Rezultate din textul definițiilor
ACVATINTA s. f. 1. Procedeu de gravura cu acid azotic, care imita desenul in tus. 2. Gravura obtinuta prin acvatinta (1). 3. Procedeu de tipar de arta pentru imagini in semitonuri, in care forma de cupru se pregateste prin gravare manuala si coroziune chimica. – Din it. acquatinta.
IODIC, iodici, adj.m. (In sintagma) Acid iodic = acid obtinut prin oxigenarea iodului cu acid azotic concentrat. – Din fr. iodique.
NITRIC, -A, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique.
APA, ape, s. f. I. 1. Lichid incolor, fara gust si fara miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formeaza unul din invelisurile Pamantului. ◊ Apa neagra = glaucom. ◊ Expr. Apa de ploaie = vorbe fara continut, vorbe goale; (concr.) lucru fara valoare. A bate apa in piua = a vorbi mult si fara rost. A fi (toti) o apa (si un pamant) = a fi la fel. A intra la apa = a) (mai ales despre tesaturi) a-si micsora dimensiunile dupa ce a fost bagat in apa (I 1); b) (fam.) a ajunge intr-o situatie grea, neplacuta. (Fam.) A baga pe cineva la apa = a face (cuiva) un mare neajuns. A nu avea (nici) dupa ce bea apa = a fi extrem de sarac. 2. Masa de apa (I 1) formand un rau, un lac, o mare etc. ◊ Ape teritoriale = portiune a marii sau a oceanului situata de-a lungul coastelor unui stat, formand o parte integrala a teritoriului acestuia. ◊ Loc. adv. Ca pe apa sau ca apa = in mod curgator, fluent; pe dinafara. Stie lectia pe dinafara. ◊ Expr. A sti (sau a vedea) in ce ape se scalda cineva = a cunoaste gandurile, intentiile sau dispozitia cuiva. A lasa pe cineva in apele lui = a nu deranja, a lasa pe cineva in pace.A nu fi in apele lui = a fi abatut sau prost dispus. A-i veni (cuiva) apa la moara = a se schimba imprejurarile in favoarea lui. A-i lua (cuiva) apa de la moara = a-i crea (cuiva) conditii nefavorabile; a face sa nu mai poata spune nimic. ♦ (La pl.) Valuri, unde. 3. Fig. (La pl.) Joc de culori facut in lumina de unele obiecte lucioase. II. 1. (Urmat de determinari) Denumire data unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. Apa de colonie. ◊ Apa grea = combinatie a oxigenului cu deuteriul, folosita in unele reactoare nucleare. Apa oxigenata v. oxigenat. (Pop.) Apa tare = acid azotic. Apa de clor = solutie folosita ca decolorant in industria textila si a hartiei. Apa de var = solutie cu proprietati antidiareice si antiacide. Apa deutericaVezi nota = apa grea. 2. Fig. Denumire data unor secretii apoase ale corpului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ◊ Expr. A-i lasa (cuiva) gura apa (dupa ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apa = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua.
REGAL2, -A, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care apartine unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mandru. 2. S. n. (Livr.), Ospat mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care incanta, desfata etc.). Placere mare; dar2 placut. 3. Adj. (In sintagma) ◊ Apa regala = amestec de acid clorhidric si acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. regal(e), it. regale, lat. regalis.
ARSENIC s. n. Pulbere fina, alba, cu miros de usturoi, foarte toxica pentru om; arsen (2). ◊ (Adjectival) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului (1) cu acid azotic. – Din fr. arsenic, lat. arsenicum.
NITROBACTERIE, nitrobacterii, s. f. Bacterie care oxideaza acidul azotos format in sol, transformandu-I in acid azotic. – Din fr. nitrobacterie.
NITROCELULOZA, nitroceluloze, s. f. Substanta solida inflamabila, de culoare alba, cu aspect fibros, asemanatoare cu bumbacul, obtinuta prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic si acid sulfuric, intrebuintata ca exploziv, la fabricarea celuloidului, a unor lacuri etc.; azotat de celuloza. – Din fr. nitrocellulose.
NITROGLICERINA s. f. Substanta lichida, uleioasa, galbuie sau incolora, foarte toxica, obtinuta prin tratarea glicerinei cu un amestec de acid azotic si acid sulfuric si intrebuintata la fabricarea dinamitei si, in doze mici, ca medicament in unele boli de inima. – Din fr. nitroglycerine.
