IMPUTA vb. I. 1. tr., refl. A (se) atribui cuiva purtari, fapte urate, nepotrivite. 2. tr. A obliga pe cineva sa plateasca o suma de bani ca despagubire pentru o paguba adusa unei institutii in cadrul unei functii detinute de acea persoana. [P.i. imput, 3,6 -ta, var. imputa vb. I. / < fr. imputer, cf. lat. imputare].

autoplastie f. (auto- si -plastie din rino-plastie). Chir. Operatiunea pin [!] care se inlocuieste o parte perduta [!] cu alta luata tot de la acea persoana.

INTROIECTIE, introiectii, s. f. (Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconstienta a comportamentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. – Var.: introiectiune s. f.] – Din fr. introjection, it. introiezione.

BUMERANG ~uri n. 1) Arma confectionata dintr-o bucata de lemn curbat, care, fiind aruncata la distanta, revine la locul initial, daca nu a atins tinta. 2) fig. Actiune ostila orientata impotriva cuiva, care insa se intoarce impotriva acelei persoane care a initiat-o. /<fr. boumerang

CEL¹ cea (cei, cele) pron. dem. pop. v. acel. ◊ Cel ce persoana sau obiectul care. Toate cele (sau celea) tot ce e necesar. Cel de sus Dumnezeu. Cel cu coarne d****l. /Din acel, aceea

cel, cea pron. si art., pl. cei, cele; cela, ceia, pl. ceia, celea (d. acel). Est. Arata persoana sau lucru departat, in opoz. cu acesta: omu cel(cela sau acela) care trece, cel (sau acel) om care trece, omu cela (omu acela e numai in limba scrisa), omu cel bun (sau omu bun), cel intelept (sau inteleptu), Stefan cel Mare (sau Stefan Marele, ca Mihai Viteazu ild. Mihai cel Viteaz). In unire cu ce, se zice ceia ce (fals scris cea ce): porcu aduna coceni, ceia ce arata ca vine iarna. V. al.

acel, acea pron demonstrativ, pl. acei, acele (lat. eccu-ille). Arata persoana ori lucru departat, in opoz. cu accest [!]: acel om, acea femeie; omu acela, femeia aceia; acei oameni, acele femei, oamenii aceia, femeile acelea. O bataie ca aceia (Fam.), o bataie teapana (ca aceia pe care o stiti.) Un betiv ca acela, un mare betiv. Eu nu-s de aceia, de acelea, is om onest ori bun (nu din acei oameni ori din acele femei cu nume rau). De aceia, pentru aceia, din acest motiv, de asta. Dupa aceia (nord), dupa asta, pe urma, apoi. Tot acela, acelasi. V. si cel.

SUPERFICIE s. f. (In sintagma) Drept de superficie = drept de proprietate asupra cladirii construite sau plantatiei aflate pe terenul altei persoane si drept de folosinta asupra acelui teren. – Din fr. superficie.

acest, aceasta pron. demonstrativ, pl. acesti, aceste (lat. eccu-iste). Arata persoana ori lucru apropiat, in opozitiune cu acel; acest om, omu acesta; aceasta femeie, femeia aceasta; acesti oameni, oamenii acestia; aceste femei, femeile acestea. De asta, pentru asta, de aceia, pentru aceia. Dupa asta, dupa aceia. Intre acestea, in timpu acesta.

sangerit s.n. (inv.) drept de proprietate asupra unui teren dobandit de o persoana ca urmare a ingroparii unui mort descoperit pe acel teren si neingropat la termen de fostul proprietar.

CETATEAN, -A, cetateni, -e, s. m. si f. Locuitor al unui stat, care se bucura de drepturi civile si politice si care are anumite obligatii fata de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvant cu care ne adresam unei persoane al carei nume nu-l cunoastem. – Cetate + suf. -ean.

PIONIER s.m. si f. 1. Militar dintr-o unitate de geniu care lucreaza la terasamente, la minari etc. 2. persoana care desteleneste si cultiva un tinut v****n, punand bazele unei vieti civilizate in acea regiune. 3. (Fig.) Militant pentru o cauza, pentru o idee noua, exponent al unei conceptii noi; deschizator de drumuri noi in stiinta, in tehnica etc. 4. (In trecut) Membru al organizatiei de masa a tineretului scolar care ingloba elevi intre 9 si 14 ani si ii educa in spiritul conceptiei marxist-leniniste. [Pron. pi-o-ni-er. / fr. pionnier, rus. pioner].

NULITATE, nulitati, s. f. 1. Insusirea, caracterul lucrului nul (1). 2. Sanctiune a actului juridic care suprima, in principiu si pentru trecut, acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispozitiilor legale. 3. Lipsa totala de valoare, de capacitate, de merit a cuiva. ♦ persoana nula. (3). – Din fr. nullite, lat. nullitas.

PATRON², -OANA, patroni, -oane, subst. 1. S. m. si f. Proprietar al unei intreprinderi. 2. S. m. (In Roma antica) Patrician roman, considerat in raport cu libertii sai. 3. S. m. si f. Sfant socotit protector al unei persoane, al unei corporatii sau al unei comunitati care ii poarta numele; zi calendaristica in care se praznuieste un sfant si pe care o serbeaza cei care poarta numele acelui sfant. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.

COMPARATIE, comparatii, s. f. 1. Examinare a doua sau a mai multor lucruri, fiinte sau fenomene, facuta cu scopul de a se stabili asemanarile si deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul si unele categorii de adverbe pentru a arata masura mai mica sau mai mare in care un substantiv sau un verb poseda insusirea sau caracteristica exprimata de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparatie = cuvant, expresie sau notiune care serveste pentru a compara ceva. ◊ Expr. In comparatie cu... = comparativ, fata de... A nu suferi comparatie = a fi mai presus de orice alt obiect sau fiinta cu care ar putea fi comparat. 2. Figura de stil care consta in alaturarea a doua obiecte, persoane, actiuni etc. pe baza unor insusiri comune. [Var.: (inv.) comparatiune s. f.] – Din lat. comparatio, -onis.