza in armata din proprie dorinta. 2. cel care se ofera sa faca un serviciu de bunavoie si dezinteresat. (< lat. voluntarius, fr. volontaire)

stinge (-g, ns), vb. – 1. A face sa numai arda, a opri focul. – 2. A calma, a linisti, a domoli. – 3. A nimici, a pustii, a distruge, a stirpi. – 4. (Refl.) A se epuiza, a se extenua, a se perima. – Var. inv. stinge. Mr. astingu, astimsu, astindzire, megl. stins, stins, stinziri, istr. stingu, stins. Lat. extinguere (Cihac, I, 264; Puscariu 1646; REW 3070), cf. prov. estenher, fr. eteindre. – Der. stingator, adj. (care stinge); stingatoare, s. f. (stingator de luminari); stingere, s. f. (actiunea de a stinge; semnal de culcare la militari; dezastru, calamitate); stins, adj. (care nu mai arde); nestins, adj. (inextingibil).

actiune, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ◊ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a intreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armata”) Operatie militara. ♦ (Gram.) Ceea ce exprima verbul (o stare, o miscare, un proces etc.). 2. Desfasurare a intamplarilor intr-o opera literara; fabulatie, subiect, intriga. 3. Efect, exercitare a unei influente asupra unui obiect, a unui fenomen. actiunea substantelor otravitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hartie de valoare, care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului unei societati si care da detinatorului dreptul sa primeasca dividende. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.

A ECHIPA ~ez tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament in vederea realizarii unei actiuni. 2) (intreprinderi, instalatii etc.) A dota cu echipament. /<fr. equiper

ARTA s. f. 1. forma a activitatii umane care oglindeste realitatea in imagini expresive; totalitatea operelor care apartin acestei forme. ♦ opera de ~ = opera rezultata din activitatea artistica creatoare. ◊ e liberale = denumire data in invatamantul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei si teoriei muzicii (quadrivium). 2. indemanare deosebita, pricepere, maiestrie, abilitate. ♦ ~ militara = parte a stiintei militare care studiaza teoria si practica pregatirii si ducerii actiunilor de lupta si a razboiului. (< fr. art, lat. ars, artis)

INDICATIV, -A I. adj. care indica, face cunoscut. ♦ mod ~ (si s. n.) = mod verbal care exprima o actiune reala. I. s. n. 1. denumire conventionala pentru unitati militare, comandanti etc. 2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la inceputul sau sfarsitul emisiunii. ♦ ~ de apel = apelativ conventional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< fr. indicatif, lat. indicativus)

A OPERA ~ez 1. tranz. 1) A aduce la indeplinire (pentru atingerea unui scop); a transforma in fapt; a infaptui; a efectua; a executa; a realiza. ~ o substituire. 2) A supune unei interventii chirurgicale. ~ un bolnav. 3) A trece intr-un registru de evidenta contabila. ~ transferul unor marfuri. 4) (furturi, spargeri, crime etc.) A comite premeditat. 2. intranz. 1) A indeplini o anumita actiune (manipuland cu ceva). Savantul ~eaza cu date. 2) (despre unitati militare) A intreprinde manevre de natura strategica sau tactica. /<fr. operer, lat., it. operare

COMANDA s. f. 1. ordin, dispozitie, porunca. ◊ ton de ~ = ton poruncitor. 2. conducere a unei unitati militare. ◊ post de ~ = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. ♦ ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultana a unei miscari. 3. actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ echipamentul necesar efectuarii ei. ◊ dubla ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloti sa actioneze comenzile. ♦ (inform.) instructiune, parte integranta a informatiei transmise calculatorului de catre utilizator. 4. cerere de marfa adresata unui furnizor, lucrare ceruta unui meserias, unui antreprenor etc. ♦ marfa comandata. ◊ de ~ = executat dupa indicatiile clientului. 5. (mar.) suprastructura pe o nava in care se afla timoneria, camera hartilor, cabina comandantului etc. 6. parama subtire (saula) cu care se infasoara capatul unei parame groase, impiedicandu-i despletirea. (

actiune s. f. I. 1. desfasurare a unei activitati; fapta. ◊ operatie militara (ofensiva sau defensiva). ◊ ceea ce arata un verb. 2. totalitatea intamplarilor dintr-o opera epica sau dramatica. 3. efect, influenta. 4. proces. ◊ cerere prin care se deschide un proces. II. hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati comerciale si care da detinatorului dividende. (< fr. action, lat. actio)

REFACERE s. f. actiunea de a (se) reface. ◊ operatie prin care o unitate militara este adusa in spatele frontului pentru odihna trupelor si pentru completarea efectivelor si a armamentului. (< reface)

FUMIZARE, fumizari, s. f. actiunea de a fumiza si rezultatul ei. ♦ Acoperire a unui obiectiv (militar) cu fum sau cu ceata artificiala, in scopul camuflarii lui. – V. fumiza.

