AER¹ s. n. 1. Amestec de gaze care alcatuiesc straturile inferioare ale atmosferei si care este absolut necesar vietatilor aerobe. ◊ Aer lichid = lichid obtinut prin racirea aerului pana sub temperatura de -183°C la presiune normala si folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decat presiunea atmosferica obtinut cu compresoarele. Aer conditionat = sistem de ventilatie a aerului din incaperi in scopul pastrarii proprietatilor fizice normale ale acestuia. ◊ Loc. adv. La (sau in) aer (liber) = intr-un loc neacoperit, afara. ◊ Expr. A lua aer = a iesi din casa pentru a respira aer curat. 2. Vazduh, atmosfera. ◊ Expr. A fi (sau a se simti) ceva in aer = a exista semne ca se pregateste ceva (in ascuns). A fi (sau a ramane) in aer = a se afla intr-o situatie critica, a nu avea nici o perspectiva. 3. Infatisare, aspect, expresie. ◊ Expr. A avea aerul ca... (sau sa...) = a da impresia ca... A-si da (sau a-si lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se ingamfa, a se fali. [Pl.: (in expr.) aere] – Lat. aer, aeris (si cu intelesurile fr. air).

INDISPENSABIL, -A, indispensabili, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar, neaparat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. – Din fr. indispensable.

MUSAI adv. (Pop.) 1. Neaparat, negresit, in mod necesar. 2. (Cu functie predicativa) E absolut necesar, trebuie. 3. Cu insistenta, cu incapatanare, mortis. – Din magh. muszaj.

NECESITATE, necesitati, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune sa se faca; ceea ce este de absoluta trebuinta; trebuinta, nevoie. ◊ Expr. De prima necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a f*******r si a urinei. 2. Categorie filozofica care desemneaza insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = in mod imperios, obligatoriu, neaparat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din lat. necessitas, -atis, fr. necessite.

ELIPSA, elipse, s. f. 1. Locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distantelor la doua puncte fixe, numite focare, este constanta. 2. (Figura de stil care consta in) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se subinteleg sau care nu sunt absolut necesare pentru intelesul comunicarii. – Din fr. ellipse, lat. ellipsis.

IMPERIOS ~oasa (~osi, ~oase) Care este absolut necesar; care cere o solutionare imediata; obligatoriu; stringent; presant; arzator. [Sil. -ri-os] /<fr. imperieux, lat. imperiosus

INDISPENSABIL ~a (~i, ~e) Care este absolut necesar; de care nu te poti dispensa. /<fr. indispensable

NEAPARAT² ~ta (~ti, ~te) (negativ de la aparat) 1) Care este absolut necesar; indispensabil. ◊ A fi de ~ta nevoie (sau trebuinta) a fi foarte necesar; a nu se putea lipsi de ceva. 2) rar Care decurge in mod fatal din ceva; care nu poate fi ocolit, evitat sau omis. [Sil. ne-a-] /ne- + aparat

NECESITATE ~ati f. 1) Ceea ce este absolut necesar (pentru satisfacerea cerintelor); trebuinta; nevoie. ◊ De prima ~ absolut necesar. 2) Categorie filozofica care reflecta insusirile si raporturile ce au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. 3) la pl. Proces fiziologic de evacuare a f*******r si urinei. [G.-D. necesitatii] /<lat. necessitas, ~atis, fr. necessite

PROGESTERON s.n. Hormon format in ovar, care este absolut necesar pentru reproducere; luteina. [< fr. progesterone].

ELIPSA s.f. 1. Curba, loc geometric al punctelor dintr-un plan a caror suma a distantelor la doua puncte fixe, numite focare, este constanta. 2. Omisiune din scriere sau din vorbire a unor cuvinte care se subinteleg. ♦ Figura de stil care consta in omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare pentru a scurta fraza, dandu-i astfel mai multa expresivitate. [< fr. ellipse, cf. gr. elleipsis – lipsa].

IMPERIOS, -OASA adj. (adesea adv.) Neaparat trebuincios, absolut necesar. [Pron. -ri-os. / < lat. imperiosus, cf. fr. imperieux].

INDISPENSABIL, -A adj. Neaparat trebuincios, absolut necesar. // s.m.pl. izmene. [Cf. fr. indispensable].

NECESITA vb. I. tr. A cere, a impune, a reclama ceva ca absolut necesar. [P.i. 3 -ta. / < fr. necessiter, it. necessitare].

