PROVOCA, provoc, vb. I. Tranz. 1. A atata, a intarata, a incita pe cineva (sfidandu-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violenta, lezarea demnitatii sau alte fapte ilicite) intr-o stare de surescitare favorabila comiterii unei infractiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intentionat un eveniment, un proces, un fenomen; a starni. 3. A chema, a invita pe cineva sa participe la o competitie, la o intrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare.

LOVIRE, loviri, s. f. Actiunea de a (se) lovi si rezultatul ei. ♦ Infractiune care consta in atingerea corpului unei persoane prin acte de violenta fizica. ♦ Fig. (Inv.) Nenorocire, napasta. – V. lovi.

REBELIUNE s. f. razvratire prin acte de violenta si de amenintare cu forta fata de organele de stat. (< fr. rebellion, germ. Rebellion)

RAPTUS s. n. (Psih.) Impuls brusc si necontrolat care pune subiectul in situatia de a indeplini acte violente si grave. – Din fr., lat. raptus.

IURES ~uri n. 1) act violent si furtunos; navala; atac; asalt. 2) Mers iute; goana. /<turc. yurugus

ULTRAJ, ultraje, s. n. Ofensa, insulta, amenintare, act de violenta impotriva unui reprezentant al autoritatii publice aflat in exercitiul functiunii (si care constituie o infractiune); p. gener. jignire, ofensa (grava), amenintare, act de violenta impotriva cuiva. [Var.: ultragiu s. n.] – Dupa fr. outrage, it. oltraggio.

LEGITIM, -A, legitimi, -e, adj. 1. Care este intemeiat pe lege, care se justifica prin lege. ◊ Legitima aparare = situatie in care cineva comite un act de violenta pedepsit de lege, dar justificat ca un act de aparare impotriva unei agresiuni imediate si injuste. ♦ (Despre casatorie) Facut cu indeplinirea formelor legale; (despre soti) casatorit legal; (despre copii) nascut din parinti casatoriti sau recunoscut de tata. 2. Care este justificat, indreptatit; just, echitabil. [Acc. si: legitim] – Din fr. legitime, lat. legitimus.

REBELIUNE, rebeliuni, s. f. act de violenta sau de amenintare grava savarsit fata de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, in scopul de a impiedica indeplinirea atributiilor sale; p. ext. razvratire, revolta. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rebellion, germ. Rebellion.

VIOLENT, -A, violenti, -te, adj. 1. Care se produce sau actioneaza cu putere, cu intensitate, cu violenta; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumina etc.) Izbitor, tipator; tare, viu, puternic. 2. (Despre fiinte) Care are accese de furie, care se lasa condus de manie, care se infurie usor, care are manifestari nestapanite; coleric, furtunos, impulsiv, nestapanit. ♦ (Despre manifestari ale fiintelor) Care arata violenta, impulsivitate, nestapanire, agresiune. 3. Care se face cu forta; brutal, silnic. ◊ Moarte violenta = moarte produsa de un accident, de un act de violenta sau de alta cauza nefireasca. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.

violenta, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violenta; a constrange, a sili, a forta. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.

EXCES, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsa de cumpatare, de masura. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (In unele state) act de violenta, savarsit de unul dintre soti fata de celalalt, de natura a constitui motiv de divort. – Din fr. exces, lat. excessus.

TERORISM s. n. 1. Totalitatea actelor de violenta comise de un grup sau de o organizatie pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernamant a unui stat. 2. Atitudine, manifestare terorista. – Din fr. terrorisme.

JAF ~uri n. 1) Furt (mare), savarsit cu violenta; prada; despuiere. 2) Obiect sustras printr-un asemenea act de violenta. 3) fam. Cheltuieli mari (pentru ceva), care depasesc cu mult pretul sau cheltuielile reale. /<pol. zak

LEGITIM ~a (~i, ~e) 1) Care este stabilit prin lege; fondat pe lege. Drept ~. Revendicare ~a. ◊ ~a aparare act de violenta folosit in scop de aparare si justificat de lege, comis impotriva unei persoane care savarseste un atac ilegal. 2) (despre casatorie) Care este consfintit prin lege; incheiat, respectandu-se prescriptiile legale. 3) (despre soti) Care este casatorit legal. 4) (despre copii) Care este nascut din parinti casatoriti legal sau este recunoscut de tata. 5) Care este considerat ca fiind just; indreptatit; justificat; motivat. /<fr. legitime, lat. legitimus

PIRAT ~ti m. Hot de mare; corsar. ◊ ~ aerian a) persoana care comite un act de violenta armata asupra echipajului unui avion, pentru a-i schimba cursul; b) aviator care ataca obiecte nemilitare. /<fr. pirate

PIRATERIE ~i f. Ocupatie a piratului. ◊ ~ aeriana act de violenta armata savarsit (de o persoana sau de un grup de persoane) asupra echipajului unui avion pentru a-i schimba cursul. [G.-D. pirateriei] /<fr. piraterie

