ZIUATIC, -A, ziuatici, -ce, adj. (Reg.; despre frati, surori) Nascut in aceeasi zi a anului, dar in ani diferiti. [Pr.: zi-ua-] – Ziua + suf. -atic.

IZOPECTA s.f. Linie care uneste pe harta punctele unde inghetul apei se produce in aceeasi zi. [Var. isopecta s.f. / cf. fr. isopecte].

EFEMERIDE s.f.pl. 1. Ordin de insecte pseudonevroptere care nu traiesc in stare adulta decat o zi; (la sg.) insecta din acest ordin. 2. Tabele astronomice in care sunt indicate pozitiile zilnice ale astrilor. ♦ Note, notite (de ziar sau de calendar) care indica evenimentele petrecute la epoci diferite in aceeasi zi. 3. (Fig.) Ganduri, idei, lucruri etc. trecatoare. [Sg. efemerida. / < fr. ephemerides, lat. ephemeris].

inziuat, -a, adj. (reg.) nascut in aceeasi zi din saptamana (cu cineva).

EFEMERIDE s. f. pl. 1. ordin de insecte pseudonevroptere care nu traiesc in stare adulta decat o zi. ◊ plante cu ciclul de viata foarte scurt. 2. tabele astronomice in care sunt indicate pozitiile zilnice ale astrilor. 3. note, notite (de ziar, de calendar) care indica evenimentele petrecute la epoci diferite in aceeasi zi. 4. (fig.) ganduri, idei, lucruri etc. trecatoare. (< fr. ephemerides)

IZOPECTA s. f. linie care uneste punctele unde inghetul apei se produce in aceeasi zi. (< fr. isopecte)

SABBATIAN, -A s. m. f. membru al unei secte fondate in sec. IV care sarbatorea Pastele in aceeasi zi cu evreii. (< fr. sabbathien)

ZIUATIC, -A, ziuatici, -ce, adj. (Reg., despre frati, surori) Nascuti in aceeasi zi a anului, dar in ani diferiti. – Din ziua + suf. -atic.

Baucis, taranca din Phrygia de conditie umila, casatorita cu Philemon, alaturi de care a trait toata viata in cea mai armonioasa intelegere. Odata, pe cind Zeus si Hermes cutreierau tinutul sub chipul si infatisarea a doi calatori, ei le-au dat gazduire in modestul lor bordei. Drept multumire zeii le-au transformat locuinta intr-un templu maret si le-au fagaduit sa le indeplineasca orice dorinta. Cum Philemon si Baucis au cerut sa nu se desparta niciodata, voia le-a fost indeplinita. Dupa ce au trait pina la adinci batrineti, au murit in aceeasi zi si au fost transformati, dupa moarte, in doi copaci, asezati unul linga altul, la intrarea templului.

CONTRAVIziTA ~e f. 1) A doua vizita in cursul aceleiasi zile, facuta de un medic unui bolnav (mai ales in conditii de spital). 2) Vizita de raspuns. /<fr. contre-visite

DIVIziON ~oane n. Subunitate a unui regiment de artilerie constituita din mai multe baterii. ◊ ~ de nave unitate militara maritima constand din mai multe nave de acelasi tip. [Sil. -zi-on] /<rus. divizion, fr. division

DIVIziON s.n. Subunitate de artilerie sau de cavalerie cuprinzand mai multe baterii sau escadroane. ◊ Divizion de nave = unitate in fortele maritime militare, formata din mai multe nave de acelasi tip. [Pron. -zi-on. / cf. fr. division, rus. divizion].

IAPET (IAPETOS) 1. (In mitologia greaca) Titan din prima generatie, fiul Geei si al lui Uranus. Tatal lui Atlas, Prometeu, Epimeteu. Ridicandu-se impotriva lui Zeus, a fost aruncat, impreuna cu ceilalti titani, in Tartar. Considerat adesea primul stramos al neamului omenesc. 2. Satelit al planetei Saturn, descoperit (1671) de J.D. Cassini. Al saisprezecelea in ordinea distantei fata de planeta (3.560.000 km); al doilea ca marime (diametru c. 1.460 km). Perioada de rotatie: 79,33 zile. Are indreptata aceeasi emisfera catre Saturn.

