URIC², urice, s. n. 1. (In evul mediu, in Moldova si in Maramures) Mosie boiereasca sau manastireasca care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric² (1); act de proprietate vesnica sau de donatie acordat cuiva in trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [Acc. si: uric] – Din magh. orok.

ANDOSAMENT s.n. Mentiune scrisa pe dosul unui cec, al unei polite etc. prin care se transfera proprietatea actului respectiv unei alte persoane. [< fr. endossement].

TITLU s.n. 1. Calitate obtinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performante sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fala. ♦ (In oranduirea feudala si capitalista) Demnitate, rang. 2. Cuvant sau text situat in fruntea unei carti, a unui capitol etc. indicand rezumativ materia care se trateaza; (p. ext.) orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-a produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca... 3. Capitol in textele de legi, in regulamente etc. 4. (Jur.) Titlu de proprietate = act scris care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative si reprezentand o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani. 5. (Fig.) Baza legala, drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimata in parti la mie; titru (2). [< lat. titulus].

tapauri s.n. pl. (reg.) acte de proprietate.

VALIDITATE s.f. 1. Situatia celui valid. ♦ Calitatea unui act valid. 2. (Log.) proprietate a unei expresii de a fi adevarata, corecta. ♦ (In logica simbolica) proprietate a unor expresii logice de a fi adevarate prin alcatuirea lor in orice interpretare a variabilelor componente. [Cf. fr. validite].

INTABULA vb. I. tr. A inscrie o proprietate imobiliara sau a inregistra un act cu privire la un imobil in cartea funciara. [< germ. intabulieren].

INTABULA vb. tr. a inscrie o proprietate imobiliara sau a inregistra un act cu privire la un imobil in cartea funduara. (< germ. intabulieren)

hrisov (hrisoave), s. n. – Scrisoare, act ce servea ca titlu de proprietate, de privilegiu, pergament. Se numeau astfel toate documentele ce proveneau de la cancelaria domneasca, si care purtau sigiliul domnitorului. – Var. (inv.) hrisovul, (pop.) hristov. Ngr. χρμσόβουλον „bula de aur” (Roesler 579; DAR), cf. v. sb. hrisovoli. Sec. XVII. Pentru nume, cf. si bula „sigiliu papal” si „document papal”. – Der. hrisovolit, s. m. (persoana care se bucura de un drept sau privilegiu, in virtutea unui document al domnitorului).

HRISOV, hrisoave, s. n. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) act domnesc care servea ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisovuilon „bula de aur”.

AMENDAMENT, amendamente, s. n. 1. Imbunatatire, modificare adusa unui proiect de act normativ sau de tratat. 2. Operatie de imbunatatire a proprietatilor fizice ale solului cultivat, in vederea obtinerii unor recolte sporite. ♦ Substanta care se incorporeaza in sol pentru a schimba unele insusiri nefavorabile ale acestuia, in vederea imbunatatirii conditiilor de nutritie a plantelor. – Din fr. amendement.

DONATIE s. f. act juridic prin care una din parti transmite celeilalte parti proprietatea unui bun fara a primi ceva in schimb. ◊ (concr.) bun transmis printr-un act public. (< fr. donation, lat. donatio)

IDENTITATE ~ati f. 1) Caracter identic; coincidenta sub toate aspectele; egalitate. 2) proprietate a unui lucru de a-si pastra timp indelungat caracterele fundamentale. 3) Ansamblu de date care contribuie la identificarea unei persoane. act de ~. 4) mat. Egalitate dintre doua expresii, care, la schimbarea sistemului de valori ale literelor, pastreaza aceeasi valoare numerica. [G.-D. identitatii] /<lat. identitas, ~atis, fr. identite

cneaz m., pl. cneji (vsl. knenzi, hunenzi si kunengi, rus. kneazi, d. vgerm. kuning, care vine d. kuni, neam, rasa: ngerm. konig, ol. koning, engl. king, rege. V. si chinez 1). Numai in doc. slavonesti. Mosnean, mai ales in actele in care el se vinde ca „ruman [!]”, pin [!] urmare, om liber, megias, (Giur. 74). Nu exista nici o relatiune intre denumirea de „cneaz” si calitatea de judecator ori intinderea proprietatii si un anumit fel de proprietate. Cneji is de o potriva [!] atit proprietarii mari, cit si cei mici. Cneaz inseamna „stapin de ruman” (Giur. 77-77). Cneaz e omu liber fara dregatorie (89). Cnejii reprezenta [!] clasa stapinitoare si-s mai vechi in Tara Romaneasca de cit cei cu acelasi nume in Ungaria si Polonia, unde intelesu acestui cuvint a suferit schimbari insemnate. In Ungaria, cnejii au fost inlocuiti in stapinirea satelor si mosiilor lor de catre cuceritorii Unguri. Dupa deposedare, numele lor a continuat insa a se da celor insarcinati de noii stapini cu administrarea satelor romanesti (Giur. 91-92). Azi. Principe rusesc si titlu de nobleta. V. judec 1.

CAPACITATE s. f. 1. calitatea de a fi incapator. ◊ intindere, marime a unui lucru in raport cu ceea ce contine; volum al unui recipient. 2. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva. 3. calitate a celui care este capabil sa inteleaga sau sa faca ceva. ◊ om destoinic, priceput; invatat, savant. 4. (in trecut) examen pentru obtinerea titlului de profesor secundar. 5. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operatie, de a produce un efect, de a suferi o transformare. 6. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic. 7. (jur.) drept, putere legala de a face un act. 8. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfarsitul a opt clase elementare. (< fr. capacite, lat. capacitas)