STAGIU, stagii, s. n. 1. Perioada de timp in cursul careia un angajat incepator lucreaza pentru a dobandi experienta in profesiunea sau in specialitatea lui, pentru a-si dovedi aptitudinile profesionale si capacitatea de munca. ♦ Vechimea in munca a unui angajat (incepator). 2. (In sintagma) Stagiu militar = perioada de timp in care o persoana presteaza serviciu activ in cadrele armatei, pentru a se initia in problemele militare. 3. Perioada de timp care constituie o etapa in desfasurarea unei actiuni, a unui proces etc. – Din fr. stage. Cf. lat. stagium.

CAMPANIE s. f. 1. totalitatea operatiunilor militare efectuate intr-un anumit timp, in vederea atingerii unui scop strategic. 2. actiune organizata pentru realizarea unor sarcini intr-o anumita perioada de timp. ◊ timpul cat dureaza. (< fr. campagne, rus. kampaniia)

cautare f. actiunea de a cauta. Pret, consideratiune: marfa cu cautare. Vechi. Revista (inspectiune) militara. V. vileag.

REFACERE, refaceri, s. f. actiunea de a (se) reface si rezultatul ei. ♦ Operatie prin care o unitate militara este retrasa in spatele liniei de lupta, pentru odihna trupelor si pentru completarea efectivelor si a armamentului. – V. reface.

RECRUTARE s.f. actiunea de a recruta si rezultatul ei; (spec.) inscriere a tinerilor pentru stagiul militar. ♦ (Fig.) Alegere, angajare. [< recruta].

REFACERE s.f. actiunea de a (se) reface si rezultatul ei. ♦ Operatie prin care o unitate militara este adusa in spatele frontului pentru odihna trupelor si pentru completarea efectivelor si a armamentului. [< reface].

FAPTA, fapte, s. f. actiune savarsita, act indeplinit de cineva; fapt; isprava. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Inv.) In fapta = in realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f.

DEGRADARE, degradari, s. f. actiunea de a (se) degrada si rezultatul ei; degradatie. 1. Injosire. 2. (Si in sintagma degradare militara) Pedeapsa militara care consta in luarea gradului, excluderea din armata etc. ♦ (In sintagma) Degradare civica = pierdere juridica a unor drepturi cetatenesti. 3. Proces de schimbare in rau; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micsorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zacamant etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbarilor produse in solurile spalate intens prin apa de infiltratie, care determina schimbarea fertilitatii acestora. – V. degrada.

CAMPANIE ~i f. 1) Ansamblu de operatii militare efectuate pe campul de lupta, intr-o anumita perioada de timp. Plan de ~. 2) actiune intreprinsa din timp, dupa un anumit plan, pentru realizarea unor sarcini politice sau sociale. ~ electorala. ~ agricola. 3) Timpul cat dureaza aceasta actiune. [Art. campania; G.-D. campaniei; Sil. -ni-e] /<fr. campagne, rus. kampanija

CROAZIERA s. f. 1. calatorie de agrement pe o nava de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale. 2. viteza de ~ = viteza de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, in conditii normale, pe un parcurs lung. 3. actiune de patrulare pe mare in timp de razboi executata de catre o nava militara. (< fr. croisiere)

MILITARIZARE s.f. actiunea de a militariza si rezultatul ei. ◊ Militarizarea economiei nationale = subordonarea dezvoltarii economiei necesitatii pregatirilor militare, de razboi. [< militariza].

