TACTIC, -A, tactici, -ce s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componenta a artei militare care se ocupa de studiul, organizarea, pregatirea si ducerea luptei pentru a indeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Stiinta de a determina, pentru o perioada relativ scurta, linia de conduita a unei miscari sociale sau a unui partid politic, in functie de imprejurarile social-politice din acea perioada si pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor intrebuintate pentru a izbuti intr-o actiune. II. Adj. Care tine de tactica (I), privitor la tactica; conform cu o anumita tactica. – Din fr. tactique.

TACTICA s.f. 1. Parte a artei militare care se ocupa cu organizarea si conducerea actiunilor de lupta ale trupelor. 2. Stiinta de a determina mijloacele si formele de actiune, intr-o perioada relativ scurta, pentru realizarea obiectivelor unei miscari sociale, a unui partid politic etc., in functie de imprejurarile social-politice din acea perioada. 3. Mijloacele folosite de cineva pentru a face sa izbuteasca o intreprindere, o actiune etc. [Gen. -cii. / < fr. tactique, cf. gr. taktike – arta de a orandui].

PREUMAN, -A, preumani, -e, adj. Care a existat inainte de aparitia omului pe pamant; care apartine acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. prehumain.

perioada s. 1. epoca, interval, ragaz, rastimp, spatiu, timp, vreme, (pop.) raspas, soroc, (inv. si reg.) seama, (inv.) zastimp, (grecism inv.) protesmie. (In acea ~ agitata ...) 2. v. era. 3. v. ani. 4. v. rastimp. 5. v. durata. 6. v. termen. 7. (FIZ.) perioada de injumatatire v. timp de injumatatire.

KARA KOIUNLI („Cei cu oile negre”), federatie de triburi turkmene, intemeiata de o factiune a triburilor turcilor oguzi, condusa de Bairam Hogea (sec. 14), care, in perioada de maxima expansiune, s-a extins pe un teritoriu ce cuprindea parti din actualele state Iran, Iraq, Turcia, Turkmenistan, Armenia si Azerbaidjan; acea capitala la Tabriz.