MAHORCA s. f. 1. Planta anuala din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate in nicotina si in acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc (Nicotina rustica). 2. Tutun de calitate inferioara, fabricat din radacinile mahorcii (1). – Din rus., ucr. mahorka.

SARE, (2, 4) saruri, s. f. 1. Substanta cristalina, sfaramicioasa, solubila in apa si cu gust specific, care constituie un condiment de baza in alimentatie si este folosita in industria conservelor, in tabacarie, in industria chimica etc.; clorura de sodiu. ◊ Expr. Sarea pamanului = ceea ce este mai de pret, mai valoros. Marea cu sarea sau sarea si marea = ceva exagerat de mult, imposibil de realizat. A-i fi (cuiva) drag ca sarea in ochi sau ca sarea in ochi = a-i fi (cuiva) nesuferit. A-i fi cuiva de ceva (sau a-i veni cuiva sa faca ceva) cum ii este cainelui a linge sare = a nu dori deloc (sa faca) un anumit lucru. A primi pe cineva (sau a iesi inaintea cuiva) cu paine si sare = a primi pe cineva cu deosebita cinste. ♦ Fig. Spirit, farmec, haz. 2. Substanta chimica formata de obicei prin reactia unui acid cu o baza. 3. (In sintagmele) Sare amara = substanta chimica sub forma de praf alb, intrebuintata in medicina ca purgativ; sulfat de magneziu. Sare de lamaie = acid citric; saricica. 4. (La pl.) Lichid volatil preparat din carbonat de amoniu si substante puternic mirositoare (fenol, camfor etc.), intrebuintat, in trecut, pentru trezirea din lesin. – Lat. sal, salis.

CITRIC, -A, citrici, -ce, adj. (In sintagmele) acid citric = acid organic care se gaseste mai ales in sucul de lamaie. Plante citrice = familie de arbori si de arbusti fructiferi, avand ca tip principal lamaiul. Fructe citrice (si substantivat, f.) = nume generic pentru fructele plantelor citrice (lamai, portocale, mandarine etc.). ♦ Care contine acid citric. – Din fr. citrique.

ACID s. (CHIM., FARM.) acid acetic = acid etanoic; acid acetilsalicilic v. aspirina; acid aminobenzoic v. acid antranilic; acid antimonic = acid hexahidroantimonic; acid antranilic = acid aminobenzoic; acid ascorbic v. vitamina C; acid azotic = acid nitric, (pop.) apa tare, (prin Ban.) apa vie; acid azotos = acid nitros; acid carbolic v. fenol, acid fenic, (inv.) carbol; acid carbonic = (impr.) bioxid de carbon; acid cianhidric = acid prusic; acid citric = acid tartric, sare de lamaie, (pop.) saricica; acid clorhidric = (inv.) spirt-de-sare; acid dietilbarbituric v. veronal; acid ditionos = acid hidrosulfuros; acid etanoic v. acid acetic; acid fenic v. fenol, acid carbolic, (inv.) carbol; acid folic = acid pteroilglutamic; acid fosforic = acid ortofosforic; acid glutamic = glutacid; acid hexahidroantimonic v. acid antimonic; acid hidrosulfuros v. acid ditionos; acid nalidixic v. negram; acid nicotinic v. vitamina PP; acid nitric v. acid azotic; acid nitros v. acid azotos; acid ortofosforic v. acid fosforic; acid ortosilicic v. acid silicic; acid paraaminobenzoic v. vitamina H1; acid paraaminosalicilic v. pas; acid picric = trinitrofenol; acid pirogalic v. pirogalol; acid prusic v. acid cianhidric; acid pteroilglutamic = acid folic; acid rodanhidric v. acid tiocianic; acid silicic = acid ortosilicic; acid sulfhidric v. hidrogen sulfurat; acid sulfocianhidric v. acid tiocianic; acid sulfuric = vitriol; acid sulfuric fumans v. oleum; acid tanic v. tanin; acid tartric v. acid citric; acid tiocianic = acid rodanhidric, acid sulfocianhidric.

SARE s. 1. (CHIM.) clorura de sodiu, (prin Maram.) slatina. (A pune ~ in mancare.) 2. (MIN.) sare gema = halit. 3. (CHIM.) sare de lamaie v. acid citric; sare Seignette = tartrat mixt (sau dublu) de sodiu si potasiu. 4. (FARM.) sarea lui Glauber v. sulfat de sodiu; sare amara v. sulfat de magneziu; sare de Seidlitz v. sulfat de magneziu.

SARICICA s. v. acid citric, acid tartric, alaun, anhidrida arsenioasa, arsenic, clorura mercurica, sare de lamaie, sublimat corosiv, trioxid de arsen.

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

CITRIC, -A adj. Care contine acid citric. ◊ acid citric = acid organic care se gaseste in fructe si mai ales in sucul de lamaie; fructe citrice (si s.n.) = fructe care contin in sucul lor acid citric. [< fr. citrique].

CITRIC, -A I. adj. care contine acid citric. ♦ acid ~ = acid organic in fructe, in special in sucul de lamaie. II. s. n. pl. fructe care contin, in sucul lor, acid citric (lamai, portocale, mandarine). (< fr. citrique)

BERGAMOTA (‹ it.) s. f. 1. Fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpa acida din care se extrage acid citric si care contine, in coaja, un ulei esential foarte parfumat, esenta de b. fiind utilizata ca baza a apei de colonie si la parfumarea lichiorurilor. 2. (Si in forma pergamota) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase si aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote.

SARE (lat. sal) s. f. 1. Combinatie chimica care rezulta din reactia dintre un acid si o baza. S. sunt, in general, substante cristaline, solubile in apa. Se mai pot obtine in reactiile dintre un acid si o alta sare, dintre metale, oxizii lor si acizi sau prin combinarea unui metal cu un metaloid. S. pot fi: neutre, rezultate prin combinarea unor cantitati echivalente de acid si de baza, bazice, care contin mai multi echivalenti de baza la un echivalent de acid si acide, care contin mai multi echivalenti de acid la un echivalent de baza. 2. Denumire uzuala a clorurii de sodiu; se mai numeste s. de bucatarie. ◊ S. gema = clorura naturala de sodiu, cristalizata in sistemul cubic. Este incolora sau divers colorata de incluziuni, are luciu sticlos si este usor solubila. Se utilizeaza in ind. chimica pentru extragerea sodiului si a clorului, in ind. alim., in tabacarie, medicina etc. Este un aliment important cu rol fiziologic insemnat in mentinerea echilibrului osmotic al organismului uman si animal. Sin. halit. ♦ Fig. Spirit; farmec, haz. 3. S. de lamaie = substanta chimica acra, cristalizata, folosita drept condiment; acid citric, acid tartric. ◊ S. de macris = combinatie moleculara intre o molecula de acid oxalic si o molecula de oxalat acid de potasiu, folosita ca decolorant in industria textila. ◊ S. dubla = sare rezultata prin cristalizarea impreuna, in proportii definite, a doua saruri simple. ◊ Sarea lui Glauber = sulfat de sodiu; mirabilit. ◊ S. Seignette = tartrat mixt de sodiu si potasiu; este o substanta cristalina incolora, cu proprietati piezoelectrice, folosita la prepararea solutiei Fehling, ca medicament in tulburarile digestiei etc. ◊ Saruri de diazoniu = denumire generica pentru diazoderivatii aromatici. ◊ S. cuaternara de amoniu = combinatie organica cu formula generala (R₄N)X, obtinuta prin reactia dintre amine tertiare si derivati halucinogeni reactivi. 4. (La pl.) Preparat (lichid) din substante puternic mirositoare, folosit in trecut pentru trezirea din lesin.

CITRAT, citrati, s. m. Sare a acidului citric. – Din fr. citrate.

CITRAT ~ti m. chim. Sare a acidului citric. ~ de magneziu. /<fr. citrate

CITRAT s.m. Sare a acidului citric. [< fr. citrate].

CITRAT s. m. sare sau ester al acidului citric. (< fr. citrate)

CITRATI (‹ fr. {i}) s. m. Saruri ale acidului citric. ◊ Citrat de amoniu, folosit in ind. alimentara, in imprimeria textila si in medicina (ca diuretic). Citrat de sodiu, utilizat in medicina (anticoagulant).

HALLER [aler], Albin (1849-1925), chimist francez. Prof. univ. la Nancy si Sorbona. Cercetari in domeniul chimiei organice (sinteza acidului citric si a mentolului). Studii privind camforul si derivatii sai. M. de onoare al Acad. Romane (1909).

citric, -a adj., pl. f. e (d. vgr. kitron, lamiie. V. chitru). Chim. acid citric, acidu extras din lamii, portocale, mandarine, chitre s. a. Se topeste la 100°, iar cind perde [!] apa, la 153°. Preparat de Scheele la 1784.

REAUMUR [reomur], Rene Antoine FERCHAULT [ferʃo] de (1683-1757), fizician si naturalist francez. A inventat (1730) un termometru cu alcool si scara termometrica ce-i poarta numele. Fondator (1722) al metalografiei; a izolat (1752) acidul citric si a demonstrat rolul sucului gastric in digestie. Studii complexe asupra coloniilor de insecte, a molustelor, crustaceelor si pasarilor („Memorii pentru o istorie a insectelor”).

citric ~ca (~ci, ~ce): acid ~ acid organic care se gaseste, mai ales, in sucul de lamaie si de portocale, avand diferite intrebuintari (in industria alimentara, in medicina etc.). ◊ Culturi ~ce familie de arbori si arbusti cu fructe bogate in vitamine, uleiuri eterice etc. (reprezentanti: lamaiul, portocalul, mandarinul etc.). Fructe ~ce fructe ale acestor culturi. /<fr. citrique