PARADIGMA ~e f. lingv. 1) Ansamblu asociativ de elemente ale limbii apartinand aceleiasi clase morfo-sintactice sau/si semantice, care poseda intre ele relatii virtuale de substitutie. 2) Totalitatea formelor flexionare ale unui cuvant. 3) Model de declinare sau de conjugare. /<lat. paradigma, ngr. paradigma

DUALITATE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este dublu, care prezinta o natura dubla. 2. (Log.) Raport de opozitie intre doua functii logice, astfel incat a doua poate fi obtinuta prin negarea simultana a valorii celei dintai si a argumentelor ei. 3. Dualitatea puterii = situatie politica instabila si temporara, care se manifesta prin existenta concomitenta a doua puteri politice in stat, exprimand interese de clasa opuse sau interesele a doua grupuri politice rivale din cadrul aceleiasi clase. 4. (Mat.) Transformare prin care, intr-un plan, unui punct ii corespunde o dreapta si invers. [Cf. fr. dualite, lat. dualitas].

UNIVERSALII s.f.pl. (Fil.) 1. Nume dat de scolastici in evul mediu notiunilor generale. 2. Ceea ce poate fi spus despre toti indivizii aceleiasi clase. [Sg. -ie. / < lat. universalia].

PARADIGMA s. f. 1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile in care traim. ◊ principiu care distinge legaturile si opozitiile fundamentale intre cateva notiuni dominante cu functie de comanda si control al gandirii. ◊ caz exemplar, model, prototip, situatie ideala. 2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvant. ◊ ansamblu de termeni, apartinand aceleiasi clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul. (< fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma)

intraport s.n. (inv.) port (imbracaminte) pe care il au membrii aceleasi clase sociale; uniforma.

COEDUCATIE s. f. educatie in comun a baietilor si fetelor in aceeasi scoala si clasa. (< fr. coeducation)

SPECIE s. f. 1. subdiviziune a genului, de animale sau vegetale cu trasaturi si caracteristici comune. ♦ ~ literara = categorie de opere literare, grupate dupa criterii unitare, tematice sau formale, subordonata genului. 2. soi, fel, varietate, categorie (de fiinte sau de lucruri). 3. (log.) notiune care desemneaza o clasa de obiecte cu aceleasi insusiri esentiale din sfera genului. (< lat. species, dupa fr. espece)

DECLINARE ~ari f. gram. 1) Schimbare a unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol dupa cazuri si numere. 2) clasa de substantive care se declina dupa acelasi model. [G.-D. declinarii] /v. a declina

catrinta (catrinte), s. f. – Sort, fusta din doua bucati. – Var. catrinta, cotrinta. < Origine expresiva, ca in alte cuvinte care inseamna „cirpa”, cf. treanta, fleoarta, hanta, buleandra etc. si var. cotreanta „cirpa” femeie de moravuri usoare; cu acelasi semantism ca toate cuvintele din aceasta clasa. A fost interpretat ca un der. dim. al numelui feminin Catrina (Scriban); lipseste insa explicatia semantica. Mag. katrinca, kotroncz (DAR) provine probabil din rom., ca si tig. katrinka. Cihac, II, 488, creeaza o legatura cu pol. katan(k)a „fusta”, lituan. katenka „corsaj”, care par a fi si ele dim. ale aceluiasi nume. – [1561]

DECLINARE s. f. 1. actiunea de a declina. 2. totalitatea modificarilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominala. ◊ clasa sau grupa de substantive care au aceleasi forme de flexiune ori care folosesc aceleasi mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) ~ de compententa = hotarare prin care care o instanta isi constata incompetenta si trimite cazul unei instante competente. (< declina)

specie (-ii), s. f. – clasa, categorie de obiecte, animale, plante de acelasi fel. – Var. speta. Lat. species (sec. XIX), var., din it. spezie. – Der. (din fr.) special, adj.; specialist, s. m.; specialitate, s. f.; specializa, vb.; specific, adj.; specifica, vb.; specificativ, adj.; specimen, s. n.; specios, adj. – Cf. spiter.