SANCTIUNE ~i f. 1) act prin care seful statului aproba o lege trecuta prin parlament, pentru a o face executorie. 2) Aprobare oficiala a unui act de catre o instanta superioara celei care l-a emis, pentru a-i imprima valabilitate. 3) Masura represiva pentru incalcarea unei legi; pedeapsa. ~ finala. 4) Masura de constrangere (de natura politica, economica sau militara) aplicata unui stat de catre o organizatie internationala pentru a reprima un act de violenta sau posibilitatea unui asemenea act. [G.-D. sanctiunii; Sil. sanc-ti-u-ne] /< fr. sanction, lat. sanctio, ~onis

TERORISM n. 1) Folosire sistematica a masurilor de violenta si de intimidare in vederea atingerii unui scop politic. 2) Totalitate a actelor de violenta pe care le savarseste o organizatie sau un regim politic reactionar. /<fr. terrorisme

VIOL ~uri n. act de violenta prin care un barbat supune relatiilor s*****e o persoana de s*x feminin. [Sil. vi-ol] /<fr. viol

violenta vb. I. tr. A savarsi un act de violenta; a constrange, a sili, a forta. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].

LEGITIM, -A adj. 1. Legal. ◊ Legitima aparare = situatie in care se comite un act de violenta justificat legal ca un act de aparare impotriva unei agresiuni imediate si injuste. 2. Just, drept; justificat, indreptatit. [< fr. legitime, cf. lat. legitimus].

BANDITISM s. n. act, fapta violenta savarsita de o banda; talharie. (< fr. banditisme)

LEGITIM, -A adj. 1. intemeiat pe lege, care se justifica prin lege; legal. ♦ ~a aparare = situatie in care se comite un act de violenta justificat legal, ca un act de aparare impotriva unei agresiuni imediate si injuste. 2. just, drept; justificat, indreptatit. (< fr. legitime, lat. legitimus)

NONviolenta s. f. abtinere de la orice violenta. ♦ teoria ei = doctrina social-politica si religioasa care propovaduieste abtinerea de la orice act de violenta. (< fr. non-violence)

PIRATERIE s. f. 1. act de violenta comis pe mare sau in aer cu scopul de a jefui sau captura ori pentru realizarea in acest mod a unor interese politice. 2. (fig.) jaf, talharie. (< fr. piraterie)

violenta vb. tr. a savarsi un act de violenta; a constrange, a sili. (< fr. violenter)

A BATJOCORI ~esc tranz. 1) A trata cu vorbe de batjocura; a ocari; a certa. 2) A pune intr-o situatie de inferioritate, lezand demnitatea cuiva; a face de batjocura; a umili; a injosi. 3) A supune actului s****l prin violenta; a silui; a necinsti; a viola. /Din batjocura

A SILUI ~esc tranz. 1)(persoane) A determina prin forta; a pune sa faca contrar propriei vointe; a constrange. 2) (persoane de s*x feminin) A supune actului s*xual prin violenta; a necinsti; a batjocori; a viola. 3) fig. (norme, legi etc.) A aplica intr-un mod denaturat; a viola. /<sl. silovati

huideo interj. – Se foloseste pentru a alunga porcii; de asemenea, pentru a reda condamnarea violenta a unui act reprobabil. – Var. huidea, hiido, huido. Coincide cu bg., sp. ujdo, ar putea fi de origine orientala. – Der. huidui, vb. (a alunga porcii; a fluiera in semn de batjocura violenta; a condamna); huiduiala, s. f. (actiunea de a huidui); huiduitura, s. f. (huiduiala); huiduma, s. f. (porc, canalie, ticalos), cuvint care a fost glosat si explicat in diverse moduri (de la huium, var. a lui duium, dupa DAR; de la hadim, dupa DAR; de la hadim, dupa Scriban); haiduma, s. f. (Arg., taran).

ANEXA, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alatura, a adauga, a atasa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A incorpora prin violenta, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

PIRATERIE, piraterii, s. f. Fapta prin care membrii echipajului unui vas, prin amenintari si violenta, rapesc un alt vas ori bunurile sau persoanele aflate pe bordul lui; infractiune savarsita de autorii acestei fapte. ♦ Piraterie aeriana = (infractiune care consta in) acte de amenintare si violenta savarsite de o persoana sau un grup inarmat asupra echipajului unui avion in scopul schimbarii itinerarului acestuia. – Din fr. piraterie.

PIRATERIE s.f. Indeletnicirea piratilor; jaf, talharie pe mare. ◊ Piraterie aeriana = act de amenintare si violenta savarsit asupra echipajului unui avion pentru a-i deturna itinerarul. [Gen. -iei. / cf. fr. piraterie].

REPRIMA, reprim, vb. I. Tranz. A curma, a inabusi, a impiedica prin mijloace drastice, violente desfasurarea unei actiuni, un act de revolta etc. – Din fr. reprimer.

incurge vb. III (reg., inv.) 1. a intra cu impetuozitate, cu violenta in ceva; a navali, a invada. 2. (despre bani si acte) a intra (la o institutie).

