MACAGIU ~i m. Muncitor la calea ferata care manipuleaza acele de macaz; acar. /macaz + suf. ~giu

macaz, macazuri, s. n. Dispozitiv montat la bifurcarea a doua linii de tren sau de tramvai, cu ajutorul caruia vehiculul este indrumat pe una dintre liniile bifurcatiei; portiunea de sina mobila care se deplaseaza cu ajutorul acestui dispozitiv; ac. ◊ macaz aerian = dispozitiv montat pe firul electric aerian, care permite trecerea unui troleibuz sau tramvai de pe o cale pe alta. ◊ Expr. (Fam.) A schimba macazul = a) a indrepta in alta directie cursul unor evenimente; b) a-si schimba atitudinea fata de cineva sau de ceva; a-si schimba parerile, conceptiile etc. – Din tc. makas.

SCHIMBATOR s. v. ac, macaz.

FIXATOR, -OARE adj., s.m. (Substanta) care face inalterabila la lumina o imagine fotografica. // s.m. 1. (Text.) Substanta folosita la fixarea colorantilor pe fibra. ♦ Agent fizic sau substanta chimica care produce coagularea protoplasmei vii. 2. Piesa folosita la lucrari de asamblare. 3. Dispozitiv mecanic pentru manevrarea si inzavorarea acelor macazului. [Cf. fr. fixateur].

FIXATOR s. m. 1. solutie care face inalterabila la lumina o imagine fotografica developata. 2. (text.) substanta folosita la fixarea colorantilor pe fibra. ◊ agent fizic, substanta care produce coagularea protoplasmei vii. 3. piesa folosita la lucrari de asamblare. 4. dispozitiv mecanic pentru manevrarea si inzavorarea acelor macazului. (< fr. fixateur)

acar m. (dupa fr. aiguilleur, d. aiguille, ac, macaz). Macagiu, acela care indreapta trenurile pe linia cuvenita la o ramificatiune.

ACAR, acari, s. m. Muncitor feroviar care manipuleaza dispozitivele de actionare a acelor de macaz si asigura intretinerea acestora; macagiu. – Ac + suf. -ar.

macaz s. ac, (reg.) schimbator. (~ feroviar.)

macaz ~uri n. Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; ac. ◊ A schimba macazul a) a orienta in alta directie cursul evenimentelor; b) a-si schimba parerile, conceptiile, ideile. /<turc. makas

macaz (macazuri), s. n. – Ace, schimbator de cale. – Megl. macaz „caprior”. Tc. makas „foarfeca” (Miklosich, Turk. Elem., II, 122; Meyer 255; Seineanu, II, 240; Berneker, II, 9), cf. ngr. μαϰάσι „traversa”, sb. makaze „taietor”. – Der. macagiu, s. m. (acar), din tc. makasci.

AC s. 1. ac cu gamalie = (pop.) bold, spelca, (reg.) bumbusca; ac de cap = ac de par, (pop.) spelca; ac de par v. ac de cap. 2. (la albine) (pop.) bold. 3. minutar. (~ele ceasornicului.) 4. macaz, (reg.) schimbator. (~ feroviar.) 5. (TEHN.) ac obturator v. poantou.

ac n., pl. e (lat. acus, it. ago, pv. ac). Instrument suptire [!] de otel in care se baga ata si se coase: primu ac a fost sula. A scapa ca pin [!] urechile acului, a scapa ca pin minune, a fi fost foarte aproape de pericul. A avea (a gasi) ac de cojocu cuiva, a avea cu ce sa-i vii de hac, sa-l invingi. Organu cu care inghimpa albinele. macaz, parte de sina mobila in prejuru unui punct fix ca sa poti abate trenu de pe o linie pe alta (dupa fr. aiguille). Ac de cap ori de par (Munt.), spelca. Ac cu gamalie (Munt.), bold. Ac magnetic, V. busola. Acu in caru de fin, V. car 2. – acele de cusut s' au fabricat cu masina intiia oara in Anglia la 1824.

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus