STEREOTOPOGRAF s.n. Aparat fotogrammetric de stereorestitutie care foloseste proiectie optica si actionare mecanica. [< fr. stereotopographe].

MASINAL, -A, masinali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care actioneaza mecanic, automat, fara sa gandeasca; inconstient. 2. (Rar) Care este caracteristic unei masini (1), propriu masinii, (ca) de masina. – Din fr. machinal.

LINEAL, lineale, s. n. 1. Instrument metalic de forma unei bare, folosit pentru trasare, masurare sau verificare de dimensiuni. ♦ (Rar) Rigla. 2. Dispozitiv (actionat mecanic sau electric) format din piese paralelipipedice de otel forjat, care serveste la conducerea materialului de laminat la intrarea in unele laminoare. ♦ Bara de otel asezata in lungul unuia dintre valurile presei tipografice pentru a forma jgheabul de cerneala. 3. Dispozitiv al masinii de cusut, care serveste la formarea cusaturilor paralele cu marginea materialului. 4. Element al unei masini de cardat bumbac, folosit la pieptanarea fibrelor scurte de pe toba. [Pr.: -ne-al] – Din germ. Lineal.

POMPA¹, pompe, s. f. Masina de forta sau aparat compus de obicei dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mana sau actionat mecanic, folosit pentru a deplasa sau a comprima un fluid. ◊ Pompa de incendiu = pompa¹ cu care se arunca apa la distanta pentru a stinge incendiile. ♦ Spec. (De obicei cu determinarea „de apa”) Aparat de pompare adaptat mai ales la puturi; p. ext. cismea din care apa curge prin apasare pe un maner legat la randul sau de un aparat de pompare. – Din fr. pompe.

CONVEIER ~e n. 1) Sistem tehnic cu miscare continua, care actioneaza mecanic, servind la transportarea diferitelor obiecte. ~ cu banda. 2): ~ verde sistem de aprovizionare continua a animalelor cu nutret proaspat. [Sil. -ve-ier] /<engl. conveyer

REVOLVER ~e n. 1) Mica arma portativa cu repetitie si cu magazie in forma de butoias, manuita cu o singura mana. 2) Ciocan meca-nic actionat cu aer comprimat; ciocan pneumatic. ◊ Strung-~ strung universal folosit la prelucrarea in serie a unor piese de forma complicata. /<fr. revolver, germ. Revolver

DECLANSATOR, -OARE I. adj. care declanseaza. II. s. n. dispozitiv actionat mecanic, electric etc., care suprima sau declanseaza un mecanism; declansor. (< declansa + -tor)

STEREOTOPOGRAF s. n. aparat fotogrammetric de stereorestitutie prin proiectia optica si actionarea mecanica. (< fr. stereotopographe)

MOTOR s.n. 1. Masina care transforma o forma oarecare de energie in energie mecanica pentru actionarea altei masini, a unui vehicul etc. ♦ (Fam.) Motocicleta. 2. (Fig.) Ceea ce misca ceva, ceea ce porneste o actiune; imbold, stimulent. [< fr. moteur, cf. germ. Motor].

MECANIC, -A I. adj. 1. referitor la mecanica (III). 2. actionat de o masina, de un mecanism. 3. (despre o actiune, un gest; si adv.) facut automat; masinal. II. s. m. lucrator specialist in lucrari de mecanica, in reparatii de masini, de instalatii etc. ◊ conducator al unei locomotive; motorist. III. s. f. 1. stiinta care studiaza legile miscarii si ale repausului corpurilor. ♦ a fluidelor = hidromecanica; ~ cereasca = ramura a astronomiei care studiaza miscarea corpurilor ceresti. 2. tehnica procedeelor in care intervin fenomene mecanice; mecanotehnica. 3. (fig.) combinatie. (< fr. mecanique, it. mecanico, germ. Mechenik/er/, lat. mecanicus, germ. Mechenik/er/)

