CONIVENTA s. f. faptul de a tolera ceva rau sau incorect; acord tacit; complicitate. ♦ de ~ (cu...) = in complicitate, de acord (cu...). (< fr. connivence, lat. coniventia)

COMPLICITATE f. 1) Caracter complice. 2) acord tacit, spontan si deseori inexprimat intre persoane. Zambet de ~. /<fr. complicite

tacit, -A, taciti, -te, adj. (Despre un acord, o conventie, o intelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subinteles si admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

CONVENTIE s. f. 1. intelegere, acord, pact intre state, institutii etc. *contract. *denumire data unor tratate internationale. 2. (lit., arte) acceptare tacita a unor procedee, forme sau idei. 3. (pl.) deprindere stabilita prin traditie. 4. adunare legislativa a Frantei intre 1792 si 1794. 5. congres al unui partid, al unei grupari politice, reunit in vederea desemnarii candidatului la presedintie, stabilirii platformei-program etc. (< fr. convention, lat. conventio)

CONVENTIE s.f. 1. Intelegere, invoiala. ♦ acord, pact intre doua sau mai multe state, institutii etc. privind probleme cu caracter economic, juridic, tehnic, militar etc. ♦ (Arte) Intelegere tacita de a admite unele procedee sau fictiuni. 2. (La pl.) Deprinderi stabilite prin traditie. [Gen. -iei, var. conventiune (1) s.f. [in DN]. / cf. fr. convention, lat. conventio].

CONVENTIE ~i f. 1) acord stabilit intre doua persoane sau intre doua grupuri sociale; contract. 2) Tratat international cu caracter bilateral sau multilateral; contract. 3) Principiu admis in mod tacit si ipotetic pentru comoditatea descrierii sistematice. 4) mai ales la pl. Obiect statornicit pe baza de experienta (mai mult sau mai putin indelungata); practica uzuala; uzanta. [Art. conventia; G.-D. conventiei; Sil. -ti-e] /<fr. convention, lat. conventio, ~onis

CONVENTIE, conventii, s. f. 1. Intelegere, acord intre doua sau mai multe state, institutii sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective. ♦ (Jur.) Contract; denumire data unor tratate internationale. ♦ (In arta) Intelegere tacita de a admite unele procedee sau fictiuni. 2. (La pl.) Deprinderi stabilite prin traditie. [Var.: conventiune s. f.] – Din fr. convention, lat. conventio, -onis.