COMANDA s.f. 1. Ordin, porunca. ◊ Metoda de comanda = metoda folosita de un conducator care ia decizii personale fara sa-si consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unitati militare. ◊ Post de comanda = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. 3. actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuarii ei. 4. Cerere de marfa, de efectuare a unei lucrari etc., facuta unui meserias, unui negustor etc. ◊ De comanda = executat dupa indicatiile clientului. 5. (Mar.) Constructia cea mai inalta pe puntea superioara a unei nave, de unde se efectueaza conducerea navei. ♦ Parama de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [Pl. -enzi, -de. / < fr. commande, germ. Kommando].

ambuscada (ambuscade), s. f. – 1. actiune de lupta in care inamicul este atacat prin surprindere. – 2. Loc amenajat de o unitate militara in scopul executarii unui atac prin surprindere impotriva dusmanului. Fr. embuscade.

BAZA s.f. I. 1. Partea de jos a unui corp, a unui edificiu etc.; (p. ext.) temelie, fundament. ♦ Latura unui poligon sau fata unui poliedru, situata in pozitia cea mai de jos. 2. Parte, element fundamental, esential, a ceva. ♦ Element principal al unei combinatii chimice. 3. Baza economica = totalitatea relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 4. Loc de plecare, de adunare a unor oameni, a unor trupe a unor materiale etc. ◊ Baza militara = loc special pe teritoriul unui stat unde stationeaza trupe dotate cu mijloace de lupta necesare actiunilor de razboi. 5. Baza sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. II. Substanta cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare. [< fr. base, cf. it. base < gr. basis – sprijin].

RIPOSTA (‹ fr.) s. f. Raspuns prompt si energic, replica. ♦ actiune hotarata prin care se respinge un atac. ◊ (MILIT.) R. gradata = adoptare a caii sau mijloacelor militare pentru a raspunde descurajant la initiativele inamicului. Teoria a fost enuntata de Secretarul de Stat al Apararii S.U.A., R. McNamara.

AMBUSCADA, ambuscade, s. f. 1. actiune de lupta in care inamicul este atacat prin surprindere. 2. Loc amenajat si ocupat de o subunitate militara, in scopul executarii unui atac prin surprindere asupra dusmanului. – Din fr. embuscade.

INCURSIUNE, incursiuni, s. f. 1. (Mil.) actiune de cercetare, de mica amploare, executata prin surprindere pe teritoriul inamicului de catre un grup de militari, in scopul obtinerii unor informatii, distrugerii unor obiective, capturarii de prizonieri, de documente etc. ♦ (Sport) Patrundere in portiunea de teren a adversarului. 2. Fig. Cercetare, studiu facut de cineva intr-un subiect strain de preocuparile obisnuite, de tema tratata. [Pr.: -si-u-] – Din fr. incursion, lat. incursio, -onis.

OVATIE s.f. Onoruri acordate la romani unui comandant militar pentru o victorie; (la pl.) Aclamatii, aplauze entuziaste manifestate fata de cineva sau fata de o actiune, o initiativa etc. [Gen. -iei, var. ovatiune s.f. / cf. lat. ovatio, fr. ovation].

ACTIV², -A, activi, -e, adj. Care participa (in mod efectiv) la o actiune; harnic, vrednic. ♢ Membru activ = membru al unei organizatii, societati, institutii, avand anumite obligatii si bucurandu-se de drepturi depline in cadrul acelei organizatii. (Chim.) Corp activ = corp care intra usor in reactie. Verb activ = verb a carui actiune este savarsita de subiectul gramatical. Metoda activa = metoda de predare care stimuleaza activitatea personala a elevilor. militar activ = militar de profesie. Aparare activa = aparare care foloseste contraatacuri, pentru a slabi si nimici fortele inamice. ♦ (Despre operatii, conturi, bilanturi) Care se soldeaza cu un profit, cu un beneficiu. – Fr. actif (lat. lit. activus).

BANDA¹, bande, s. f. 1. Ceata, grup de oameni intovarasiti in vederea unui scop (rau); grup constituit in vederea unei actiuni de subminare a intereselor colectivitatii; clica, sleahta. ♦ (Glumet) Grup de prieteni. ♦ Trupa de muzicanti, taraf de lautari. ◊ Banda militara = fanfara. 2. (Inv.) Ceata de soldati pusi sub aceeasi bandiera. – Fr. bande.

