INTRA², intru, vb. I. Intranz. I. (Despre fiinte) 1. A trece din afara inauntru, a merge dintr-un loc deschis intr-unul inchis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se baga. ◊ Expr. A intra in spital = a se interna. (Parca) a intrat in pamant = a disparut fara urma. A intra in pamant (de rusine) = a-i fi foarte rusine. 2. Fig. A patrunde, a se vari, a ajunge la... A intra in amanunte. ◊ Expr. A-i intra cuiva in voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (Fam.) A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a castiga bunavointa cuiva prin fel de fel de mijloace. 3. A participa, a se baga, a se amesteca; a lua parte la o activitate. ◊ Expr. A intra intr-o belea (sau incurcatura, impas, necaz) = a avea de indurat un necaz (sau o incurcatura etc.). A intra in hora = a incepe sa ia parte la o actiune. A intra in vorba cu cineva = a) a incepe o discutie cu cineva; b) (pop.) a lega relatii de prietenie, de dragoste cu o persoana de s*x opus. A intra de serviciu = a incepe garda la o unitate militara, la un spital etc. A intra in razboi (sau in lupta, in actiune etc.) = a incepe razboiul (sau lupta etc.). ♦ A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul sa ajunga, sa apuce) o varsta, o epoca etc. 4. (Urmat de determinari introduse prin prep. „in” sau „la”) A imbratisa o indeletnicire; a se angaja intr-o slujba. 5. A adera, a se inscrie, a fi admis intr-o organizatie, intr-o asociatie etc. II. (Despre lucruri, fenomene, idei etc.) 1. A patrunde, a se infige, a se baga; a strabate. Acul intra in panza. Lumina intra pe fereastra. 2. Fig. A-si face loc, a se strecura; a ajunge in... ◊ Loc. vb. A intra boala in cineva (sau in oasele cuiva) = a se imbolnavi. A intra frica (sau groaza, spaima) in cineva (sau in oasele, in inima cuiva) = a se infricosa, a se ingrozi. ◊ Expr. N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) in sac = mai este timp, n-a trecut vremea. A intra in (sau sub) stapanirea cuiva = a ajunge in puterea cuiva. A-i intra (cuiva ceva) in sange = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate. A intra in sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu amabilitatile sau cu insistentele; b) a deveni drag cuiva. 3. A avea loc; a incapea. Cartea intra in servieta. ♦ (Mat.) A se cuprinde de un anumit numar de ori in alt numar. 4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui intr-o anumita proportie spre a realiza un anumit produs. La acest palton intra stofa multa. ♦ A face parte integranta (din ceva). 5. (In expr.) A intra la spalat = (despre tesaturi sau obiecte textile) a-si micsora dimensiunile prin spalare. A intra la apa = a) (despre tesaturi sau obiecte textile) a-si micsora dimensiunile la m*****a in apa; b) (despre oameni) a ajunge intr-o situatie neplacuta, grea. 6. (Despre o lege, un pact etc.; in expr.) A intra in vigoare = a capata putere, a deveni aplicabil. 7. A incepe executarea unei parti dintr-o bucata muzicala. [Var.: (pop.) intra vb. I] – Lat. intrare.

REFLEX²(O)- elem. „act reflex”. (< fr. reflex/o/-, cf. lat. reflexus)

AEROFAGIE s. f. act reflex caracterizat prin inghitirea, odata cu saliva sau cu alimente ingerate, a unei cantitati mari de aer¹ (ducand la tulburari organice). [Pr.: a-e-] – Din fr. aerophagie.

REFLEX, -A, reflecsi, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau miscari ale organismului) Produs in mod spontan, independent de vointa. ◊ act reflex (si substantivat, n.) = reactie brusca si automata a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; raspuns secretor sau motor al organismului la actiunea unei astfel de modificari. Reflex conditionat = reflex dobandit in cursul vietii, in urma asocierii repetate a unui e******t oarecare cu un e******t care provoaca un reflex innascut. Reflex neconditionat = reflex innascut. ♦ P. gener. Care reprezinta o reactie imediata, spontana. II. S. n. 1. Raza reflectata; sclipire, stralucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stari de lucruri sau a unei stari sufletesti. – Din fr. reflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

TUSE s. f. act reflex format dintr-o inspiratie scurta urmata de o expiratie brusca si zgomotoasa, de intensitate si frecventa variabile (insotita de expectoratii), cauzat de imbolnavirea aparatului respirator, de alunecarea in trahee a unor corpuri straine etc. – Lat. tussis.

AEROFAGIE s.f. (Biol.) act reflex prin care, odata cu alimentele, patrunde in stomac si o cantitate de aer. [Gen. -iei. / < fr. aerophagie, cf. gr. aer – aer, phagein – a manca].

reflexOGRAFIE s. f. descriere a actelor reflexe. (< fr. reflexographie)

AEROFAGIE s. f. act reflex care face pe unii oameni sa inghita, o data cu alimentele, o cantitate de aer (ducand la tulburari organice). – Fr. aerophagie (< gr.).

DEGLUTITIE, deglutitii, s. f. act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gura, prin esofag, in stomac; inghitire. [Var.: deglutiune s. f.] – Din fr. deglutition.

AUTOMAT adj., adv., s. 1. adj. automatic, inconstient, instinctiv, masinal, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 2. adv. automatic, inconstient, masinal, masinaliceste, mecanic, reflex, (inv.) mecaniceste. (Reactioneaza ~.) 3. adv. v. papagaliceste. 4. s. v. pistol-mitraliera.

MICTIUNE s.f. act fiziologic reflex de eliminare a urinei din vezica u*****a; u*****e. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. miction, lat. mictio].

reflex s.n. 1. Raza reflectata; sclipire. 2. (Fig.) Oglindire, reflectare. 3. Reactie adecvata a organismului fata de un e******t, care se produce pe cale nervoasa, fara interventia vointei. ♦ act fundamental al sistemului nervos prin care se regleaza relatiile dintre organism si mediu, precum si cele dintre diferitele parti ale organismului. ◊ reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta creierului intre doua focare de e*******e care coincid in timp. // adj. 1. Produs prin reflex (1); de natura reflexului (1). 2. Reflect. [Pl. -ecsi, -exe. / < fr. reflexe, cf. lat. reflexus].