ACID s. (CHIM., FARM.) acid acetic = acid etanoic; acid acetilsalicilic v. aspirina; acid aminobenzoic v. acid antranilic; acid antimonic = acid hexahidroantimonic; acid antranilic = acid aminobenzoic; acid ascorbic v. vitamina C; acid azotic = acid nitric, (pop.) apa tare, (prin Ban.) apa vie; acid azotos = acid nitros; acid carbolic v. fenol, acid fenic, (inv.) carbol; acid carbonic = (impr.) bioxid de carbon; acid cianhidric = acid prusic; acid citric = acid tartric, sare de lamaie, (pop.) saricica; acid clorhidric = (inv.) spirt-de-sare; acid dietilbarbituric v. veronal; acid ditionos = acid hidrosulfuros; acid etanoic v. acid acetic; acid fenic v. fenol, acid carbolic, (inv.) carbol; acid folic = acid pteroilglutamic; acid fosforic = acid ortofosforic; acid glutamic = glutacid; acid hexahidroantimonic v. acid antimonic; acid hidrosulfuros v. acid ditionos; acid nalidixic v. negram; acid nicotinic v. vitamina PP; acid nitric v. acid azotic; acid nitros v. acid azotos; acid ortofosforic v. acid fosforic; acid ortosilicic v. acid silicic; acid paraaminobenzoic v. vitamina H1; acid paraaminosalicilic v. pas; acid picric = trinitrofenol; acid pirogalic v. pirogalol; acid prusic v. acid cianhidric; acid pteroilglutamic = acid folic; acid rodanhidric v. acid tiocianic; acid silicic = acid ortosilicic; acid sulfhidric v. hidrogen sulfurat; acid sulfocianhidric v. acid tiocianic; acid sulfuric = vitriol; acid sulfuric fumans v. oleum; acid tanic v. tanin; acid tartric v. acid citric; acid tiocianic = acid rodanhidric, acid sulfocianhidric.
APA TARE s. v. acid azotic, acid nitric.
APA VIE s. v. acid azotic, acid nitric.
ACVATINTA f. 1) Procedeu de gravare cu acid azotic care imita desenul in tus. 2) Gravura obtinuta prin acest procedeu. /<it. acquatinta
APA ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /
FULMICOTON n. Exploziv puternic, obtinut prin tratarea celulozei cu acid azotic; trinitroceluloza. /<fr. fulmicoton
NITROBACTERIE ~i f. Bacterie care transforma prin oxidare acidul azotos din sol in acid azotic. /<fr. nitrobacterie
REGAL1 ~a (~i, ~e) 1) Care tine de regi; propriu regilor. Palat ~. 2) fig. Care se impune prin maretie; cu aspect grandios si impunator. 3): Apa ~a amestec de acid azotic si acid clorhidric care se foloseste la dizolvarea unor metale. /<fr. regal[e], it. regale, lat. regalis
TRINITROCELULOZA f. Exploziv puternic, obtinut prin nitrarea celulozei cu acid azotic; fulmicoton. [G.-D. trinitrocelulozei; Sil. -ni-tro-] /<fr. trinitrocellulose
ACVAFORTE s.f. Reproducere a unui desen printr-un cliseu gravat cu acid azotic pe o placa de cupru sau de zinc. [Var. acuaforte s.f. / < it. acquaforte].
chezap, (chizap), s.m. sg. (inv.) apa tare, acid azotic.
NITROCELULOZA s.f. Substanta obtinuta prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic si acid sulfuric si intrebuintata ca exploziv; nitrat de celuloza. [< fr. nitrocellulose].
NITRIC, -A adj. Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. [< fr. nitrique].