CONFLICT, conflicte, s. n. 1. Neintelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; cearta, diferend, discutie (violenta). ◊ Loc. vb. A intra in conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva). ◊ Conflict de frontiera = ciocnire intre unitati militare insarcinate cu paza frontierei intre doua state. ♦ Razboi. 2. Contradictie intre ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determina desfasurarea actiunii dintr-o opera epica sau dramatica. – Din lat. conflictus, fr. conflit.

ARSENAL s. n. 1. intreprindere (militara) pentru fabricarea sau repararea armamentului sau munitiilor. 2. (fig.) ansamblul mijloacelor de lupta, de care se serveste cineva intr-o actiune, profesie etc. (< fr. arsenal, it. arsenale)

DRAPEL, drapele, s. n. Bucata de panza sau de matase (intr-una sau in mai multe culori, adesea cu o emblema sau cu o stema) prinsa de un bat si reprezentand semnul distinctiv al unui stat, al unei unitati militare, al unei organizatii, asociatii etc.; steag. ◊ Expr. A fi sub drapel = a servi in armata. A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva. A tine sus drapelul = a) a milita cu tarie pentru o idee, o cauza etc.; a ramane fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar intr-o actiune, intr-o imprejurare. A ridica drapelul luptei pentru... = a incepe lupta sau actiunea pentru... – Din it. drappello. Cf. fr. drapeau.

A ESALONA ~ez tranz. 1) (actiuni, manifestari) A distribui in timp; a repartiza la date succesive. 2) (lucruri) A dispune la anumite distante unele de altele. 3) (trupe, militare) A dispune pe esaloane. /<fr. echelonner

UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

OPERATIE ~i f. 1) actiune efectuata in vederea realizarii unui scop. 2) Interventie chirurgicala. 3) Afacere financiara sau comerciala. ~ avantajoasa. 4) mil. Ansamblu de manevre coordonate efectuate de trupele militare in vederea realizarii unui plan de lupta. 5) mat. Calcul efectuat asupra unor multimi de elemente. [G.-D. operatiei; Sil. -ti-e] /<lat. operatio, ~onis, fr. operation, germ. Operation

DEZARMARE s.f. actiunea de a dezarma si rezultatul ei; renuntare la inarmare si reducere pana la desfiintare a fortelor armate existente, inclusiv a organizatiilor militare. [< dezarma].

DIVERSIUNE s.f. 1. Incercare de a schimba cursul unei actiuni, de a abate intentiile sau preocuparile cuiva. 2. actiune politica intreprinsa de un guvern reactionar cu scopul de a indeparta atentia opiniei publice intr-o directie nepericuloasa pentru el. 3. Operatie militara care urmareste abaterea atentiei fortelor inamicului dintr-un anumit punct (in care urmeaza sa fie atacat). [Pron. -si-u-. / cf. fr. diversion, it. diversione, lat. diversio].

INDICATIV, -A, indicativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Care indica, care indruma. 2. Adj. (Gram.; in sintagma) Mod indicativ (si substantivat, n.) = mod personal care exprima, de obicei, o actiune prezentata de catre vorbitor ca reala. 3. S. n. Tot ceea ce serveste pentru a indica ceva. 4. S. n. Denumire conventionala atribuita unitatilor militare, comandantilor si unor ofiteri din statele-majore in scopul pastrarii secretului si pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. S. n. Semnal de identificare la inceputul sau sfarsitul programului (de radio si de televiziune). ◊ Indicativ de apel = apelativ conventional format din litere sau cifre al unei statii de radioemisie care permite ca aceasta sa fie distinsa de alte statii sau sa fie chemata. – Din fr. indicatif, lat. indicatiws.

ASALT s. n. 1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a invinge rezistenta inamicului. ♦ a da ul = a ataca; a navali; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent. ◊ (fig.) actiune, lupta avantata. 2. exercitiu de scrima. (< it. assalto)

DEZANGAJARE s. f. 1. actiunea de a (se) dezangaja. ◊ complex de masuri menit sa separe fortele armate ale unor state opuse, spre a inlatura pericolul unei confruntari militare. 2. (psih.) modificare a participarii afective si emotionale a unui subiect intr-o activitate sau relatie. (< dezangaja)

FORTIFICATIE, fortificatii, s. f. Constructie militara de pamant, de piatra, de beton armat, facuta cu scopul de a apara luptatorii impotriva proiectilelor si a bombelor de avion si a inlesni actiunea de observare si de folosire a mijloacelor de lupta proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio.