LENES, -A, lenesi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Om) caruia ii lipseste dorinta, placerea de a munci, de a fi activ, caruia ii e lene; (om) trandav. 2. Adj. Care tradeaza, exprima lene. Gesturi lenese. ♦ Care este domol, incet. Mersul lenes al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevazute cu gheare puternice si arcuite, care se misca incet si stau zile intregi agatate pe aceeasi creanga (Bradypodidac); (si la sg.) animal din aceasta familie. – Lene + suf. -es. (2) Calc dupa fr. paresseux, germ. Faultier.

LENES² ~i m. Mamifer din padurile tropicale ale Americii de Sud care se misca alene si care sta zile intregi agatat de aceeasi creanga. /lene + suf. ~es

DECATLON s.n. Complex de zece probe atletice, care trebuie trecute de catre unul si acelasi sportiv in patru jumatati de zi consecutive. [Pl. -oane, -onuri. / cf. fr. decathlon < gr. deka – zece, athlon – exercitiu gimnastic].

ODATA¹ adv. 1) Intr-o perioada oarecare de timp; inainte vreme; mai demult; candva; odinioara. *~ si ~ candva; intr-o buna zi; mai devreme sau mai tarziu. 2) In acelasi timp; concomitent; simultan. 3) In cele din urma; in sfarsit. 4) Fara intarziere; imediat; pe neasteptate. /o + data

SUPERFECUNDATIE s.f. (Biol.) Fecundare succesiva a doua ovule la interval de cateva zile unul de altul, ambele provenind din aceeasi ovulatie. [< fr. superfecondation].

SOFONIE (SOFONIA, TEFANIA), profet evreu al „Vechiului Testament” din timpul regelui Iudeei Iosia (640-609 i. Hr.). Cartea, cu acelasi nume, care-i contine mesajul, vesteste ziua lui Iahve, o catastrofa de va lovi toate neamurile, inclusiv pe iudei, vinovati de orgoliu si revolta.

SAROS s. n. Perioada de 18 ani, 11 zile si 8 ore, dupa care se repeta, la aceleasi intervale si in aceeasi ordine, eclipsele de Soare si de Luna. – Din fr. saros.

arminden (armindeni), s. m. – Sarbatoare de intii mai. Exista obiceiul de a pune atunci la poarta un brad, care se ia de acolo numai cind se face prima oara piine cu griul din acel an; acest brad poarta acelasi nume ca sarbatoarea. Sl. Jeremiinu dini „ziua sfintului Ieremia” (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII).

SIDERAL, -A, siderali, -e, adj. Care tine de astri, privitor la astri, care vine de la astri, in raport cu pozitia acestora; astral. ◊ An sideral = interval de timp (de 365 de zile, 9 ore si 9 secunde) in care Soarele, in miscarea lui aparenta, plecand de la o stea, ajunge iarasi acolo. zi siderala = timp scurs intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian. Ora siderala = a 24-a parte dintr-o zi siderala. Minut sideral = a 60-a parte dintr-o ora siderala. Timp sideral = timp a carui unitate de masura este ziua siderala. – Din fr. sideral, lat. sideralis.

CUPLET, cuplete, s. n. 1. Scurta piesa muzicala vocala, cu continut vesel sau satiric inspirat din actualitatile zilei, in care toate strofele textului se canta cu acelasi refren. ♦ Cantec intercalat intre scenele unui vodevil. ♦ Sectiune intercalata intre refrenele unui rondo. 2. Poezie satirica alcatuita din mai multe strofe si un refren. 3. Strofa a unui cantec sau a unei poezii terminata printr-un refren. – Din fr. couplet.

CARTEziANISM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes, care, in locul credintei oarbe, pune la baza cunoasterii ratiunea, dar, in acelasi timp, incearca sa impace idealismul cu materialismul. [Pr.: -zi-a-] – Fr. cartesianisme.

SIDERAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de astri; propriu astrilor; astral. 2) Care provine de la astri; astral. Lumina ~a. ◊ zi ~a interval de timp intre doua treceri consecutive ale oricarei stele la acelasi meridian. Timp ~ timp care are drept unitate de masura ziua siderala. /<fr. sideral, lat. sideralis

CEREBROID, -A adj. care se aseamana cu creierul. ♦ ganglioni ĩzi = ganglioni nervosi care, la unele nevertebrate (viermi, moluste, artropode), au aceeasi functie ca sistemul nervos central la animalele superioare. (< fr. cerebroide)

CONTEMPORAN, -A adj. 1. Care exista, se petrece, traieste in zilele noastre; actual. 2. (Despre oameni; adesea s.) Care a trait sau traieste in acelasi timp cu... [Var. contimporan, -a adj. / < fr. contemporain, cf. lat. contemporaneus].

SIDERAL, -A adj. Care se refera la astri; astral. ♦ zi siderala = interval de timp intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian; an sideral = intervalul de timp in care Pamantul efectueaza o revolutie in jurul Soarelui. [Cf. fr. sideral, lat. sideralis].

SIDERAL, -A adj. referitor la astri; astral. ♦ zi ~a = interval de timp intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian; an ~ = intervalul de timp in care Pamantul efectueaza o revolutie in jurul Soarelui. (< fr. sideral, lat. sideralis)

NUMARA, numar, vb. I. Tranz. 1. A socoti cate unitati sunt intr-un sir, intr-o serie, intr-un grup etc.; a determina numarul de elemente dintr-o multime; a afla, a inregistra, a verifica numarul unui sir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i numara (cuiva) imbucaturile (sau inghititurile) = a tine cuiva socoteala de cat mananca, a da cuiva mancarea cu zgarcenie. A numara pe degete = a fi in numar foarte redus. 2. A enunta pe rand un sir de numere in ordine crescanda sau descrescanda. ◊ Expr. pana numeri la trei = imediat, intr-o clipa. 3. A da ceva cu numar, socotind; p. ext. a plati(in bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva in acelasi numar, in acelasi grup; a cuprinde, a ingloba, a reuni un anumit numar. ◊ Expr. A nu numara zile multe = a mai avea putin de trait. ♦ Refl. A face parte din..., a intra in categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

SAROS s.n. Perioada de 18 ani, 11 zile si 8 ore dupa care eclipsele de Soare, de Luna si mareele se repeta in aceleasi conditii. [< gr., lat., fr., engl. saros < cuv. asiro-babilonian].

SAROS s. n. perioada de 18 ani, 11 zile si 8 ore dupa care eclipsele de Soare, de Luna si mareele se repeta in aceleasi conditii. (< fr. saros)

EXCLUziUNE s.f. 1. (Liv.) Excludere, interdictie. ◊ (Fiz.) Principiul excluziunii = principiu potrivit caruia intr-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care sa aiba simultan acelasi ansamblu de numere cuantice. 2. (Log.) Relatie intre doua propozitii care nu pot fi simultan adevarate. [Pron. -zi-u-, var. esclusiune, exclusie, exclusiune s.f. / < fr. exclusion].

INDIVIziUNE s.f. (Jur.) Drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane in acelasi timp, avand fiecare o cota-parte care nu poate fi determinata material; situatia acestor persoane. [Pron. -zi-u-, var. (rar) indivizie s.f. / cf. fr. indivision].

DIVISI zi/ adv. (muz.; indicatie pentru divizarea unui grup de interpreti) impartit pe mai multe grupe, in cadrul aceleiasi partide. (< it. divisi)

CONTEMPORAN, -A, contemporani, -e, adj. 1. Care exista, traieste, se petrece in zilele noastre, care se raporteaza la prezent, la epoca de fata; actual. 2. (Despre oameni; adesea substantivizat) Care traieste sau a trait in acelasi timp cu..., pe vremea... [Var.: contimporan, -a adj.] – Din fr. contemporain, lat. contemporaneus.

EFEMERIDA ~e f. 1) la pl. Ordin de insecte cu corp subtire si moale, care traiesc in stare adulta cateva zile sau cateva ore; rusalie. 2) Insecta din acest ordin. 3) la pl. Note (de ziar, reviste, calendare, carti) care indica evenimentele petrecute la aceeasi data in ani diferiti. 4) Tabele in care se indica pozitiile zilnice ale Soarelui si ale altor corpuri ceresti pentru o perioada de un an. /<fr. ephemeride, lat. ephemeris, ~idis

NONA s.f. 1. (Ant.) A noua ora a zilei in vechea Roma (numarata dupa orele 6 dimineata, echivaland cu ora 15 actuala). 2. (Rel.) A patra ora canonica minora, corespunzand orei 15 actuale. ♦ Rugaciune care se recita la aceeasi ora. 3. Strofa alcatuita din noua versuri. 4. (Muz.) Interval care cuprinde noua trepte; treapta a noua de la o treapta data. [< lat. nona, cf. it. nono – noua].

