H*********C, -A adj. descendent din acelasi stramos. (< fr. h***********e)

MONOCLONAL, -A adj. cu descendenta pe cale asexuata din acelasi stramos. (< fr. monoclonal)

PATRONIMIC I. adj., s. n. (ant.) (nume) comun tuturor descendentilor aceluiasi stramos (ilustru). II. s. n. patronim. (< fr. patronymique, lat. patronymicus)

FAMILIE ~i f. 1) Grup de persoane inrudite prin casatorie sau prin sange care traiesc impreuna (sot, sotie, descendentii acestora). 2) Succesiune de generatii ce se trag dintr-un stramos; neam; semintie. ◊ ~ de limbi grup de limbi inrudite, care provin din aceeasi limba initiala. ~ de cuvinte totalitate a cuvintelor compuse si derivate formate de la radacina aceluiasi cuvant. 3) fig. Reuniune de oameni sau de popoare legate intre ele prin interese si idealuri comune. 4) biol. Categorie sistematica superioara genului si inferioara ordinului. [Art. familia; G. D. familiei; Sil. -li-e] /<lat. familia, fr. famille

FAMILIE s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

stramos, -OASA, stramosi, -oase, s. m. si f. 1. Persoana care a trait cu cateva generatii inaintea cuiva si care apartine aceleiasi familii; (la m. pl.) generatii anterioare, inaintasi care au trait intr-o epoca indepartata; strabun (3), strabunic (2). 2. Strabun (2). – Stra- + mos.

IAPET (IAPETOS) 1. (In mitologia greaca) Titan din prima generatie, fiul Geei si al lui Uranus. Tatal lui Atlas, Prometeu, Epimeteu. Ridicandu-se impotriva lui Zeus, a fost aruncat, impreuna cu ceilalti titani, in Tartar. Considerat adesea primul stramos al neamului omenesc. 2. Satelit al planetei Saturn, descoperit (1671) de J.D. Cassini. Al saisprezecelea in ordinea distantei fata de planeta (3.560.000 km); al doilea ca marime (diametru c. 1.460 km). Perioada de rotatie: 79,33 zile. Are indreptata aceeasi emisfera catre Saturn.

FAMILIE, familii, s. f. 1. Forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie si din descendentii acestora. ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristica, trasaturi comune unui grup de persoane inrudite prin sange. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcatuita din matca, albine lucratoare si trantori. 3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese si idealuri comune. 4. Categorie sistematica in botanica si in zoologie, inferioara ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate si compuse, formate de la acelasi cuvant de baza. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limba comuna initiala. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri ale fr. famille).

bun (-ni), s. m. – Bunic. Lat. *avunus, cuvint care provine din aceeasi radacina indoeurop. (*awon „bunic”) ca avus si care s-a pastrat numai in forma diminutivala avonculus „unchi” (cf. Meillet, Melanges Soc. Ling., IX, 141). S-a confundat curind, poate chiar din lat., cu bonus, astfel incit este considerat in general der. al acestuia; cf., in plus, calabr. bona, piem. bona „bunica”. Der. buna, s. f. (bunica); bunic, s. m.; bunica, s. f.; rasbunic, s. m. (strabunic); strabun, s. m. (strabunic; stramos); strabun, adj. (stramosesc); strabunic, s. m.; strabunica, s. f.