faes (-se), adj. – (Inv.) Nobil, generos, stralucit, ilustru. Mag. faj, poate prin intermediul unui der. neatestat *fajos (Puscariu, Dacor., VI, 117; Scriban). Din mag. fajt(a) provine faitos (var. haitos, haidos, faidos, haites), adj. (de neam, de vaza). Faglis, adj. (Mold., robust, frumos), pe care DAR il considera necunoscut, pare a fi acelasi cuvint; ca si faida, s. f. (Mold., gen, clasa), cf. mag. fajta „gen”. De la faida provine faidos, adj. (de neam; voinic, puternic), provine din mag. hajtos „lenes”.

SINTAGMATIC, -A I. adj. 1. referitor la sintagma. ♦ clasa ~a = ansamblu de termeni care au, in fraza, acelasi comportament gramatical; raporturi ce = raporturi care unesc intre ele diversele elemente ale unei sintagme. 2. reguli ce = (in gram. generativa) reguli de expansiune care dau o noua versiune unei categorii oarecare sub forma constituentilor ei imediati. II. s. f. studiul sintagmelor. (< fr. syntagmatique)

DECLINARE, declinari, s. f. Actiunea de a declina si rezultatul ei. 1. Totalitatea modificarilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular si la plural. ♦ clasa sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleasi mijloace in realizarea flexiunii. 2. (In sintagma) Declinare de competenta = trimitere a unei pricini spre solutionare la organul de jurisdictie competent de catre organul sesizat cu solutionarea ei, care constata incompetenta sa. – V. declina.

DECLINARE s.f. 1. Trecerea unui nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. ♦ clasa sau grupa de substantive sau de adjective care au aceleasi forme de flexiune. 2. Hotarare prin care o instanta isi constata incompetenta si trimite cazul unei instante competente. [< declina].

CLASOR (‹ fr.) s. n. 1. Obiect (mapa, album etc.) destinat pastrarii hirtiilor clasate, documentelor etc. ◊ C. filatelic = carnet cu file de carton pe care sint lipite orizontal benzi de celofan, libere in partea superioara, in care se pastreaza marcile postale. 2. Utilaj folosit pentru separarea gravimetrica a substantelor minerale utile pe clase ce contin granule de dimensiuni egale sau care au aceeasi viteza de cadere.

CATEGORIE s. f. 1. notiune fundamentala care exprima proprietatile si relatiile esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor realitatii. 2. grup de fiinte, obiecte, fenomene de acelasi fel, sau asemanatoare intre ele. ♦ ~ sociala = grup social care reuneste partial trasaturile unei clase sociale. ◊ grupa in cadrul unei ramuri sportive, stabilita, in raport cu greutatea corporala a concurentilor, dupa performantele realizate sau dupa varsta. (< fr. categorie, lat. categoria, gr. kategoria)

OMOLOG, -OAGA I. adj. 1. (despre puncte, laturi apartinand fiecare unei figuri) care se afla intr-o corespondenta biunivoca. 2. (biol.; despre organe) care au aceeasi structura si origine, dar se deosebesc morfologic si functional. 3. (despre substante organice) cu functiuni si structuri analoage. II. s. m. 1. (chim.) substanta dintr-o clasa de substante care difera de celelalte prin prezenta gruparii -CH₂-. 2. persoana oficiala care detine aceeasi functie cu o alta. (< fr. h*******e)

NUCLEU ~e n. 1) Parte interna centrala a unui lucru; sambure; miez; inima. ◊ ~ atomic parte centrala a unui atom incarcata cu sarcina electrica pozitiva si reprezentand masa lui esentiala. ~ul Pamantului parte centrala a Pamantului. 2) biol. Corpus aflat in centrul unei celule animale sau vegetale. 3) chim. Ciclu de atomi caracteristic pentru molecula unui corp, care ramane acelasi la toti derivatii lui. 4) fig. Grup de baza intr-un colectiv, avand idealuri comune. ~ul clasei. /<fr. nucleus, lat. nucleus