ACVAFORTE s. f. procedeu de reproducere a unui desen dupa un cliseu gravat cu acid azotic pe o placa de cupru. ◊ gravura obtinuta. (< it. acquaforte)
ACVATINTA s. f. 1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imita desenul cu tus. ◊ gravura obtinuta. 2. procedeu de tipar de arta pentru imagini in semitonuri, prin gravarea manuala in cupru si coroziunea chimica. (< it. acquatinta, fr. aquatinte)
ARSENIC2 adj. acid ~ = acid din combinarea arsenului cu acid azotic. (< fr. arsenique)
NITRIC adj. acid ~ = acid azotic. (< fr. nitrique)
NITROCELULOZA s. f. substanta obtinuta prin tratarea celulozei cu acid azotic si sulfuric, folosita ca exploziv; nitrat de celuloza. (< fr. nitrocellulose)
TELUROS adj. acid ~ = acid slab, instabil, obtinut prin oxidarea telurului cu acid azotic. (< fr. tellureux)
TRINITRAT s. m. triester al unor substante cu acid azotic. ♦ ~ de glicerina = nitroglicerina. (dupa fr. trinitre)
APA (lat. aqua) s. f. 1. Lichid incolor, fara miros, fara gust, compus hidrogenat al oxigenului (H2O; p. f. 100 ºC; densitatea maxima egala cu 1 la + 4 ºC). Formeaza unul dintre invelisurile Pamintului; are un important rol in natura; cel mai raspindit solvent. A. naturala are dizolvate in ea diferite substante. ♦ A. din atmosfera = a. in stare lichida, gazoasa sau solida care se gaseste in partea inferioara a atmosferei (troposfera). A. continentala = parte a hidrosferei care, pe parcursul ciclului apei, se deplaseaza sau stagneaza pe continente (a. statatoare, curgatoare, de siroire, de infiltratie, subterane). A. marina = apa oceanelor si marilor, sarata (in medie 35 ‰) si mai densa decit cea dulce. Are un volum total de 361 mil. km3. A. meteorica v. meteoric. A. minerala = apa cu un continut variabil de saruri, gaze, substante minerale, elemente radioactive, care ii confera proprietati terapeutice. A. termala v. termal. A. subterana = a. care circula prin mediul poros-permeabil din scoarta Pamintului, formind strate acvifere (a. freatica). Este de origine exogena (vadoasa si de condensare) si endogena (juvenila). A. de zacamint = a. care satureaza partial rocile din zona zacamintelor de hidrocarburi si, total, rocile din zona acvifera a unui zacamint de titei, cu care este singenetica. A. de constitutie = a. care intra in molecula unor substante chimice. A. de cristalizare = a. pe care o retin unele substante cristaline, formind cristalohidrati. A. potabila v. potabil. A. industriala = a. intrebuintata in procesele tehnologice ale intreprinderilor. A. dura v. dur. A. degradata = a. in care se varsa dejectii sau ape reziduale, industriale ori menajere. A. reziduala = a. cu impuritati sau cu substante toxice evacuata din intreprinderi, ferme etc. A. epurata = a. din care au fost indepartate, prin procedee mecanice, chimice etc., substante daunatoare antrenate in suspensie sau dizolvate. ♦ Expr. A intra la apa = a) (despre tesaturi) a-si micsora dimensiunile la inmuierea in apa (1). b) fig. a ajunge intr-o situatie grea. A. de ploaie = (fam.) vorbe goale. A. sfintita = aghiasma. 2. Masa de a. (1), formind un riu, un lac (ape dulci), o mare (ape sarate) etc. A. continentale pot fi: subterane si de suprafata. Acestea din urma sint curgatoare (torenti, riuri, fluvii), statatoare (lacuri, mari, oceane) si stagnante (balti, mlastini). ♦ A. moarta = apa (2) in miscare foarte lenta sau cu intreruperi de scurgere (ex. brate moarte, lagune etc.). 3. (Dr.) Ape interioare = riurile, fluviile, lacurile si canalele situate pe teritoriul unui singur stat, marile interioare, apele porturilor si golfurilor interioare, care, ca atare, sint supuse suveranitatii acelui stat. Ape teritoriale = portiunea de mare sau de ocean (variind, in trecut, de la un stat la altul, de obicei intre 3 si 12 mile marine; astazi uneori extinsa la 200 mile marine), de-a lungul coastelor unui stat, supusa suveranitatii acestuia si formind o parte integranta a teritorilui sau. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Joc de culori (asemanator cu apa (2)) pe care il fac in lumina unele obiecte lucioase. 5. Denumire a unor secretii apoase ale corpului (sudoare, saliva etc.). 6. (Urmat de determinari) Denumire a unor preparate, lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie sau a unor substante chimice. ♦ Apa de clor = solutie care contine trei volume de clor dizolvate intr-un volum de apa (1), intrebuintata ca decolorant in industria textila si a hirtiei; ataca aurul si platina. A. de var = solutie de hidroxid de calciu preparata din var nestins si apa (1), cu proprietati antidiareice si antiacide. A. de plumb = solutie de acetat de plumb, toxica, intrebuintata in medicina, in imprimeria textila si la prepararea multor combinatii ale plumbului. A. amoniacala = produs secundar obtinut in procesul de cocsificare a carbunilor, care contine saruri de amoniu. A. de barita = solutie de xidroxid de bariu, folosita pentru absorbtia dioxidului de carbon. A. de Colonia = solutie alcoolica a unui amestec de uleiuri eterice (flori de portocal, rozmarin etc.) intrebuintata in cosmetica pentru mirosul ei placut. A. de Javel = solutie de hipoclorit de potasiu, intrebuintata ca decolorant. A. grea = combinatie a oxigenului cu deuteriul (D2O); a fost obtinuta (1933) de G.N. Lewis, H.C. Urey si McDonald. Se foloseste in tehnica nucleara (moderata). A. oxigenata v. oxigenat. A. regala = amestec format din trei parti acid clorhidric si o parte acid azotic; lichid de culoare galbena, folosit la dizolvarea unor metale (ex. aurul). (Pop.) A. tare = acid azotic.
