RIVAL, -A, rivali, -e s. m. si f. Persoana care aspira, in concurenta directa cu alta, la aceeasi situatie, la acelasi succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoana care aspira impreuna cu alta la dragostea aceleiasi persoane de s*x opus. ♦ Persoana care are merite egale cu alta persoana sau este la fel de talentata; egal. ◊ Loc. adj., adv. Fara rival = cu care nu se poate masura nimeni; fara pereche, fara asemanare, inegalabil. – Din fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival.

REGASI, regasesc, vb. IV. Tranz. A gasi din nou pe cineva sau ceva. **Refl. recipr. S-au regasit dupa 10 ani. ♦ Refl. A se afla, a se gasi din nou in acelasi loc, in aceeasi situatie. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-si recapata echilibrul sufletesc (dupa o framantare, un zbucium). – Re¹ + gasi (dupa fr. retrouver).

MUTATO NOMINE DE TE FABULA NARRATUR (lat.) schimband numele, despre tine este vorba in povestire – Horatiu, „Satirae”, I, 1, 69-70. Vorbind despre chinurile la care a fost supus Tantal in Infern, poetul se adreseaza unui interlocutor imaginar, pe care avaritia il pune in aceeasi situatie.

HABITUATIE s. f. (in antrenamentul animal) reducere progresiva si uneori disparitia temporara a unei reactii reflexe, in caz de repetare a aceleiasi situatii stimulante. (< fr. habituation)

DILEMA ~e f. 1) log, Judecata care contine doua solutii contrare sau contradictorii ale uneia si aceleiasi probleme, dintre care trebuie aleasa una, desi ambele duc la acelasi rezultat. 2) situatie in care se afla cineva cand trebuie sa aleaga intre doua posibilitati cu perspective (aproape) identice; alternativa. /<fr. dilemme, lat. dilemma

DILEMA s. f. rationament silogistic care pune doua alternative contradictorii, dintre care trebuie aleasa una, desi amandoua duc la acelasi rezultat. ◊ situatie cu doua iesiri, ambele defavorabile; incurcatura; alternativa. (< fr. dilemme, lat., gr. dilemma)

LITISPENDENTA, litispendente, s. f. (Jur.) situatie in care acelasi litigiu a fost supus spre solutionare in fata a doua organe de jurisdictie de acelasi grad. – Din fr. litispendance.

A CUMULA ~ez tranz. 1) (posturi, functii remunerate) A detine prin cumul; a avea in stapanire in acelasi timp. 2) (actiuni, situatii, sume de bani etc.) A uni formand o totalitate; a aduna la un loc pentru a face un tot. /<fr. cumuler

DILEMA s.f. Rationament cu doua premise contradictorii si contradictionale, care duc la aceeasi concluzie. ♦ (Curent) situatie cu doua iesiri, ambele defavorabile; incurcatura; alternativa. [Cf. fr. dilemme, it., lat., gr. dilemma < gr. dis – doi, lemma – argument].

RIVAL, -A s.m. si f. Cel care nazuieste, aspira la aceleasi functii, avantaje, situatii cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Fara rival = fara seaman, fara pereche; inegalabil. [< fr. rival, it. rivale, lat. rivalis].

CONTRASTIV, -A adj. care pune in evidenta, accentueaza un contrast. ♦ (lingv.) analiza ~ a = metoda care explica fenomenele lingvistice prin analiza diferentelor dintre limbi sau dintre situatiile aparute in aceeasi limba; gramatica ~a = gramatica bazata pe analiza contrastiva. (< engl. contrastive, fr. contrastif)

RIVAL, -A adj., s. m. f. (cel) care aspira la aceleasi functii, avantaje, situatii cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ fara ~ = fara seaman; inegalabil. (< fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival)

SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. Peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

STARE s. 1. v. situatie. 2. v. dispozitie. 3. situatie, soarta. (Nu stie nimic de ~ lor.) 4. situatie, (inv.) stepena. (~ infloritoare.) 5. v. conditie. 6. conditie, rang, teapa, treapta, (pop.) mana, seama. (Sunt de aceeasi ~.) 7. v. ierarhie. 8. rost, situatie. (Avea si el acum o ~.) 9. v. posibilitate. 10. avere, avut, avutie, bogatie, bun, mijloace (pl.), situatie, (inv. si reg.) bogatate, prilej, prindere, (reg.) blaga, prinsoare, (prin Transilv.) apucatura, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. si Transilv.) vlaga, (inv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~; om cu ~.)

A SE MENTINE ma mentin intranz. A ramane in aceeasi forma, stare sau situatie; a ramane neschimbat (in timp); a se conserva; a se pastra. /<fr. maintenir

UNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care este numai unul; singur de felul sau. ~cul exemplar. 2) Care se impune prin calitati neobisnuite; caracterizat prin originalitate deosebita; exceptional. Soarta ~ca. 3) Care este acelasi pentru mai multe situatii. Principiu ~. Solutie ~ca. 4) Care formeaza o unitate indisolubila. Miscare ~ca. Front ~. /<lat. unicus, fr. unique

POLIGAMIE s. f. Forma de casatorie aparuta o data cu sclavia patriarhala, intalnita si astazi la unele popoare de religie mahomedana, in care un barbat are dreptul sa se casatoreasca in acelasi timp cu mai multe femei; situatie in care se gaseste un poligam. ♦ Infractiune comisa de barbatul casatorit in acelasi timp cu mai multe femei. – Din fr. polygamie.

POLIANDRIE s. f. 1. situatie a unei femei casatorite in acelasi timp cu doi sau mai multi barbati. ◊ imperechere a matcii albinelor cu mai multi trantori. 2. stare a unei flori poliandre. (< fr. polyandrie)

VARIA², variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (dupa locuri, imprejurari, situatii); a nu semana, a nu avea aceeasi infatisare, structura, compozitie etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o forma diferita, a schimba. 3.Intranz. si tranz. (Mat.) A(-si) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare.

EGALITATE, egalitati, s. f. 1. Faptul de a fi egal, stare a doua sau a mai multor lucruri egale intre ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) situatie in care mai multi participanti realizeaza acelasi numar de puncte in cadrul aceluiasi concurs. 2. Principiu potrivit caruia tuturor oamenilor si tuturor statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri, prevazute de regula de drept; situatie in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. (Mat.) Relatie intre doua sau mai multe cantitati, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relatii, scrisa cu ajutorul semnului egal (2). – Din fr. egalite.

EGALITATE ~ati f. 1) Caracter egal; lipsa de diferenta; identitate. 2) mat. Relatie intre doua marimi egale. 3) sport situatie in care mai multi concurenti realizeaza acelasi numar de puncte. A termina jocul la ~. [G.-D. egalitatii] /<fr. egalite, lat. aequalitas, ~atis

EGALITATE s.f. 1. Faptul de a fi egal; silarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuintelor si consumului personal al membrilor societatii. ♦ Stare a doua sau a mai multor lucruri egale intre ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Rezultat constituit dintr-un numar egal de puncte realizat de mai multi participanti la o competitie; situatie in care exista un asemenea rezultat. 2. Principiu potrivit caruia tuturor oamenilor, tuturor statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri prevazute de regula de drept; situatie in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. 3. Grupare a doua expresii matematice legate prin semnul egal (=). [Cf. fr. egalite, lat. aequalitas].

LITISPENDENTA s.f. (Jur.) situatie in care doua instante diferite de acelasi grad au fost sesizate sa solutioneze acelasi caz. [< germ. Litispendenz, cf. fr. litispendance].

EGALITATE s. f. 1. stare a doua sau a mai multor lucruri egale intre ele. ◊ (sport) rezultat constituit dintr-un numar egal de puncte. 2. principiu potrivit caruia tuturor oamenilor, statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri prevazute de regula de drept; situatie in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. 3. (mat.) echivalenta intre doua sau mai multe marimi, elemente, factori etc. egali; expresie a acestei relatii redata prin semnul egal (=). (< fr. egalite)

SLEM s. n. (In sintagmele) Marele slem = a) (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul din cuplurile participante la joc castiga toate cele treisprezece levate posibile; b) (la jocul de tenis) situatie in care un tenisman castiga, in cursul aceluiasi an, cele patru mari concursuri internationale de tenis. Micul slem = (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul dintre cuplurile participante la joc castiga douasprezece din cele treisprezece levate posibile. – Din fr. chelem, germ. Schlemm.