RECHIZITORIU ~i n. 1) Cuvantare de acuzare a procurorului la un proces judiciar. 2) act procesual prin care procurorul trimite in judecata un inculpat. 3) Acuzatie grava si violenta. /<fr. requisitoire

violenta ~e f. 1) Faptul de a viola; aplicare a fortei fizice. 2) Forta brutala de oprimare. act de ~. 3) Pornire naturala de a-si exprima in mod brutal sentimentele. ~ verbala. 4) Forta brutala (a unui lucuru sau fenomen). ~a vantului. /<fr. violence, lat. violentia, it. violenza

RECHIZITORIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvantare a procurorului in care acesta expune, in fata instantelor de judecata, punctele pe care se sprijina acuzarea. ♦ act prin care procurorul deschide actiunea penala impotriva infractorului si dispune trimiterea lui in judecata. 2. Fig. Acuzare grava si violenta. [Var.: rechizitor s. n.] – Din fr. requisitoire.

SCENA ~e f. 1) Parte in forma de platforma a unei sali de spectacole, special amenajata pentru reprezentatii artistice. ◊ A pune in ~ a monta o piesa; a inscena. 2) activitate desfasurata de un actor; arta teatrala. ◊ A parasi ~a a) a abandona profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate oarecare. 3) Subdiviziune a unui act dintr-o piesa de teatru. 4) fig. Loc unde se desfasoara o actiune sau o activitate; arena. 5) Fapt care atrage atentia cuiva. 6) Manifestare violenta a unei atitudini fata de cineva sau ceva. ◊ A-i face cuiva o ~ a-i aduce cuiva imputari pe un ton rastit si pretentios. [G.-D. scenei] /<fr. scene, lat. scaena, it. scena

RECHIZITORIU s.n. 1. act prin care un procuror isi sprijina acuzarea si cere condamnarea unui acuzat. ♦ Expunere a procurorului in care acesta arata punctele de acuzare. 2. (Fig.) Acuzare violenta, bazata pe o ampla documentare. [Pron. -riu, pl. -ii, var. rechizitor s.n. / cf. fr. requisitoire].

ATACA, atac, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A incepe un atac. ♦ A comite o agresiune; a lovi, pentru a ucide sau a distruge. 2. Tranz. Fig. A duce o actiune violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ A cere justitiei sa anuleze sau sa schimbe o hotarare sau un act. A atacat testamentul. 3. Tranz. A vatama; a distruge. 4. Tranz. Fig. A se apropia cu indrazneala de o problema, incercand s-o patrunda, sa-i gaseasca rezolvarea; a provoca o discutie. ♦ A incepe executarea unei bucati muzicale. 5. Intranz. A avea sau a lua initiativa intr-un joc sportiv. – Fr. attaquer.

EXPLOZIE s. f. 1. reactie fizico-chimica foarte rapida, violenta, insotita de degajare mare de energie, provocata de descompunerea unei substante explozive; detonatie (2). ♦ ~ vulcanica = iesire brusca a lavei, a bombelor vulcanice si gazelor unui vulcan. 2. (impr.) ardere a amestecului de carburant si de aer din cilindrul unui motor cu ardere interna. 3. trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua, prin distrugerea calitatii vechi. 4. (fig.) izbucnire violenta a unui fenomen, a unui sentiment etc. ◊ crestere (brusca) a unei populatii, a cantitatii de informatie etc. 5. a doua faza a articularii unei consoane oclusive, deschiderea brusca a organului fonator si iesirea aerului oprit de organe in actul imploziei. 6. (jaz) punctare foarte puternica executata la baterie. (< fr. explosion, lat. explosio)

SCENA, scene, s. f. 1. Parte mai ridicata si special amenajata in incinta unei sali de spectacole sau in aer liber, unde se desfasoara reprezentatiile. ◊ Expr. A pune in scena = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A parasi scena = a) a parasi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. actiune capabila de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atentia; intamplare interesanta. ♦ (Concr.) Compozitie plastica in care sunt de obicei infatisate mai multe personaje. 5. Fig. Cearta, iesire violenta. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scena = a aduce cuiva imputari violente (cu amenintari, cu lacrimi etc.). – Din fr. scene, it. scena, lat. scaena.

SCENA s. f. 1. parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. teatru; arta dramatica. ♦ a parasi a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune in ~ = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care infatiseaza o actiune distincta. ◊ scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o actiune, o activitate. 5. actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. cearta, iesire violenta, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau e) = a aduce cuiva reprosuri cu vorbe violente, amenintari, plans. (< fr. scene, it. scena, lat. scaena)

SCENA s.f. 1. Parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. Teatru; arta dramatica. ◊ A parasi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune in scena = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesa determinata fie de intrarea sau iesirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de actiune. ♦ (P. ext.) Scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o actiune sau o activitate. 5. actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Cearta, iesire violenta, scandal. // (In forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) scena”. [Pron. sce-. / < fr. scene, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adapost, refugiu].