HALEY [heili], Arthur (1920-2004), scriitor australian. Romane cu actiune dinamica („Aeroportul”, „Rotile”, „Hotelul”, „Manuitorii de bani”, „Stirile de seara”), toate ecranizate.

CATACLAZA, cataclaze, s. f. Zdrobire totala sau partiala a minereurilor componente din roci sub actiunea proceselor dinamice din scoarta pamantului. – Din fr. cataclase, germ. Kataklase.

ACTIV, -A I. adj. 1. care participa efectiv la o actiune; harnic, dinamic. ♦ membru ~ = membru al unei organizatii, institutii, avand obligatii si bucurandu-se de drepturi depline. ◊ (mil.) in activitate. 2. (despre corpuri, substante) care intra usor in reactie. 3. (despre diateza verbala) care arata ca subiectul savarseste actiunea. ♦ vocabular ~ = vocabular folosit in mod curent. 4. (despre operatii, conturi, bilanturi) care se soldeaza cu un profit. II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi, institutii etc.; parte a bilantului in care sunt inscrise aceste mijloace. 2. colectiv de membri pe langa un organ de partid, pe care se sprijina in intreaga sa activitate. III. adv. in mod activ. (< fr. actif, lat. activus, < II, 2/ rus. aktiv)

GEOdinamica s.f. Disciplina care studiaza modificarile suferite de scoarta Pamantului sub actiunea diferitilor agenti; geologie dinamica. [Gen. -cii. / < fr. geodynamique].

HERBART, Johann Friedrich (1776-1841), filozof, psiholog si pedagog german. Unul dintre fondatorii pedagogiei stiintifice moderne. A interpretat procesul de invatamant ca pe un transfer dinamic al ideilor catre actiune, preconizand reintoarcerea la experienta („Introducere in psihologie”, „Directii ale doctrinei educationale”). Ideile sale privind procesul educational (herbartianism) au fost folosite in special de pedagogia germana.

INFORMATIE s.f. 1. Stire, veste, comunicare; lamurire (asupra unei persoane etc.). ♦ Semnal material capabil sa declanseze o reactie (actiune) materiala a unui sistem dinamic de autoreglare pentru care sistemul este conditionat si finalizat. 2. Documentare; totalitatea materialului de informare; izvoare. ◊ Teoria informatiei = teoria matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie si ale canalelor de transmisiune ale informatiilor. [Gen. -iei, var. informatiune s.f. / cf. fr. information, rus. informatiia, it. informazione].

PIROdinamica s. f. parte a dinamicii care studiaza modul de actiune a pulberii in gurile de foc. (< fr. pyrodynamique)

DINAMIC, -A, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De miscare, de forta; privitor la miscare, la forta. 2. Plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprima o actiune ce se face cu participarea intensa sau cu un interes special din partea subiectului. El se gandeste. Ea isi aminteste. ♦ (Despre oameni) Care dovedeste forta vitala, putere de a se afirma si de a actiona; energie. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor tinand seama de masele lor si de fortele care se exercita asupra lor. 2. (Tehn.) Raport intre valorile maxime si minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare. ◊ dinamica populatiei = totalitatea schimbarilor (cantitative) care au loc in cadrul unei unitati de populatie. – Din fr. dynamique.

ECHILIBRARE s. f. 1. actiunea de a (se) echilibra. 2. anulare a fortelor dinamice asimetrice care se exercita asupra unui sistem tehnic cu miscare periodica. 3. aducere a unui circuit sau a unei retele electrice in starea caracterizata prin valoarea nula a intensitatii curentului. 4. reducere a perturbatiilor nedorite din circuitele unei linii de telecomunicatii, prin compensarea asimetriilor. (< echilibra)

dinamic, -A adj. 1. De miscare si de forta, referitor la miscare si la forta. 2. Plin de miscare, de actiune; activ. ♦ (Fig.) Energic, intreprinzator. [Cf. fr. dynamique, it. dinamico].

ECHILIBRARE s.f. actiunea de a (se) echilibra; echilibraj. ♦ Anulare a fortelor dinamice asimetrice care se exercita asupra pieselor unui sistem tehnic datorita miscarii accelerate a acestora. ♦ Reducere a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicatii. [< echilibra].

ACTIONALISM s. n. analiza ce se bazeaza, in explicarea dinamicii vietii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de actiune. (< fr. actionnalisme)

REIFICARE s. f. (fil.) 1. actiunea de a reifica. 2. tendinta de a da oricarui lucru dinamic, de miscare un caracter static. 3. intelegerea gresita a raporturilor sociale ca raporturi dintre lucruri, obiectuale, autonomizate. (< reifica)

TAXIOLOGIE s. f. Disciplina orientata spre optimizarea actiunilor umane prin aplicarea ciberneticii si a criteriilor rezultate din studiul stereotipului dinamic la om. [Pr.: -xi-o-] – Probabil din fr.

TAXIOLOGIE s. f. disciplina care urmareste optimizarea actiunilor umane prin aplicarea ciberneticii si a criteriilor rezultate din studiul stereotipului dinamic la om. (< fr. taxiologie)

ECHILIBRARE, echilibrari, s. f. 1. actiunea de a (se) echilibra si rezultatul ei; cumpanire. 2. (Tehn.) Anulare a fortelor dinamice asimetrice care se exercita asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza miscarii accelerate a acestora; contrabalansare. 3. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicatii. – V. echilibra.

dinamica s.f. 1. Ramura a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor si fortele care actioneaza asupra lor. 2. Procesul de dezvoltare a unor fenomene sub actiunea anumitor factori; miscare, schimbare. 3. Ansamblul nuantelor utilizate in muzica, tot ce se refera la intensitatea (forta) emiterii sunetelor. [< fr. dynamique, cf. gr. dynamis – forta].

DINAMIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de dinamica; propriu dinamicii. Electricitate ~ca. Procedeu ~. 2) Care vadeste miscare continua; cu proprietatea de a se misca permanent. Alternanta ~ca. 3) (despre persoane) Care manifesta multa forta vitala; cu spirit de actiune pronuntat; activ. /<fr. dynamique

dinamic, -A I. adj. 1. referitor la miscare, la forta. 2. plin de miscare, de forta; activ. ◊ (fig.; despre oameni) energic, intreprinzator. II. s. f. 1. parte a mecanicii care studiaza miscarea corpurilor si fortele care actioneaza asupra lor. 2. proces de dezvoltare a unor fenomene sub actiunea anumitor factori; miscare, schimbare. ♦ a populatiei = totalitatea schimbarilor cantitative suferite de o populatie. 3. totalitatea notiunilor legate de intensitatea sonoritatii muzicale. ◊ disciplina care studiaza aceste notiuni. 4. (tehn.) raport intre valorile maxime si cele minime ale unui semnal. (< fr. dynamique)

REZONANTA s. f. 1. fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau incaperi de a intari si prelungi sunetele. ♦ cutie de ~ = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit careia structura reala a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de miscare oscilatorie a electronilor de valenta. 4. (fig.) ecou, rezultat, rasunet. 5. (lingv.) timbru (II). (< fr. resonance)