CATEGORIE, categorii, s. f. 1. Notiune fundamentala si de maxima generalitate care exprima proprietatile si relatiile esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor realitatii. 2. Grup de fiinte, de obiecte sau de fenomene de acelasi fel sau asemanatoare intre ele. 3. (Biol.; in sintagma) Categorie sistematica (sau taxonomica) = fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemanatoare si inrudite (clase, ordine, familii etc.). 4. (Sport) Fiecare dintre grupele in care sunt impartiti sportivii sau echipele dupa criterii de greutate, varsta, s*x, clasificare sportiva sau grad de pregatire. ◊ Categorie de greutate = categorie de concurs sportiv stabilita in raport cu greutatea corporala a concurentului. – Din fr. categorie, lat. categoria.

CONVERGENTA ~e f. 1) Caracter convergent. ~a liniilor ~a eforturilor. 2) fig. Orientare spre acelasi scop; tendinta de contopire. 3) mat. Proprietate a unei serii, suma termenilor careia este un numar finit. 4) Distanta focala inversa a unei lentile, exprimata in dioptrii. 5) Asemanare la unele organisme care fac parte din diferite clase, ca rezultat al adaptarii lor la conditii de viata relativ identice. /<fr. convergence

clasa ~e f. 1) Grup de obiecte, fenomene sau fiinte cu insusiri comune. 2): ~ sociala grup de oameni constituit istoric care se deosebeste de alte grupuri prin situatia economica. 3) biol. Categorie sistematica superioara ordinului si inferioara increngaturii. ~a flagelatelor. 4) mat. Fiecare dintre grupurile a cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. ~a unitatilor. 5) Unitate organizatorica de invatamant compusa dintr-un numar de elevi de aceeasi varsta. Elev in ~a a doua. 6) Sala de studii intr-o scoala. ~-laborator. 7) Grup de elevi care studiaza acelasi obiect sub conducerea unui specialist. ~ de pian. 8) Categorie ce se atribuie unor compartimente de tren, de nava etc. conform gradului de confort. Cupeu de ~a intai. 9) Rang, categorie in care este incadrat cineva potrivit functiei detinute. [G.-D. clasei] /<fr. classe, lat. classis

clasa s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

clasa s.f. I. (Fil.) clasa sociala = grup mare de oameni care se deosebeste de alte grupuri dupa locul pe care-l ocupa intr-un anumit sistem de productie sociala, dupa raportul fata de mijloacele de productie, dupa rolul indeplinit in organizarea sociala a muncii, dupa felul in care obtin partea de care dispun din bogatia societatii si dupa marimea acestei parti. II. 1. Fiecare dintre subimpartirile si despartiturile mari ale regnului animal sau vegetal. 2. Fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. III. 1. Unitate de invatamant care cuprinde elevi cu acelasi nivel de cunostinte, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. 2. Sala in care se tin cursurile pentru un grup de elevi cu acelasi nivel de cunostinte. 3. Ora de curs. IV. 1. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 2. Categorie, grad, rang. [Var. clas s.n. / < rus. klas, cf. fr., it. classe, germ. Klasse, lat. classis].

NEUTRON (‹ fr. {i}; {s} engl. neutral „neutru” + [elec]tron) s. m. (FIZ.) Particula elementara din clasa barionilor, neutra din punct de vedere electric, cu spinul 1/2 si cu masa mai mare decat a protonului, alaturi de care intra in alcatuirea nucleelor atomilor (cu exceptia hidrogenului). Preconizat, in 1920, de catre E. Rutherford a fost identificat de catre J. Chadwick, in 1932, pe baza experientelor fizicienilor francezi Irene si Frederic Joliot-Curie si ale fizicienilor germani W. Bothe si G. Becker. N. este stabil in nucleele atomilor, dar in stare libera se dezintegreaza intr-un proton, un electron si un antineutrino, avand o durata medie de viata de 15,3 minute. N. si protonul au proprietati asemanatoare si se considera a fi doua stari diferite ale aceleasi particule nucleonul. N. este singura particula elementara care interactioneaza cu campul gravitational.