EVOLUTIE ~i f. 1) la sing. Modificare treptata a calitatii spre un nivel superior; dezvoltare. ~a speciilor. 2) Curs al unei actiuni, al unui proces; desfasurare. ◊ In ~ in curs de dezvoltare. 3) (despre avioane, nave) Miscare larga (mai ales circulara) in jurul unui punct fix. 4) (despre trupe militare) Schimbare de pozitie; regrupare tactica si strategica; manevra. 5) (despre sportivi, artisti) Prezentare in fata publicului. [G.-D. evolutiei] /<fr. evolution, lat. evolutio, ~onis

DEZANGAJARE s.f. actiunea de a dezangaja si rezultatul ei. ♦ Complex de masuri menit sa separe fortele armate ale unor state opuse, spre a inlatura pericolul unei confruntari militare. [< dezangaja].

actiune s.f. I. 1. Faptul de a face ceva, desfasurare a unei activitati; fapta, lucrare. ♦ Gesturile si tinuta cu care un orator isi insoteste cuvantarea. ♦ Operatie militara (ofensiva sau defensiva). ♦ Ceea ce arata un verb (o lucrare, o stare etc.). 2. Totalitatea intamplarilor dintr-o opera epica sau dramatica; subiect. V. afabulatie, epos. 3. Influenta. 4. Proces. ♦ Cerere prin care se deschide un proces. II. Titlu care reprezinta o parte din capitalul unei societati anonime sau al unei societati in comandita. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. action, it. azione, lat. actio].

CAMPANIE s.f. 1. Totalitatea operatiilor militare efectuate de armatele unei tari sau de un grup de armate pe un teatru de lupta intr-un anumit timp si intr-un scop strategic. 2. actiune organizata pentru realizarea anumitor sarcini intr-o anumita perioada de timp. [Gen. -iei. / < fr. campagne, rus. kampania].

aplicatiune f. (lat. applicatio, -onis). actiunea de a aplica. Fig. Atentiune continua: aplicatiune la studiu. Adaptarea unei maxime, a unui precept: aplicatiunea unui principiu. Scoala de aplicatiune, alaturata pe linga alta (militara sau pedagogica) p. completarea instructiunii profesionale. – Si -atie si -are.

PIVOTA, pivotez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre doua corpuri in contact; la pers. 3) A se roti in jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor doua corpuri in punctul de contact. ♦ Fig. (Despre actiuni, procese etc.) A se baza pe anumite elemente specifice, a se desfasura in jurul a ceva. 2. Spec. (Mil.) A executa o miscare de rotatie in jurul unui militar, al unei formatii etc. ♦ A-si rasuci (brusc) corpul; (Sport) a se rasuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea). – Din fr. pivoter.

MANEVRA, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevra (2). 2. Intranz. (Despre unitati militare) A executa o manevra (1). 3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A manui bani. 4. Intranz. Fig. A intrebuinta diverse mijloace (incorecte) pentru a reusi intr-o actiune. – Din fr. manœuvrer.

MOBILIZA, mobilizez, vb. I. Tranz. 1. A chema sub arme, a convoca de urgenta la unitati (in vederea razboiului); a trece de la starea de pace la cea de razboi. ◊ Expr. A mobiliza (pe cineva) pe loc = a pastra in timp de razboi (pe cineva) pe postul civil pe care-l ocupa, supunandu-l disciplinei militare impuse de starea de razboi. ♦ (Fam.) A chema intr-un anumit loc, cu un anumit scop; a convoca, a intruni, a aduna. 2. A antrena o colectivitate la o actiune sau la o activitate sustinuta, organizata si coordonata, de interes general. – Din fr. mobiliser.

VOLUNTAR, -A, voluntari, -e, adj., s. m. I. Adj. (Despre oameni si manifestarile lor) 1. Care actioneaza de bunavoie, din proprie initiativa, nesilit de nimeni, in mod constient; (despre actiuni) care se face de bunavoie, fara constrangere. ◊ Act voluntar = actiune savarsita de cineva in mod constient, voit. 2. Care exprima vointa. 3. Care isi impune vointa; autoritar. II. S. m. Persoana care intra in armata din proprie dorinta spre a face serviciul militar (inainte de a fi implinit varsta ceruta); p. ext. persoana care ia parte la o campanie militara din proprie initiativa sau care se ofera sa faca un serviciu de bunavoie si dezinteresat. [Var.: (II) (inv.) volintir, volontir s. m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.