BIGAMIE s. f. situatie a cuiva casatorit cu doua persoane in acelasi timp. (< fr. bigamie)

LITISPENDENTA s. f. (jur.) situatie in care doua instante diferite, dar de acelasi grad, au fost sesizate sa solutioneze acelasi caz. (< fr. litispendance)

SLEM s. n. 1. (tarot, bridge etc.) reunire a tututor levatelor dintr-un campionat. 2. marele ~ = situatie in care un tenisman castiga, in cursul aceluiasi an, cele patru mari concursuri internationale de tenis. (< fr. chelem, germ. Schlemm)

OPTA vb. I. intr. A face o alegere intre mai multe lucruri, persoane sau situatii, care nu se pot obtine sau face in acelasi timp. [< fr. opter, it., lat. optare].

MONOMORFISM s. n. 1. (biol.) situatie in care toti membrii unei populatii au, pe acelasi locus, un singur tip de gena. 2. (mat.) h*********m injectiv. (< mono¹- + morfism)

TOUT EST PERDU HORS L’HONNEUR (fr.) totul e pierdut in afara de onoare – Prin aceste cuvinte Francisc I vesteste mamei sale infrangerea suferita in batalia de la Pavia, elogiind, in acelasi timp, vitejia ostasilor sai. Exprima sentimentul demnitatii intr-o situatie disperata.

PARADIGMA s. f. 1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile in care traim. ◊ principiu care distinge legaturile si opozitiile fundamentale intre cateva notiuni dominante cu functie de comanda si control al gandirii. ◊ caz exemplar, model, prototip, situatie ideala. 2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvant. ◊ ansamblu de termeni, apartinand aceleiasi clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul. (< fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma)

BIGAMIE s.f. situatie in care se gaseste o persoana casatorita legal cu doua persoane in acelasi timp. [Gen. -iei. / cf. fr. bigamie, it. bigamia].

INDIVIZIUNE s.f. (Jur.) Drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane in acelasi timp, avand fiecare o cota-parte care nu poate fi determinata material; situatia acestor persoane. [Pron. -zi-u-, var. (rar) indivizie s.f. / cf. fr. indivision].

EGALIZA, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca doua sau mai multe lucruri, situatii etc. sa fie egale intre ele in anumite privinte. ♦ Fig. A pune pe acelasi plan, a face sa dispara diferentele; a nivela. – Din fr. egaliser.

A DESLUSI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri, sunete) A identifica dupa anumite semne caracteristice (de altele de acelasi fel); a distinge; a discerne; a deosebi; a desprinde; a diferentia. 2) (probleme, chestiuni, situatii confuze) A face clar; a lamuri; a limpezi; a clarifica; a elucida. 3) (texte scrise intr-o limba straina) A face inteles; a descifra. /<bulg. doslusam

CONGREGATIE s.f. 1. Reuniune de calugari si calugarite catolice apartinand aceluiasi ordin religios. 2. Adunare de prelati insarcinata de papa cu examinarea unor anumite chestiuni, situatii etc. 3. Departament in organizarea centrala a Vaticanului, condus de un c******l. 4. Sedinta a sinoadelor generale; (p. ext.) adunare religioasa. [Gen. -iei, var. congregatiune s.f. / cf. fr. congregation, it. congregazione, lat. congregatio – reunire].

IDENTIFICA, identific, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaste. ♦ A considera mai multe notiuni, obiecte, fiinte etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune in situatia cuiva, a simti sau a actiona asa cum ar face-o altul, a deveni acelasi cu... – Din fr. identifier, lat. identificare.

EMIGRATIE s. f. 1. emigrare, expatriere. 2. situatie, stare a celui emigrat. 3. timpul cat cineva emigreaza. 4. totalitatea persoanelor emigrate intr-o anumita perioada din aceeasi tara. (< fr. emigration, lat. emigratio)

MONEDA s. f. 1. ban care are curs legal intr-un stat. ♦ hartie ~ = bani de hartie. 2. ban de metal. ♦ a bate ~ = a emite bani de metal; (fig.) a plati (cuiva) cu aceeasi ~ = a se comporta fata de cineva la fel cum s-a comportat si el intr-o situatie asemanatoare. (< ngr. moneda)

EMIGRATIE, emigratii, s. f. 1. Situatia in care se gaseste o persoana emigrata. 2. Timpul cat cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeasi tara, in acelasi loc, intr-o anumita epoca. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigratiune s. f.] – Din fr. emigration, lat. emigratio, -onis.

CUMULA, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A detine in acelasi timp mai multe functii sau atributii (remunerate). 2. A face un singur tot din doua sau mai multe situatii, sume de bani etc. – Din fr. cumuler.

CONDITIE s. 1. v. situatie. 2. v. clauza. 3. v. factor. 4. pozitie, situatie, stare, (inv. si pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ sociala.) 5. rang, stare, teapa, treapta, (pop.) mana, seama. (Sunt de aceeasi ~.)

CIVIL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de cetatenii unui stat si raporturile juridice dintre ei. Drept ~. Actiune ~a. ◊ Stare ~a situatie a unui cetatean in raport cu familia. Razboi ~ lupta armata pentru putere dintre diferite grupuri sociale in cadrul aceleiasi tari. Casatorie ~a casatorie oficiata de organele puterii de stat (fara participarea bisericii). 3) si substantival Care nu este militar sau preot; care este in afara vietii militare sau bisericesti. Parte ~a. Haine ~e. /<fr. civil, lat. civilis

EMIGRATIE s.f. 1. situatie, stare a celui care a emigrat. 2. Timpul cat cineva emigreaza. 3. Totalitatea persoanelor emigrate intr-o anumita perioada din aceeasi tara. [Gen. -iei, var. emigratiune s.f. / cf. fr. emigration, it. emigrazione].

NIVEL s.n. I. 1. Starea unui plan orizontal sau a unor puncte situate in acelasi plan orizontal; inaltime a unui loc, a unui obiect etc. in raport cu un plan orizontal dat. 2. (Fig.) Stadiu, grad; situatie, treapta; etapa; indice. II. Nivelmetru. [Pl. -luri, -le. / < nivela, cf. fr. niveau].

INDIVIZIBILITATE s. f. 1. faptul de a fi indivizibil; caracterul a ceea ce este indivizibil. 2. (jur.) situatie in care, la savarsirea unei infractiuni, participa mai multe persoane, ori doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act. (< fr. indivizibilite)

RANG s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva intr-o ierarhie. ◊ treapta, situatie sociala. ◊ locul ocupat in ierarhia unui pachet de carti de joc de catre fiecare grupa a cate patru carti cu aceeasi cifra sau fata (asi, valeti, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit marimii sau armamentului lor. 3. (mat.) numar natural care indica pozitia unui termen intr-un sir. ♦ (lingv.) ~ de frecventa = loc ocupat de un cuvant, fonem etc. in ordinea frecventei, organizata descendent. (< fr. rang)

A SE STRANGE ma strang intranz. 1) (despre fiinte) A veni din toate partile, intalnindu- se in acelasi loc; a se aduna. ◊ ~ de pe drumuri a veni acasa. A i se ~ funia la par (cuiva) a ajunge la o situatie critica. 2) A se face ghem; a se ghemui; a se zgribuli; a se zgarci. ◊ A i se ~ cuiva inima a simti un sentiment puternic de tristete, de durere sau de frica. 3) (despre articole vestimentare) A se reduce in largime sau in lungime. Camasa s-a strans. 4) (despre lichide sau despre corpuri ce contin lichide) A trece in stare semisolida; a deveni mai dens; a se indesi; a se ingrosa. Glodul peste noapte s-a strans. /<lat. stringere

EXCENTRICITATE s.f. 1. Situatia, insusirea unui punct de a nu fi in centrul unei figuri. ♦ (Mat.) Marime care caracterizeaza alungirea conicelor. ♦ Distanta dintre axele de rotatie a doua piese care au acelasi centru. ♦ Asamblarea defectuoasa a doua piese coaxiale sau concentrice. 2. Originalitate, bizarerie, extravaganta. ♦ Ticneala. [Cf. fr. excentricite].