BISMUTINA (‹ fr.) s. f. Sulfura naturala de bismut, de culoare alba-cenusie, formata in faza hidrotermala, intilnita in zacamintele de staniu, asociata cu bismut nativ, colcopirita, topaz etc. Prezinta aspect de agregare radiare sau mase compacte, este rea conducatoare de electricitate si se dizolva in acid azotic, fiind principalul minereu de bismut.
BRASOV 1. Depresiunea ~, depr. intracarpatica, de origine tectono-eroziva, situata pe Olt, si afl. sai Birsa si Riul Negru, limitata de M-tii Bodoc si Baraolt la N, de M-tii Ciucas, Birsei, Bucegi si Piatra Craiului la S, de M-tii Vrancei la E si Persani la V. Supr.: c. 1.800 km2. Relief de piemonturi, sesuri, terase si lunci. Culturi de cereale, cartofi, sfecla de zahar etc. Cresterea animalelor. Subdiviziuni: compartimentul vestic (Tara Birsei), compartimentul central (Depr. Sfintu Gheorghe) si compartimentul estic (Depr. Tirgu Secuiesc). 2. Municipiu in depr. cu acelasi nume, la poalele masivelor Timpa, Postavaru si Piatra Mare, resed. jud. omonim; 355.593 loc. (1991). Nod feroviar si rutier. Pr. centru politico-ad-tiv, cultural-stiintific, de transport si al doilea centru industrial al tarii. Constr. de masini (tractoare, autocamioane de mare tonaj, cu motor Diesel de 215 C.P., masini unelte pentru prelucr. metalelor); intreprindere de rulmenti; ind. chimica (produse cosmetice, locul 2 pe tara, dupa Bucuresti, articole tehnice din cauciuc, vopsele). Ind. de prelucr. petrolului, mat. de constr. (prefabricate din beton, produse refractare), de prelucr. lemnului (mobila, placaje, furnire, cherestea), piel. si incalt., textila (stofe, tricotaje), ind. alim. si poligrafica. Universitatea „Transilvania”, cu noua facultati, doua colegii tehnice, teatru de stat, filarmonica, muzeu judetean. Monumente istorice: turnurile si bastioanele vechilor fortificatii (Turnul Alb, 1494; Turnul Negru, sec. 15; Bastionul Tesatorilor, 1425-1436 s.a.), Biserica Sf. Bartolomeu, in stil gotic timpuriu (sec. 13, refacuta in sec. 15), Biserica Neagra, in stil gotic (c. 1385-c. 1476) cu o vasta colectie de covoare orientale, Casa Sfatului (sec. 14-18, azi muzeu), Biserica Sf. Nicolae din Schei (sec. 18) etc. Numeroase case de locuit si biserici din sec. 16-18. Mentionat documentar la 1235 (in „Catalogul Ninivensis”) sub denumirea de „Corona”, dar cu o existenta anterioara. Pr. centru mestesugaresc si comercial din S Transilvaniei, B. a intretinut strinse relatii comerciale cu Tara Romaneasca si Moldova. In sec. 16 a devenit un important centru cultural romanesc (activitatea tipografica a diaconului Coresi, scoala de la Biserica Sf. Nicolae din Schei) si sasesc (umanistul J. Honterus). La B. se organizeaza primul liceu umanist din tara (1541). In 1546 ia fiinta prima moara de hirtie din tara. Aici au functionat (incepind din 1788 si 1834) doua scoli elementare romanesti si un liceu infiintat de Andrei Saguna (1850) si au aparut din 1838 „Gazeta de Transilvania” si „Foaie pentru minte, inima si literatura”, care au contribuit la inchegarea si dezvoltarea constiintei nationale a poporului roman. Centru al Revolutiei de la 1848-1849; la 12/24 mai 1848 emigrantii moldoveni la B. au elaborat, sub conducerea lui M. Kogalniceanu, programul revolutionar „Printipiile noastre pentru reformarea patriei”. Populatia orasului a participat activ la evenimentele revolutionare ce au premers Marea Unire de la 1918. In perioada interbelica, B. a cunoscut o importanta dezvoltare economica si culturala. La 15 nov. 1987, in ziua in care aveau loc alegeri de deputati in Marea Adunare Nationala, muncitorii uzinelor de autocamioane si de tractoare, la care s-au raliat si muncitori de la alte intreprinderi, precum si o mare parte a populatiei