MOTOR, -OARE I. adj. care pune in miscare, care misca. II. s. f. 1. masina de forta care transforma o forma oarecare de energie in energie mecanica pentru actionarea altei masini, a unui vehicul etc. 2. (fig.) ceea ce misca ceva; imbold, stimulent. (< fr. moteur, germ. Motor)

RUTINA¹ ~e f. 1) depr. Obisnuinta de a gandi si a actiona in mod mecanic. 2) rar Abilitate obtinuta printr-o practica indelungata. [G.-D. rutinei] /<fr. routine

MECANIC, -A adj. 1. actionat de o masina sau de un mecanism. 2. Referitor la mecanica (2) [in DN]. 3. (Despre o actiune, un gest) Facut automat; reflex, masinal. // s.m. Lucrator specialist in lucrari de mecanica, in reparatii de masini, de instalatii etc. ♦ Conducator al unei locomotive. [Var. mehanic, -a adj. / cf. fr. mecanique, germ. Mechanik, lat. mechanicus, gr. mechanikos].

AUTOMAT, -A, automati, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aparate, masini etc.) Care este actionat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operatii; adesea adverbial) care se efectueaza prin actiunea unui dispozitiv mecanic. ◊ Arma automata (si substantivat, n.) = arma de foc la care armarea se face fara interventia omului; p. restr. pistol-mitraliera. ♦ (Adesea adverbial) Care se face, se executa de la sine, fara participarea ratiunii sau vointei. Gest automat. 2. S. n. Dispozitiv, aparat, masina care efectueaza o anumita operatie fara interventia omului. Automat de scara = dispozitiv care asigura iluminarea temporizata a holurilor si scarilor interioare din blocuri. ♦ Fig. Persoana fara vointa, fara initiativa, care face totul mecanic. [Pr.: a-u-] – Din fr. automate.

PERCUTANT, -A, percutanti, -te, adj. 1. (Despre proiectile) Care explodeaza la atingerea unui obstacol sau in urma unei percutii. 2. (Min.; in sintagma) Perforator percutant = perforator mecanic al carui sfredel actioneaza prin lovituri. 3. Cu o mare putere de patrundere; frapant prin claritate, precizie. ♦ Care provoaca soc psihologic. – Din fr. percutant.

PIX, pixuri, s. n. Creion cu mina sau cu pasta actionat de un dispozitiv mecanic. – Din engl. pick.

PERCUTANT ~ta (~ti, ~te) (despre proiectile, focoasele sau capsele lor) Care explodeaza la percutie sau la atingerea unui obstacol. Obuz ~. ◊ Perforator ~ perforator mecanic al carui sfredel actioneaza prin lovire. /<fr. percutant

PERCUTANT, -A adj. 1. (Despre proiectile) Care explodeaza la atingerea unui obstacol. 2. Perforator percutant = perforator mecanic la care sfredelul actioneaza prin lovituri. [Cf. fr. percutant].

AUTOMAT², -A, automati, -te, adj. (Despre dispozitive, aparate etc.) Care este actionat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operatii; adesea adverbial) care se efectueaza prin actiunea unui dispozitiv mecanic. ◊ Arma automata (si substantivat, f.) = arma de foc la care armarea se face fara interventia omului. ♦ Fig. (Adesea adverbial) Care se face, se executa de la sine, fara participarea ratiunii sau a vointei. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. automate.

ARISTON, aristoane, s. n. Aparat muzical care, actionat cu o manivela, executa mecanic ariile inregistrate pe cilindri sau pe discuri. – Din fr. ariston.

ARISTON s.n. Aparat muzical care, actionat cu o manivela, executa mecanic ariile inregistrate pe niste discuri. [Pl. -oane. / < fr. ariston].

ARISTON s. n. vechi aparat muzical care, actionat cu o manivela, executa mecanic ariile inregistrate pe niste discuri. (< fr. ariston)

CINEMATIZARE s. f. procedeu de amputare chirurgicala a bonturilor, folosind contractiile muschilor ce se insereaza pe partea amputata, pentru actionarea ulterioara a unor proteze mecanice. (dupa fr. cinematisation)

ARISTON, aristoane, s. n. Aparat muzical care, actionat cu o manivela, executa mecanic ariile inregistrate pe niste discuri. – Fr. ariston (< gr.).