GROTESC, -A, grotesti, adj., GROTESC s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul c*********l, neobisnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situatii. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostaza estetica reflectand realitatea in forme fantastice, bizare, disproportionate, c*********le. 2. S. n. Corp de litera de tipar fara picioruse, format din arce si segmente de dreapta de aceeasi grosime. – Din fr. grotesque.

DUALITATE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este dublu, care prezinta o natura dubla. 2. (Log.) Raport de opozitie intre doua functii logice, astfel incat a doua poate fi obtinuta prin negarea simultana a valorii celei dintai si a argumentelor ei. 3. Dualitatea puterii = situatie politica instabila si temporara, care se manifesta prin existenta concomitenta a doua puteri politice in stat, exprimand interese de clasa opuse sau interesele a doua grupuri politice rivale din cadrul aceleiasi clase. 4. (Mat.) Transformare prin care, intr-un plan, unui punct ii corespunde o dreapta si invers. [Cf. fr. dualite, lat. dualitas].

ECHILIBRU, echilibre, s. n. 1. situatie a unui corp asupra caruia se exercita forte care nu-i schimba starea de miscare sau de repaus; stare stationara a unui fenomen. ◊ Echilibru dinamic = echilibru determinat de doua procese opuse care se desfasoara cu aceeasi intensitate. ◊ Expr. A-si pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cadea, de a se prabusi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forte de a nu schimba starea de miscare sau de repaus a unui corp rigid asupra caruia se exercita. ♦ Fig. Stare de liniste, armonie, de stabilitate launtrica. 3. Stare a unei balante economice in care partile comparate sau raportate sunt egale. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile acopera cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanta intre elementele interdependente si toate variabilele activitatii economice si sociale. 4. Fig. Proportie justa, raport just intre doua lucruri opuse; stare de armonie care rezulta din aceasta. – Din fr. equilibre, lat. aequilibrium.

CLASA ~e f. 1) Grup de obiecte, fenomene sau fiinte cu insusiri comune. 2): ~ sociala grup de oameni constituit istoric care se deosebeste de alte grupuri prin situatia economica. 3) biol. Categorie sistematica superioara ordinului si inferioara increngaturii. ~a flagelatelor. 4) mat. Fiecare dintre grupurile a cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. ~a unitatilor. 5) Unitate organizatorica de invatamant compusa dintr-un numar de elevi de aceeasi varsta. Elev in ~a a doua. 6) Sala de studii intr-o scoala. ~-laborator. 7) Grup de elevi care studiaza acelasi obiect sub conducerea unui specialist. ~ de pian. 8) Categorie ce se atribuie unor compartimente de tren, de nava etc. conform gradului de confort. Cupeu de ~a intai. 9) Rang, categorie in care este incadrat cineva potrivit functiei detinute. [G.-D. clasei] /<fr. classe, lat. classis

PASA¹ s.f. 1. Trecerea mingii prin lovitura unui jucator din aceeasi echipa. 2. Inaintare catre adversar la scrima. 3. Miza pe care trebuie s-o depuna jucatorii de carti la fiecare nou tur. 4. Miscare a mainii la hipnotizatori. 5. (Mar.) Pasa de navigatie = drum navigabil amenajat printr-o zona de pericole sau printr-un baraj de mine. 6. Stare, situatie (trecatoare). [< fr. passe].