orasului, au manifestat violent impotriva conditiilor extrem de grele de viata si de munca impuse de regimul comunist si de dictatura ceausista. Revolta a fost inabusita cu brutalitate de fortele de represiune, iar liderii ei intemnitati sau exterminati. In dec. 1989, B. a fost unul dintre centrele Revolutiei. Intre 1950 si 1968 (cind orasul a fost declarat municipiu), B. s-a numit Orasul Stalin. Din 1968 resedinta jud. cu acelasi nume. 3. Jud. in partea centrala a Romaniei, in interiorul arcului carpatic, pe cursul mijlociu al Oltului; 5.351 km2 (2,25% din supr. tarii); 685.117 loc. (1991), din care 77,0% in mediul urban; densitate: 129 loc/km2. Resed.: municipiul Brasov. Orase: Codlea, Fagaras (municipiu), Predeal, Risnov, Rupea, Sacele, Victoria, Zarnesti. Comune: 43. Relief variat: in S si SE o zona montana, cu alt. ce depasesc frecvent 2.000 m, cuprinde sectoarele M-tilor Fagaras (vf. Moldoveanu, 2.544 m – cel mai inalt din tara), Piatra Craiului, Bucegi si Ciucas, in NV o reg. colinara reprezentata prin Pod. Hirtibaciului (500-650 m alt.), iar spatiile central-nordice, vestice si estice sint ocupate ait de mari arii depresionare, numite „tari” (Depr. Fagarasului sau Tara Oltului, Depr. Brasov sau Tara Birsei), cit si de depr. de mai mica extindere (Depr. Baraolt, Depr. H**********r s.a.). Ca unitati aparte sint M-tii Persani, Taga si M-tii Birsei, acestia din urma incluzind masivele Postavarul (1.799 m) si Piatra Mare (1.844 m). Clima temperat-continentala, moderata, cu temp. medii anuale de -2,5ºC in zonele montane inalte, 7,5ºC in reg. dealurilor piemontane si 8,2ºC in depr. Iarna in depr. se produc frecvente inversiuni de temp. determinind scaderi bruste (la 25 ian. 1942, la Bod, s-au inregistrat -38,5ºC, minima absoluta din tara). Precipitatii medii intre 600 si 700 mm anual. Vinturi dominante dinspre NV si V. Reteaua hidrografica este bine organizata, majoritatea riurilor mici fiid colectate de Olt, ce strabate jud. pe 210 km. In mare masura cursul Oltului este regularizat, iar energia apelor lui folosita in hidrocentralele din aval de Fagaras. Afl. pr.: Ghimbasel, Birsa, Sercaia, Simbata, Vistea, Ucea. Resurse naturale: paduri de conifere, calcare (Codlea, Cristian, Risnov, Zarnesti s.a.), bazalte (Racos, Hoghiz, Bogata Olteana), tufuri vulcanice (Cata, Drauseni, Venetia de Jos), argile caolinoase (Cristian, Holbav), gresii (Teliu), gnaise, dolomite, nisipuri, pietrisuri etc. O bogatie aparte o reprezinta apele minerale clorosodice, iodobromurate, sulfuroase care apar sub forma de izvoare la Rodbav, Zizin, Persani, H*****d. Economia: Industria are ca pr. ramura constr. de masini si prelucr. metalelor (51,5% din prod. globala ind. a jud., 1989) care produce tractoare (Brasov, Codlea), autocamioane de mare tonaj, utilaj petrolier si energetic, masini si utilaje agricole, motoare electrice, masini-unelte pentru prelucr. metalelor, rulmenti, cabluri de otel (Brasov), motoplanoare si elicoptere (Ghimbav), echipament electric de bord pentru autovehicule (Sacele), biciclete si motociclete (Tohanu Nou-Zarnesti), scule (Risnov) s.a. Celelalte ramuri ind. mai produc: energie electrica (termocentralele Brasov, Fagaras, Victoria si hidrocentralele Fagaras, Voila, Zarnesti si Vistea), ingrasaminte chim., amoniac, acid azotic si sulfuric, vopsele si coloranti, mase plastice, articole tehnice din cauciuc, cosmetice (Brasov, Fagaras, Victoria, Codlea, Risnov), celuloza si hirtie (Zarnesti, Ghimbav), mat. de constr. (prefabricate din beton, ciment, var, caramida, teracota etc.) la Brasov, Hoghiz, Cristian, Racos, Feldioara, Timisu de Jos, mobila, furnire, placaje si cherestea (Brasov, Codlea, Sacele, Zarnesti, Cristian, Sercaia, H*****d, Rupea), stofe, tricotaje, conf., covoare (Brasov, Codlea, Harman), articole din piele (Brasov), produse alim. (preparate din carne si lapte, produse zaharoase, paste fainoase, zahar, bauturi racoritoare si alcoolice etc.). Agricultura se caracterizeaza prin predominarea sectorului zootehnic si prin cultura plantelor tehnice (sfecla de zahar, cartofi, in, plante furajere etc.). In 1989, din totalul terenurilor arabile (118.607 ha), 23.816 ha erau cultivate cu griu si secara, 19.258 ha cu orz si orzoaica, 17.351 ha cu porumb, apoi ovaz, legume, cartofi, sfecla de zahar etc. Pomicultura, in cadrul careia predomina prunii si merii, este mai dezvoltata in zona dealurilor din Pod. Hirtibaciului, in apropiere de Rupea, si in zona de contact a depr. cu ramura muntoasa din sud (Lisa, Recea, Dragus). In 1990, sectorul zootehnic cuprindea 158,3 mii capete bovine, 368,6 mii capete ovine, 232,9 mii capete porcine; avicultura si apicultura. Cai de comunicatie (1990): reteaua feroviara insumeaza 333 km (166 km linii electrificate), municipiul B. fiind unul dintre cele mai importante noduri feroviare din tara. Lungimea drumurilor este de 1.348 km, din care 395 km sint modernizate. Prin jud, trec soselele internationale E 60 (Sighisoara-Brasov-Predeal) si E 68 (Sibiu-Brasov). Unitatile de invatamint, cultura si arta (1989-1990): Universitate si doua colegii tehnice, trei teatre (dramatic, muzical, de papusi), o filarmonica („Gheorghe Dima”), 207 scoli generale, 34 licee, 576 biblioteci, muzee, case memoriale etc. Turism. Jud. B. are un potential turistic ridicat, legat de varietatea si frumusetea peisajului montan, cu numeroase trasee turistice, cabane (Trei Brazi, Diham, Susai, Girbova, Piatra Mare, Postavarul etc.), mijloace de transport pe cablu si posibilitati de alpinism, de nenumaratele monumente istorice si de arhitectura (cetatile de la Fagaras, Brasov, Risnov, Rodbav, Rupea, H*****d, Prejmer, Feldioara, Cincsor, castelele medievale de la Bran, Hoghiz, Racos, turnurile si bastioanele vechilor fortificatii, Casa Sfatului, Biserica Neagra s.a. din Brasov), de statiunile climaterice si balneoclimaterice (Poaina Brasov, Predeal, Timusu de Jos, Rodbav, Simbata de Jos, Zizin, Persani), de monumentele naturii de la Dumbrava Vadului (poienile de narcise), Racos (coloane de bazalt), Cristian (padurea de stejari seculari) etc. Indicativ auto: BV.
OXIGEN (‹ fr.; {s} oxi- + gr. gennaein „a produce”; lat. oxygenium) s. n. Element chimic (O; nr. at. 8, m. at. 15,999, gr. sp. 1,429 (gaz), p. t. -218,9ºC, p. f. -182,96ºC). In stare libera se cunosc doua forme alotropice: O2 (oxigen obisnuit) si O3 (ozon). O2 este un gaz incolor, inodor, insipid, care, in volume, formeaza o cincime (21%) din aerul atmosferic. Este cel mai raspandit element din natura, intrand in compozitia apei, a rocilor, a mineralelor, tesuturilor animale si vegetale, a compusilor organici si anorganici. Se combina cu toate elementele chimice, exceptand gazele inerte, formand oxizi, fiind cel mai activ nemetal (dupa fluor); cu hidrogenul formeaza apa. Functioneaza in combinatii in starea de valenta doi. O. are un rol important in respiratia organismelor vii (intretine viata) si in combustie. Se obtine industrial prin distilarea aerului lichid si prin electroliza apei, iar in laborator prin descompunerea termica a unor combinatii. Se intrebuinteaza la fabricarea a numerosi compusi chimici (acid sulfuric, acid azotic etc.), in flacara oxihidrica si oxiacetilenica, in aparatele de respiratie ale scafandrilor, in medicina la intretinerea respiratiei; in stare lichida este component al combustibilului rachetelor. A fost descoperit de C.W. Scheele in 1772 si, independent, de J. Priestley in 1774.