ALT alta (alti, alte) adj. Care nu este acelasi (lucru sau fiinta) cu cel de fata sau cu cel despre care este vorba. ◊ Pe de alta parte, din ~ punct de vedere, cu alte cuvinte altfel zis. Cate alte multe. /<lat. alt[e]rum

TIMP¹ ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofica care desemneaza durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre doua momente masurat in secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ◊ Catva ~ o perioada scurta. Tot ~ul mereu; intruna. Cu ~ul cu incetul; treptat. In acelasi ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actiune; prilej; ocazie. La ~. ◊ (Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Pe ~uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intr-o perioada data (intr-o anumita regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima momentul in care are loc actiunea. /<lat. tempus, ~oris

PROPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care apartine in mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se da unui lucru sau unei fiinte spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinte din aceeasi categorie si care se scrie cu initiala mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care reda exact ideea ce trebuie exprimata. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De baza, prim. – Din lat. proprius, fr. propre.

Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetatii Thebae din Mysia, si sotia lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis si Astyanax. Dupa ce si-a vazut intreaga familie – atit tatal cit si cei sapte frati – nimicita de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea sotului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de catre acelasi Achilles (v. si Achilles). Ulterior, grecii i-au omorit si copilul. Ea insasi, indurerata si neconsolata, a fost luata ca prada de razboi de catre fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) si dusa in Epirus. Cu acesta din urma Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus si Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lasat-o pe Andromacha impreuna cu regatul sau lui Helenus, fratele lui Hector. In timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alaturi de Helenus, cu care a avut inca un fiu, pe Cestrinus. In sfirsit, dupa moartea lui Helenus, Andromacha a plecat in Mysia cu fiul ei Pergamus, care a intemeiat acolo cetatea Pergamului.

posidic (posidicuri), s. n. – 1. Plevusca, peste mic. – 2. Droaie de copii, copilaret. – 3. Fat, mormoloc. – Var. poji(r)dic, pojo(r)dic, posirdic, posildic, posindic, bosandic. Creatie expresiva, unde pos- exprima ideea de „forfot”, cf. fos-. Legatura cu mag. fosedek (Draganu, Dacor., III, 716), mag. posodek (Scriban) pare sa explice prin acelasi scop expresiv. Cf. posirca, s. f. (apa chioara), care pare sa apartina aceleiasi familii (dupa Cihac, II, 280, din sl. pozesti „a arde”, ipoteza improbabila, care se explica partial prin silinta exagerata ca din acest cuvint autorul ar face alcoolul de proasta calitate; in realitate se zice si pentru supe si bauturi nealcoolice).

DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arata locul ocupat de cineva sau de ceva intre doua sau mai multe obiecte) Care se afla intre..., in mijlocul... Spatiul dintre pat si masa. ♦ (Introduce un complement care arata punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arata detasarea unui obiect din mijlocul mai multora de acelasi fel) Printre, intre, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimand o corelatie sau o alternanta) Intre. Raportul dintre parte si intreg. 4. (Introduce un atribut care indica rastimpul dintre doua momente cunoscute) Situat intre.. Momentul dintre noapte si zi. 5. (Introduce un atribut care exprima un raport de reciprocitate) Care exista intre... S-au intarit legaturile dintre ei. – De⁴ + intre.

ASA¹ adv. 1) In felul acesta; in modul acesta; astfel. ◊ ~-zis sau ~-numit conventional numit astfel; pretins; fals; aparent; impropriu. Si ~, si ~ si intr-un fel, si intr-altul. Ori ~, ori ~ sau intr-un fel, sau intr-altul. ~ si ~ nu prea bine; potrivit. Azi ~, maine ~ mereu in felul acesta. 2) In acelasi fel; in acelasi mod. 3) Intru totul; intocmai; exact. O fapta ~ de frumoasa. /<lat. eccum-sic

CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) Multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.

PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).