CIVIL, -A I. adj. 1. care priveste pe cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ♦ drepturi e = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica), reglementate si recunoscute ca atare; drept ~ = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza raporturile juridice existente intre persoanele fizice si juridice dintr-un stat; stare ~a = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; parte ~a = persoana care, intr-un proces, pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ♦ razboi ~ = conflict armat pentru putere intre grupuri adverse din acelasi stat. II. s. m. f. persoana care nu face parte din armata. (< fr. civil, lat. civilis)

INDICE I. s. m. 1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentand in acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. numar, cifra. ◊ cifra dintr-un plan economic ce trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie. 3. marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s. n. 1. index. ♦ ~ de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, intr-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. indicator al scarii unui instrument de masura. (< fr., it. indice, lat. index)

RAPORT s. n. I. 1. legatura intre obiecte, fenomene, notiuni etc. ◊ (pl.) relatie intre doua valori. ◊ (mat.) catul a doua marimi de acelasi fel. 3. (gram.) relatie stabilita intre cuvinte, constructii si propozitii. II. castig. ♦ casa de ~ = casa construita pentru a fi inchiriata si a aduce astfel beneficii. III. 1. dare de seama, facuta de cineva in fata unei adunari, a unei autoritati etc., o relatare asupra unei activitati. 2. scurta prezentare orala asupra situatiei trupei facuta de un militar in fata superiorului sau. (< fr. rapport)

INDICE I. s.m. 1. (Mat.) Semn distinctiv afectat unei litere reprezentand in acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. Numar, cifra. ♦ Cifra dintr-un plan economic care trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie cantitativ si calitativ. 3. Marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. Fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s.n. 1. Index. ◊ Indice de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, intr-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. (Fiz.) Indicator al scarii unui instrument de masura. [< lat. index, cf. it., fr. indice].

RAPORT s.n. I. 1. Legatura, relatie intre fenomene, intre notiuni etc. ♦ (La pl.) Legaturi (de prietenie, de serviciu etc.). 2. (Mat.) Catul a doua marimi de acelasi fel. 3. Relatie (numerica) intre doua valori. II. Casa de raport = casa construita pentru a fi inchiriata si a aduce astfel beneficii. III. Comunicare scrisa sau orala, dare de seama, expozeu care se adreseaza catre o instanta judiciara, catre un sef ierarhic, catre o adunare generala etc.; momentul cand se face aceasta prezentare. ♦ (Mil.) Scurta prezentare orala asupra situatiei trupei, facuta de un militar in fata superiorului sau. [Pl. -orturi, -oarte. / < fr. rapport].

CIVIL, -A adj. 1. Privitor la cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ◊ Drept civil = ramura a dreptului care se ocupa cu conditiile persoanelor, raporturile lor de familie si diferite legaturi juridice care dau nastere la drepturi, obligatii etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile de drept civil; stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; ofiter al starii civile = delegat al puterii de stat insarcinat cu incheierea actelor de stare civila; parte civila = partea care pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ◊ Razboi civil = conflict armat pentru putere intre doua grupuri adverse din acelasi stat. // s.m. si f. Persoana care nu face parte din armata. [Var. tivil, -a adj., s.m.f. / < lat. civilis, cf. it. civile, fr. civil].

REDUCE, reduc, vb. III. Tranz. 1. A micsora, a scadea, a diminua (ca proportii, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micsora dimensiunile unei harti, ale unei piese etc., pastrand aceleasi proportii intre elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; in expr.) A reduce o fractie = a suprima factorii comuni de la numitorul si de la numaratorul unei fractii. 2. A restrange, a limita, a margini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tacere = a face pe cineva sa nu mai spuna nimic. ♦ A aduce pe cineva intr-o stare de inferioritate, intr-o situatie mai proasta (in raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinatie cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Inv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. reduire.

TUN, tunuri, s. n. 1. Arma de artilerie care arunca proiectile la distanta mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ◊ Expr. A scapa ca din (gura de) tun, se spune cand cineva reuseste sa fuga (scapand de o situatie neplacuta). (Poti) sa dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adanc si nu se trezeste usor sau despre un loc unde nu se afla nici o fiinta vie. ◊ (Pus pe langa un verb, ii intensifica actiunea; pe langa un adjectiv, ii da valoare de superlativ; adverbial) A inghetat tun. Sanatos tun. 2. (In sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeasi viteza. 3. (Inv. si pop.) Tunet. – Lat. tonus.