SANDINO, Augusto Cesar (1893-1934), general nicaraguan. Erou al luptei de eliberare. A condus rascoala din 1926, iar intre 1927 si 1933 razboiul de gherila impotriva actiunii interne si a interventiei armate a trupelor S.U.A. in Nicaragua. Partizanii sai – sandinistii din Frontul Sandinist de Eliberare Nationala au fondat in Nicaragua (1967) – au detinut puterea politica si militara pana in 1990. Asasinat. Figura sa a devenit cu timpul, simbolul luptei antiimperialiste si nationaliste, in special in timpul guvernarii lui A. Somoza.

ASALT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc intarit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistenta inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a navali. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotarator. ♦ (Fig.) actiune sau lupta hotarata. Asaltul impotriva analfabetismului. 2. Lupta, exercitiu, intrecere de floreta. – Din it. assalto.

VETERAN, -A, veterani, -e, subst. 1. S. m. Ostas roman liberat dupa terminarea serviciului militar si care obtinea la liberarare o serie de privilegii. 2. S. m. Barbat (in varsta) care a participat la unul sau mai multe razboaie. 3. S. m. si f. Persoana (in varsta) care a activat si s-a remarcat vreme indelungata intr-o actiune (de mare raspundere), intr-o institutie etc. – Din fr. veteran, lat. veteranus.

CIVIL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de cetatenii unui stat si raporturile juridice dintre ei. Drept ~. actiune ~a. ◊ Stare ~a situatie a unui cetatean in raport cu familia. Razboi ~ lupta armata pentru putere dintre diferite grupuri sociale in cadrul aceleiasi tari. Casatorie ~a casatorie oficiata de organele puterii de stat (fara participarea bisericii). 3) si substantival Care nu este militar sau preot; care este in afara vietii militare sau bisericesti. Parte ~a. Haine ~e. /<fr. civil, lat. civilis

PICHET² ~e n. 1) Subunitate militara care asigura securitatea trupelor in mars. 2) Subdiviziune de graniceri insarcinata cu paza unui sector de frontiera. ◊ ~ de incendiu grup de pompieri intr-o intreprindere. ~ de greva grup de muncitori grevisti de la o intreprindere care vegheaza la poarta, ca sa preintampine actiunile spargatorilor de greva. /<fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket

STRATEGIE s.f. 1. Parte componenta a artei militare care se ocupa cu conducerea tuturor fortelor armate de uscat, aer si apa, pe toata durata razboiului si pe durata fiecarei campanii, organizand si conducand operatiile duse de mari grupari de forte. 2. Stiinta conducerii luptei revolutionare prin determinarea directiei principale a actiunilor si prin elaborarea planului de unire si de utilizare justa a fortelor revolutionare, a rezervelor revolutiei. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibacie toate mijloacele disponibile in vederea asigurarii succesului intr-o lupta. [Gen. -iei. / cf. fr. strategie, lat., gr. strategia].

POTENTIAL, -A I. adj. 1. care exista ca posibilitate, in mod virtual. ♦ energie ~a = energie pe care o poseda un corp capabil de a produce o manifestare energetica. ◊ (adv.) in mod virtual, presupus posibil. 2. (despre moduri, propozitii etc.) care prezinta o actiune posibila, fara a preciza daca aceasta se realizeaza sau nu. II. s. n. 1. capacitate a unui sistem fizic de a produce o manifestare energetica, un lucru mecanic. 2. capacitate de dezvoltare, de desfasurare a unei activitati; nivel; forta, putere. ♦ ~ de razboi = capacitatea militara a unui stat. 3. ~ de inmultire = capacitatea unor organisme vegetale sau animale de a fi prolifice. (< fr. potentiel)

EXERCITIU s.n. 1. (De obicei la pl.) actiune fizica sau intelectuala, repetata, facuta pentru a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ♦ Mica piesa vocala sau instrumentala creata in scopul de a obisnui pe cel care invata sa cante sau pe cel ce studiaza un instrument muzical cu o anumita problema tehnica. ♦ Instruire a militarilor pentru a invata deprinderea manuirii armelor si a modului de a lupta. ♦ Tema data scolarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, indeplinire. ♦ Exercitiu bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ In exercitiul functiunii = in timpul serviciului legal. [Pron. -tiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice].

SERVICIU s.n. 1. actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

SERVICIU s. n. 1. actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

DESFASURA, desfasor, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect sa nu mai fie infasurat sau ghemuit, a desface, a intinde in toata lungimea sau suprafata. ◊ Refl. Un sul de hartie se desfasoara. ♦ Refl. (Despre unitati militare) A trece la o formatie de lupta. 2. Refl. si tranz. Fig. (Despre locuri si privelisti din natura) A (se) infatisa, a (se) arata treptat (in toata amploarea); a (se) intinde, a (se) asterne pana departe. ♦ Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua in fazele sale succesive. 3. Tranz. A infaptui o actiune de durata, pe etape succesive si pe un plan larg. ◊ Refl. Ce viata trepidanta trebuie sa se desfasoare acolo! [Prez. ind. si: desfasur] – Lat. disfasciolare sau rom. des¹- + [in]fasura.

FORTA s. f. 1. putere fizica, tarie, vigoare. ♦ tur de ~ = actiune care cere multa putere, indemanare si energie; ~ de munca = capacitatea de munca a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice si intelectuale datorita carora el este in stare sa produca bunuri materiale; ~ de productie = categorie economica desemnand una din laturile modului de productie, care include mijloacele de productie si forta de munca atrase in procesul de productie. ◊ energie morala. ◊ aptitudine, capacitate. 2. ~ e armate = armata, unitati militare. 3. energie, putere naturala, element al naturii. 4. (fiz.) cauza care scoate, un corp din starea de repaus sau de miscare sau care schimba directia si viteza miscarii. ♦ ~ de tractiune = forta exercitata de un vehicul motor asupra unei masini sau a unui vehicul pe care il remorcheaza. 5. putere de constrangere, violenta. ♦ caz de ~ majora = situatie in care cineva nu poate actiona dupa vointa din cauza unor imprejurari care il domina; prin ~ a imprejurarilor = constrans de imprejurari. (< fr. force, it. forza)

TACTIC, -A, tactici, -ce s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componenta a artei militare care se ocupa de studiul, organizarea, pregatirea si ducerea luptei pentru a indeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Stiinta de a determina, pentru o perioada relativ scurta, linia de conduita a unei miscari sociale sau a unui partid politic, in functie de imprejurarile social-politice din acea perioada si pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor intrebuintate pentru a izbuti intr-o actiune. II. Adj. Care tine de tactica (I), privitor la tactica; conform cu o anumita tactica. – Din fr. tactique.

TRAGERE, trageri, s. f. actiunea de a (se) trage si rezultatul ei. 1. (Pop.) Atractie, indemn, inclinare. ◊ Expr. Tragere de inima = zel, ravna, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ◊ Tragere la sorti = hotarare prin sorti a unei imparteli, a unui castig; participare ca parte interesata la o alegere prin sorti. 3. Prelucrare a unui material ductil prin intindere si subtiere, prin care se obtin bare, tevi, sarma etc. 4. Descarcare a unei arme (in cadrul procesului de instruire militara); impuscare; tir. ◊ Tragere la tinta = atingere a unei tinte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care il formeaza axa tevii unei arme de foc cu proiectia ei pe suprafata orizontala a terenului, cand obiectivul asupra caruia se trage este in acelasi plan orizontal cu gura tevii. – V. trage.

FORTA s.f. I. 1. Putere, tarie, vigoare. ◊ Tur de forta = actiune care cere multa putere, indemanare si energie; forta de munca = capacitatea de munca a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice si intelectuale datorita carora el este in stare sa produca bunuri materiale; forta de productie = categorie economica, desemnand una din laturile modului de productie, cuprinzand totalitatea mijloacelor de productie si a fortelor de productie, privite in unitatea si in interactiunea lor dialectica. ♦ Energie morala. ♦ Aptitudine, capacitate. 2. Forte armate = armata, unitati militare. II. Energie, putere naturala, element al naturii. ♦ Cauza care scoate un corp din starea de repaus sau de miscare sau care schimba directia si viteza miscarii. III. Constrangere, violenta. ◊ (Caz de) forta majora = situatie in care cineva nu poate actiona dupa vointa din cauza unor imprejurari care il domina. [Pl. -te. / < fr. force].