ENERGIE ~i f. 1) Marime egala cu capacitatea unui sistem material de a efectua un lucru mecanic in procesul de transformare dintr-o stare in alta. ~ mecanica. ~ termica. ~ atomica. 2) Capacitate de a actiona efectiv, cu multa forta si fermitate; vitalitate fizica. 3) Hotarare si perseverenta in atitudini si in actiuni. A actiona cu ~. [G.-D. energiei] /<fr. energie, lat. energia

DINAMIC, -A, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De miscare, de forta; privitor la miscare, la forta. 2. Plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprima o actiune ce se face cu participarea intensa sau cu un interes special din partea subiectului. El se gandeste. Ea isi aminteste. ♦ (Despre oameni) Care dovedeste forta vitala, putere de a se afirma si de a actiona; energie. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor tinand seama de masele lor si de fortele care se exercita asupra lor. 2. (Tehn.) Raport intre valorile maxime si minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare. ◊ Dinamica populatiei = totalitatea schimbarilor (cantitative) care au loc in cadrul unei unitati de populatie. – Din fr. dynamique.

DINAMIC, -A I. adj. 1. referitor la miscare, la forta. 2. plin de miscare, de forta; activ. ◊ (fig.; despre oameni) energic, intreprinzator. II. s. f. 1. parte a mecanicii care studiaza miscarea corpurilor si fortele care actioneaza asupra lor. 2. proces de dezvoltare a unor fenomene sub actiunea anumitor factori; miscare, schimbare. ♦ a populatiei = totalitatea schimbarilor cantitative suferite de o populatie. 3. totalitatea notiunilor legate de intensitatea sonoritatii muzicale. ◊ disciplina care studiaza aceste notiuni. 4. (tehn.) raport intre valorile maxime si cele minime ale unui semnal. (< fr. dynamique)

DINAMICA s.f. 1. Ramura a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor si fortele care actioneaza asupra lor. 2. Procesul de dezvoltare a unor fenomene sub actiunea anumitor factori; miscare, schimbare. 3. Ansamblul nuantelor utilizate in muzica, tot ce se refera la intensitatea (forta) emiterii sunetelor. [< fr. dynamique, cf. gr. dynamis – forta].

BERBEC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. (La sg. art.) Constelatie din emisfera boreala, in dreptul careia trece soarele intre 21 martie si 21 aprilie; unul dintre cele douasprezece semne ale zodiacului. II. 1. (Inv.) Masina de razboi intrebuintata la spargerea zidurilor si portilor unei cetati asediate. 2. Dispozitiv mecanic sau manual compus dintr-o piesa grea care actioneaza prin cadere, folosit la baterea pilonilor, batucitul pamantului, spargerea bucatilor mari de fonta etc. ◊ Lovitura de berbec = izbitura a coloanei de lichid intr-o conducta, produsa cand scurgerea lichidului e oprita brusc. [Var.: berbece s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

ELECTROBUZ, electrobuze, s. n. Autovehicul de transport in comun, actionat de un motor electric alimentat de la un acumulator propriu (mecanic sau electric) de energie. – Din germ. Elektrobus, fr. electrobus.

MASINA ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

TANDEM, tandemuri, s. n. 1. Bicicleta pentru doua persoane, cu doua sei asezate una in spatele celeilalte, actionata de doua perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tavalugi, egali ca marime, ca forma si ca greutate. 3. Sistem tehnic actionat din doua sau mai multe puncte situate pe directia miscarii intregului sistem pe directia miscarii elementului conducator al mecanismului motor. ♦ Masina-unealta cu mai multe posturi de lucru pentru operatii succesive de prelucrare a aceleiasi piese. 4. Fig. Grup de doua persoane (nedespartite). – Din fr. tandem.

PUTERNIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

HIDRAULIC, -A I. adj. 1. referitor la hidraulica. 2. care functioneaza cu ajutorul unui lichid, actionat de o pompa. 3. care rezista la actiunea apei. II. s. f. stiinta care studiaza mecanica lichidelor si aplicarea lor in tehnica. (< fr. hydraulique, lat. hydraulicus)

UNEALTA, unelte, s. f. 1. Piesa, ansamblu de piese, dispozitiv actionat manual sau de un mecanism, care serveste pentru a efectua o operatie tehnica de prelucrare mecanica, de montare, manevrare etc.: p. ext. piesa auxiliara care serveste la efectuarea unei lucrari. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoana, grup sau organizatie de care se serveste cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (In sintagma) Unealta gramaticala = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le].

ENERGIE, energii, s. f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic in trecerea dintr-o stare in alta stare data. 2. Forta, putere, tarie, vigoare, capacitate de a actiona. ♦ Fermitate, hotarare in atitudini, in actiuni. – Din fr. energie, lat. energia.

ROBOTIZA, robotizez, vb. I. 1. Tranz. A dota cu sisteme mecanice, informatice sau mixte, cu roboti procesul de productie in scopul de a inlocui omul in operatii repetabile sau vatamatoare. V. automatiza. 2. Refl. A actiona (prin comportare, gesturi etc.) ca un robot. – Din fr. robotiser.

AUTOMAT s.n. 1. Dispozitiv care, fara interventie exterioara, efectueaza o anumita operatie. ♦ Masina care imita miscarile fiintelor insufletite. 2. (Fig.) Om lipsit de vointa si fara initiativa. // adj. actionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectueaza singur o anumita operatie. ◊ Arma automata (si s.n.) = arma de foc la care armarea se face automat. ♦ (Fig.) Facut mecanic, fara interventia vointei. [< fr. automate, germ. Automat, it. automato, cf. lat. automatus, gr. automatos – care se misca singur].

EXPLOZIV, -A, explozivi, -e, adj. s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoana) exploziv(a) (si substantivat, f.) = consoana care produce, la deschiderea brusca a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoana ocluziva. ♦ (Despre aparate, masini etc.) Care actioneaza prin explozia unor substante speciale cu care este incarcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declansa consecinte grave. 2. S. n. Substanta sau amestec de substante care, sub actiunea caldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc si violent, cu dezvoltare de caldura, lumina si gaze, provocand o crestere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.

AUTOMAT, -A I. adj. actionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectueaza singur o anumita operatie. ♦ arma ~a = (si s. n.) = arma de foc la care armarea se face automat; pistol-mitraliera. ◊ (si adv.) care se face mecanic. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, masina care, fara interventie exterioara, efectueaza o anumita operatie. ♦ ~ de scara = dispozitiv care asigura iluminarea temporizata a holului si scarile din blocuri. 2. unitate in care bauturile si alimentele usoare sunt servite automat, prin introducerea intr-un aparat a unor fise sau monede. 3. (fig.) om lipsit de vointa, fara initiativa. (< fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)

SARCINA, sarcini, s. f. 1. Greutate, incarcatura pe care o duce un om sau un animal; povara. ♦ Apasare, greutate. ♦ Fig. Povara, balast. 2. Legatura (de lemne, de fan, de paie) care poate fi dusa in spinare sau cu bratele. 3. Obligatie, indatorire, raspundere (materiala sau morala). ◊ Expr. A da pe cineva in sarcina cuiva = a da pe cineva in grija cuiva. A pune (ceva) in sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau raspunzator (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Calitate, slujba, rol. 5. Starea femeii gravide; perioada cat o femeie este gravida; graviditate. 6. Marime fizica care produce o stare de solicitare mecanica intr-un corp solid deformabil sau intr-un sistem fizic. ♦ Sarcina electrica = marime scalara ce caracterizeaza proprietatea unui corp de a crea in jurul sau un camp electric sau de a fi actionat atunci cand se afla in campul electric al altui corp. ♦ Putere activa data sau luata de un sistem tehnic generator, transmitator sau transformator de energie. – Lat. sarcina.