apa f., pl. e (lat. aqua, it. acqua, pv. aigua, fr. eau, cat. aygua, sp. agua, ph. agoa). Lichidu care acopere cea mai mare parte (3ǀ5) a globului pamintesc. Fig. Sudoare: is numai apa. Lichid chimic (acid, parfum s. a.): apa de Colonia (un fel de parfum), apa de flori (un fel de parfum intrebuintat in cofetarie), apa tare (acid azotic), apa regala (un amestec de acid azotic si cloridric [!]), apa oxigenata (bioxid de idrogen [!] descolorant), apa minerala (care contine minerale in disolutiune), ape termale (ape minerale calde), apa vie (apa care invie mortii in povesti). Riu, lac, mare: calatorie pe apa. Aparenta undulata [!] la stofe, la metale, la petre [!] pretioase (cum is dungile agatei). Apa marina, beril verde albastriu. A-ti lasa gura apa, a-ti fi tare pofta. A face o gaura in apa, a lucra in zadar. A te scalda in apele cuiva, a fi de parerea cuiva, a inclina spre ideile lui. Lectiunea merge ca apa sau o stiu ca pe apa, o stiu bine. A se face o apa si un pamint, a se nivela, a disparea pintre [!] cei-lalti. – Apa e un lichid transparent, insipid, incolor si inodor compus dintr' un atom de oxigen si doi de idrogen [!] (H2O). Ingheata la 0°, dar poate raminea lichida si la -17°. In chimie poate fi numita si protoxid de idrogen. Lavoisier si Laplace la 24 iuniu 1783 preparara 608 grame de apa arzind idrogenu in aeru atmosferic. Apa oxigenata, bioxid de idrogen, preparata de Thenard la 1818. Descoloreaza tesaturile, perlele, matasa si paru.
chezap si chizap n. (turc. kezab si kezap, acid azotic, care vine d. pers. tiz-ab, d. tiz, tare, si ab, apa. V. dul-ap, gherd-ap). Vechi. acid azotic. – Si azi in Meh. chizap.
ACVAFORTE s. f. 1. Procedeu de gravura care consta in corodarea unei placi de cupru (pe care in prealabil s-a trasat un desen) cu ajutorul acidului azotic. 2. (Concr.) Gravura obtinuta prin acvaforte (1). – Din it. acquaforte.
AZOTAT1, azotati, s. m. Sare a acidului azotic; nitrat. – Din fr. azotate.
AZOTIC adj. (In sintagma) acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, corosiv, oxidant puternic; acid nitric, apa-tare. – Din fr. azotique.
AMONIAC s. n. Gaz incolor, cu miros intepator, inecacios, obtinut din combinarea hidrogenului cu azotul, intrebuintat la fabricarea acidului azotic, a ingrasamintelor azotoase, a explozivelor etc. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. ammoniaque.
FULMICOTON s. n. Exploziv puternic, obtinut prin actiunea acidului azotic asupra celulozei. – Din fr. fulmicoton.
POTASIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemanator cu sodiul, foarte reactiv, care se gaseste in natura numai sub forma de combinatii; kaliu. 2. (In sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitra. – Din fr. potassium.
SALPETRU s. n. Azotat natural de sodiu (salpetru de Chile) sau de potasiu (salpetru de India), folositi ca ingrasaminte minerale, la fabricarea acidului azotic etc. – Din fr. salpetre.
AZOTAT s. (CHIM.) 1. nitrat. (~ul este o sare a acidului azotic.) 2. azotat de amoniu = salpetru de Leuna; azotat de argint = nitrat de argint, (pop.) piatra-iadului; azotat de calciu = nitrocalcit, salpetru de Norvegia; azotat de celuloza v. nitroceluloza; azotat de potasiu = nitrat de potasiu, salpetru de India, (pop.) silitra; azotat de sodiu = nitrat de sodiu, salpetru de Chile.
ACVAFORTE f. 1) Procedeu de gravare a unei imagini pe o placa de cupru sau de zinc cu ajutorul acidului azotic. 2) Gravura obtinuta prin acest procedeu. /<it. acquaforte
AZOTAT ~ti m. Sare a acidului azotic; nitrat. ~ de potasiu. /<fr. azotat
NITRAT ~ti m. Sare a acidului azotic; azotat. ◊ ~ de argint sare de argint a acidului azotic. /<fr. nitrate
SALPETRU n. Sare a acidului azotic folosita, mai ales, ca ingrasamant agricol. ◊ ~ de Chile azotat natural de sodiu, intrebuintat ca ingrasamant mineral. /< germ. Salpeter, fr. salpetre
AZOTAT s.m. Sare a acidului azotic; nitrat. // adj. Care contine azot. [< fr. azotate].
AZOTIC adj.m. acid azotic = acid in a carui compozitie intra azot, oxigen si hidrogen; (pop.) apa-tare. [< fr. azotique].
