SPELCA s. v. ac cu gamalie, ac de cap, ac de par.

BOLD, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac cu maciulie, ac cu gamalie. ♦ Varf ascutit. ♦ Cui de metal cu maciulie ornamentala. 2. Bat ascutit cu care se indeamna vitele. ♦ Impunsatura, intepatura (data cu acest bat). 3. (Inv.) Imbold. 4. (Reg.) Element de constructie in arhitectura populara, in forma de stalp sculptat, cu varf ascutit. – Din sl. bodlı „ghimpe”.

AC s. 1. ac cu gamalie = (pop.) bold, spelca, (reg.) bumbusca; ac de cap = ac de par, (pop.) spelca; ac de par v. ac de cap. 2. (la albine) (pop.) bold. 3. minutar. (~ele ceasornicului.) 4. macaz, (reg.) schimbator. (~ feroviar.) 5. (TEHN.) ac obturator v. poantou.

BOLD s. v. ac, ac cu gamalie, cep, imbold, impuls, indemn, pornire, stimul, stimulent, stramurare.

BUMBUSCA s. v. ac cu gamalie.

carfita, carfite, s.n. (inv.) ac cu gamalie, bold.

gombos, gombose, s.n. (reg.) ac cu gamalie.

pin², pini, s.m. (reg.) ac cu gamalie.

gamalie (gamalii), s. f. – 1. Cocolos, bulgare, bulb. – 2. Parte ingrosata in forma de sfera mica la capatul unui ac sau cui. – 3. (Arg.) Cap, minte, dovleac. Sb., slov., cr. gomolj „bulb” (Cihac, II, 144; Berneker 326; DAR), cf. mag. gomoly(a); „cocolos”, poate aflat si in legatura cu mag. gomboly „ac cu gamalie”. Este dublet al lui magalie, s. f. (Trans. si Mold., capsula de mac), cu metateza, poate sub influenta lui maciulie.

BOLD, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac de marime variabila, cu o maciulie la unul din capete; (in special) ac cu gamalie. ♦ Varf ascutit. ♦ Cui de metal, ca o maciulie, servind ca podoaba. Paftale cu bolduri (TEODORESCU). 2. Bat ascutit cu care se indeamna la mers vitele. ♦ Impunsatura, intepatura. Dete bolduri boilor (POPESCU). 3. (Inv.) Indemn, imbold. – Slav (v. sl. bodlı „ghimpe”).

carfita (-te), s. f. – ac cu gamalie. Ngr. ϰαρφίτσα (Roesler 569; Galdi 158).

gombos (-se), s. n. – (Trans.) ac cu gamalie. Mag. gombos(tu). Cf. Cihac, II, 486.

spelca (ci), s. f. – 1. Ac de par, agrafa. – 2. ac cu gamalie. – Var. spilca. Sl., cf. sb. spilka, pol. szpilka, rus., rut. spilika (Miklosich, Fremdw., 127; Cihac, II, 356; Iordan, Dift., 97). – Der. spilcui vb. (Mold., a prinde cu bolduri; a se gati, a se dichisi); spilcuta, s. f. (crizantema, Chrysanthemum parthenium).

ac n., pl. e (lat. acus, it. ago, pv. ac). Instrument suptire [!] de otel in care se baga ata si se coase: primu ac a fost sula. A scapa ca pin [!] urechile acului, a scapa ca pin minune, a fi fost foarte aproape de pericul. A avea (a gasi) ac de cojocu cuiva, a avea cu ce sa-i vii de hac, sa-l invingi. Organu cu care inghimpa albinele. Macaz, parte de sina mobila in prejuru unui punct fix ca sa poti abate trenu de pe o linie pe alta (dupa fr. aiguille). Ac de cap ori de par (Munt.), spelca. ac cu gamalie (Munt.), bold. Ac magnetic, V. busola. Acu in caru de fin, V. car 2. – Acele de cusut s' au fabricat cu masina intiia oara in Anglia la 1824.

bold n., pl. uri (vsl. bodli. V. beldie, imboldesc, ghiold). Bat, varga, stramutare, nuia de imboldit vitele la mers. Ghiont, semn facut cuiva pe ascuns. Fig. Imboldire, indemn, stimul. ac cu gamalie de prins o haina (est). Pinten fara durita. Cui batut intr’o plasea. Paru care sustine un cort. V. fibula.

BOLD ~uri n. pop. 1) ac scurt cu gamalie la capat. 2) Obiect de metal in forma de agrafa, cu varf ascutit, folosit pentru a fixa ceva. 3) Bat ascutit cu care se indeamna vitele la mers. 4) Impunsatura cu un asemenea bat. /<sl. bodli

gamalie s. maciulie, (reg.) caciulie. (~ de ac, de chibrit.)

gamalie, gamalii, s. f. Parte ingrosata in forma de sfera mica de la capatul unui ac, al unui chibrit etc. – Din magh. gomoly.