A MOBILIZA ~ez tranz. 1) (fortele armate ale unui stat) A pune pe picior de razboi. 2) (rezervisti) A chema sub arme in legatura cu trecerea la starea de razboi. 3) (colectivitati, persoane) A atrage intr-o actiune ampla de interes comun; a ridica. 4) A concentra pentru a pune pe deplin in actiune. A-si ~ fortele. /<fr. mobiliser

A SCULA scol intranz. 1) A face sa se scoale. 2) fig. (persoane) A atrage intr-o actiune ampla de interes comun; a mobiliza. ~ tot satul. /<lat. excubulare

TEATRU, teatre, s. n. I. 1. Cladire sau loc special amenajat in vederea reprezentarii de spectacole; p. ext. institutie de cultura care organizeaza spectacole. 2. Spectacol, reprezentatie dramatica. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezinta la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scena. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discutie aprinsa intre mai multi, cearta care atrage pe curiosi. 3. Arta de a prezenta in fata unui public un spectacol, o piesa. ♦ Profesiunea de actor, de regizor. 4. Literatura dramatica; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezinta caractere comune sau au o origine comuna. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o actiune. ◊ Teatru de operatii (sau de razboi) = camp de lupta; teritoriu, loc unde au loc actiuni militare ample in timp de razboi. – Din fr. theatre, lat. theatrum.

PRELUDIU s.n. 1. Piesa instrumentala care are functia de a introduce, de a preceda o lucrare muzicala mai ampla. ♦ Compozitie muzicala instrumentala de sine statatoare, cu un caracter si o structura foarte variate. 2. (Fig.) Ceea ce preceda, pregateste, anunta un eveniment, o actiune, un inceput. [Pron. -diu. / cf. it. preludio, germ. Praludium, fr. prelude < lat. prae – inainte, ludus – cantec].

PRELUDIU, preludii, s. n. 1. Parte introductiva a unei compozitii muzicale mai ample. ♦ Spec. Prima piesa muzicala dintr-o suita instrumentala; piesa care preceda o fuga sau un coral. ♦ Piesa instrumentala independenta, scrisa in forma libera. 2. Exercitiu muzical pregatitor; p. ext. improvizatie. 3. Fig. Ceea ce anunta, preceda sau pregateste o actiune sau un eveniment; actiune premergatoare. – Din fr. prelude, it. preludio, germ. Praludium.