FULMICOTON s.n. Exploziv puternic obtinut prin actiunea acidului azotic asupra celulozei; trinitroceluloza. [< fr. fulmicoton].
NITROBENZEN s.n. Lichid toxic cu miros de migdale amare, care se obtine din benzen sub actiunea acidului azotic. [< fr. nitrobenzene].
NITROGLICERINA s.f. Exploziv foarte puternic obtinut prin actiunea acidului azotic asupra glicerinei si folosit la fabricarea dinamitei. [< fr. nitroglycerine].
AZOTAT, -A I. adj. care contine azot; azotos. II. s. m. sare a acidului azotic; nitrat. (< fr. azote, /II/ azotate)
FULMICOTON s. n. exploziv puternic obtinut prin actiunea acidului azotic asupra celulozei; nitroceluloza. (< fr. fulmicoton)
NITROGLICERINA s. f. lichid uleios, incolor si cu gust dulce, obtinut prin actiunea acidului azotic asupra glicerinei, folosit la fabricarea dinamitei si, in medicina, ca vasodilatator si relaxant; trinitrina, trinitroglicerina. (< fr. nitroglycerine)
AZOT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fara” + zoe „viata”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai usor decit aerul, care se gaseste in atmosfera in proportie de 78,4 la suta in volume sau de 76 la suta in greutate. La temperatura ordinara este inactiv, dind compusi numai in conditii speciale (temperatura, presiune, catalizatori). Este intrebuintat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obtinerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit in 1772 de D.R. Rutherford.
ACVAFORTE s. n. invar. Procedeu de reproducere a unui desen liniar prin intermediul unui cliseu gravat cu ajutorul acidului azotic pe placi de cupru sau de zinc; (concr.) stampa obtinuta prin acest procedeu. – It. acquaforte.
AZOTAT1, azotati, s. m. Sare a acidului azotic cu o baza; nitrat. ◊ Azotat de potasiu = salpetru de Indii. Azotat de sodiu = salpetru de Chili. – Fr. azotate.
AZOTIC, azotici, adj. m. (In expr.) acid azotic = acid incolor care descompune toate metalele obisnuite si are numeroase aplicari in industrie; (pop.) apa-tare. – Fr. azotique.
ACVAFORTE, (2) acvaforte, s. f. 1. Procedeu de gravura care consta in corodarea unei placi de cupru (pe care in prealabil s-a trasat un desen) cu ajutorul acidului azotic. 2. (Concr.) Gravura obtinuta prin acvaforte (1). – Din it. acquaforte.
azotic, -a adj. (d. azot). Chim. De azot. acid azotic sau nitric, apa tare, chezap, un lichid incolor care ferbe [!] la 86° si se solidifica la -40°. Distruge materiile organice. Se intrebuinteaza la prepararea explozivelor si colorilor [!] si la gravarea pe metal si sticla. Descoperit de Geabar-al-Kufi in sec. 8 (Az O2 O H).
OSTWALD [ostvalt], Wilhelm Friedrich (1853-1932), chimist, fizician si filozof german. Prof. univ. la Riga si Leipzig. A descoperit legea dilutiei unui electrolit (1888). Cercetari in domeniul electrochimiei, cineticii chimice, catalizei, teoriei solutiilor etc. A elaborat (1907) procedeul de obtinere a acidului azotic prin oxidarea amoniacului. Conceptia sa filozofica este cunoscuta ca energetism sau monism energetic si a fost puternic influentata de propria formatie stiintifica si de starea stiintelor fizice de la sfarsitul sec. 19, in special de legea conservarii energiei si legea entropiei. Premiul Nobel pentru chimie (1909).
azotic adj. acid ~ = acid oxidant al azotului; lichid incolor, corosiv si oxidant puternic; acid nitric, apa tare. (< fr. azotique)
azotic ~ci adj. : acid ~ acid oxigenat al azotului, folosit la fabricarea explozivelor, fibrelor artificiale, ingrasamintelor; acid nitric. /<fr. azotique
azotic (‹ fr. {i}) Adj. acid ~ = acid anorganic, oxigenat al azotului, lichid incolor, corosiv, puternic agent oxidant; acid nitric; (pop.) apa-tare. La concentratia de 98 la suta aprinde lemnul, hirtia; distruge tesuturile; se intrebuinteaza la fabricarea ingrasamintelor, a explozibililor, a fibrelor artificiale, a acidului sulfuric, a colorantilor etc.
METILORANJ s. n. Substanta organica din clasa colorantilor azotici, care are proprietatea de a fi galbena intr-o solutie bazica, portocalie intr-o solutie neutra si rosie intr-o solutie acida; heliantina. – Din fr. methylorange.