Rezultate din textul definițiilor
primeala, primeli si primele, s.f. (inv.) 1. primire ospitaliera. 2. prinos, ofranda. 3. (reg.) acces de furie, de nebunie (cu convulsii).
sfartoana, sfartoane, s.f. (reg.) 1. pala de vant cu ploaie sau cu zapada. 2. (fig.) acces de furie.
BOBOT, bobote, s. n. 1. (Inv. si reg.; precedat de „in”, „din”) Intamplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) in bobote (sau in bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fara rost, la intamplare, fara socoteala, intr-aiurea. 2. (Reg.) acces (de furie, de manie). [Var.: bobota s. f.] – Din bg., scr. bobot.
DAMBLA s. f. 1. (Pop.) Apoplexie, paralizie. ♦ acces de furie, nabadai. 2. Fig. (Fam.) Chef, pofta, pasiune. – Din tc. dambla.
PARTAG s. n. (Pop. si fam.) acces de furie, gust de cearta; capriciu, toana. – Part + suf. -ag.
VIOLENT, -A, violenti, -te, adj. 1. Care se produce sau actioneaza cu putere, cu intensitate, cu violenta; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumina etc.) Izbitor, tipator; tare, viu, puternic. 2. (Despre fiinte) Care are accese de furie, care se lasa condus de manie, care se infurie usor, care are manifestari nestapanite; coleric, furtunos, impulsiv, nestapanit. ♦ (Despre manifestari ale fiintelor) Care arata violenta, impulsivitate, nestapanire, agresiune. 3. Care se face cu forta; brutal, silnic. ◊ Moarte violenta = moarte produsa de un accident, de un act de violenta sau de alta cauza nefireasca. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.
NABADAICA, nabadaici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. acces de furie, de manie. 2. (Criza de) epilepsie. – Nabadai1 + suf. -aica.
NABADAI1 s. f. pl. 1. (Pop. si fam.) acces de furie, de manie. ◊ Loc. adj. Cu nabadai = nabadaios (1). ◊ Expr. A baga (pe cineva) in nabadai = a) a inspaimanta; b) a face sa-si piarda calmul, stapanirea de sine. 2. (Pop.) Criza epileptica. – Et. nec.
STRECHE ~ f. 1) Insecta hematofaga, de talie medie sau mare, paroasa, care inteapa vitele cornute si caii, sugandu-le sangele. ~ea vitelor. 2) Spaima, neliniste provocata animalelor de aceste insecte. ◊ A fugi ca de ~ a fugi de ceva ca de un lucru inspaimantator. A apuca ~ea pe cineva (sau a da ~ea in cineva) a) a deveni (brusc) foarte agitat, ca urmare a reactiei la intepatura strechei; b) a se purta straniu; a deveni expansiv (fara motiv aparent). 3) acces de furie, de isterie. [G.-D. strechei] /<sl. streku
acces2 ~e n. 1) Manifestare violenta a unei boli; criza; atac. ~ de nervi. 2) fig. Manifestare violenta a unei stari sufletesti. ~ de furie. /<lat. accessus, fr. acces
TOANA s. v. acces, atac, banc, bataie, boiste, card, copca, criza, furie, haita, inversunare, manie, ochi, puseu, stol.
TURBARE, turbari, s. f. 1. Boala infectocontagioasa comuna omului si animalelor, provocata de un virus, caracterizata prin accese nervoase violente, stari de agitatie, urmate de paralizie si apoi de moarte; rabie, turbaciune, turba2. 2. Fig. Manie, furie nestapanita; inversunare, turbaciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zapaceala, confuzie. ♦ Intensitate; violenta. Vantul bate cu turbare. – V. turba.
NABADAI f. pl. pop. acces de manie nestapanita; dambla. ◊ Cu ~ a) suparacios; b) naravas. A-l apuca (sau a-l gasi) pe cineva (toate) ~le a) a fi cuprins de furie; b) a fi cuprins de frica; c) a avea o criza de epilepsie; d) a innebuni. A baga pe cineva in ~ a) a speria pe cineva; b) a face pe cineva sa-si iasa din fire. /Orig. nec.