ELIPSA s. f. 1. curba loc geometric al punctelor dintr-un plan a caror suma a distantelor la doua puncte fixe (focare) este constanta. 2. omisiune din vorbire, ori din scriere a unor cuvinte sau chiar propozitii care se subinteleg. 3. figura de stil constand in omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare, pentru mai multa expresivitate. (< fr. ellipse)

IMPERIOS, -OASA adj. (si adv.) absolut necesar, obligatoriu; stringent. (< fr. imperieux, lat. imperiousus)

INDISPENSABIL, -A I. adj. (si adv.) absolut necesar. II. s. m. pl. izmene. (< fr. indispensable)

LUX² s. n. 1. exces de cheltuieli; trai imbelsugat si risipitor. ♦ de ~ = foarte elegant, de foarte buna calitate; care nu este absolut necesar. ♦ splendoare, eleganta; fast, somptuozitate. 2. (fig.) risipa, exces. (< fr. luxe, lat. luxus)

NECESITA vb. tr. a impune, a reclama ca absolut necesar. (< fr. necessiter)

REDISTRIBUIRE (‹ redistribui) s. f. Actiunea de a redistribui si rezultatul ei. ◊ R. a veniturilor = proces de preluare cu titlu gratuit si nerambursabil a unei parti din veniturile primare ale agentilor economici si de cheltuire acestora pentru asigurarea functionarii altor agenti economici, ale caror activitati sunt absolut necesare. Principalul instrument de r. a veniturilor este bugetul de stat consolidat.

NEAPARAT, -A, neaparati, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poti lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neaparata nevoie (sau trebuinta) = a fi de (sau a avea) absoluta nevoie. 2. (Rar) Caruia nu i te poti impotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II, Adv. In mod necesar, cu orice pret; negresit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aparat.

NEGRESIT adv. Fara (nici o) indoiala; in mod (absolut) necesar; cu orice pret; numai-decat. /ne + gresit

NUMAIDECAT adv. In mod (absolut) necesar; fara nici o indoiala; cu orice pret; neaparat; negresit. /numai + de + cat

TREBUINTA ~e f. 1) Ceea ce este (absolut) necesar (pentru satisfacerea unor cerinte); necesitate. ◊ De (mare) ~ (foarte) util. Cele de ~ cele necesare. In caz de ~ daca va fi nevoie. A avea ~ a-i trebui. 2) Folos real (adus la ceva). ◊ A nu mai fi de nici o ~ a nu mai folosi la nimic. 3) pop. Chestiune personala care trebuie sa fie pusa la punct; interes. ◊ A avea o ~ cu cineva a pune la cale ceva. /a trebui + suf. ~inta

STRICT¹ adv. Cu strictete; in mod sever. Fumatul este ~ interzis. ◊ (A fi) ~ necesar a fi absolut trebuincios; a fi indispensabil. /<fr. strict, lat. strictus

PLUSVALOARE s. f. Valoare nou creata de catre muncitorii salariati in procesul de productie peste echivalentul valorii fortei lor de munca si insusita gratuit de catre patroni. ◊ Plusvaloare absoluta = forma a plusvalorii obtinuta prin prelungirea zilei de munca peste timpul de munca necesar sau prin intensificarea muncii. Plusvaloare relativa = forma a plusvalorii care rezulta prin reducerea timpului de munca necesar si marirea corespunzatoare a timpului de supramunca in urma cresterii productivitatii muncii. – Plus¹- + valoare (dupa fr. plus-value).

NEAPARAT adj., adv. 1. adj. v. indispensabil. 2. adj. necesar, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuinta.) 3. adv. v. indispensabil. 4. adv. v. mortis. 5. adj., adv. v. absolut. 6. adv. v. sigur.

necesar, -A adj. Care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. // s.n. Ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. [Cf. fr. necessaire, it. necessario, lat. necessarius].

necesar ~a (~i, ~e) si substantival Care este de trebuinta; care nu poate lipsi; trebuincios. Mijloace ~e. ◊ Strictul ~ minimum absolut trebuincios. /<fr. necessaire, lat. necessarius, it. necessario

STRICT, -A, stricti, -te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat in chip riguros, fara abatere, fara exceptie; p. ext. sever, aspru. ◊ Expr. (Adverbial) (A fi) strict necesar = (a fi) indispensabil. ♦ Precis, exact. – Din fr. strict, lat. strictus.

necesar, -A I. adj. care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. ♦ strictul ~ = cantitatea minima din ceva, indispensabila pentru un anumit scop. II. s. n. ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. (< fr. necessaire, lat. necessarius)

MODUL¹ s.m. 1. (Mat.) Valoare absoluta a unei marimi reale (fara sa se ia in considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Varianta a caracteristicii (4) [in DN], inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. ◊ Modul al unui numar complex = radacina patrata a sumei patratelor partii reale si a coeficientului partii imaginare; modul al unui numar real = valoare absoluta a numarului. 2. Coeficient care caracterizeeaza o proprietate mecanica oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ◊ Modul de elasticitate = marime reprezentand raportul dintre efortul unitar normal si lungirea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate la intindere sau incovoiere. 3. Unitate de masura, in special pentru apele curgatoare. ◊ Modul de irigatie = cantitatea de apa necesara in unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].

PREA adv. 1. Mai mult decat (este necesar), din cale afara de..., peste masura, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afara (sau prea de tot) = a depasi orice limita admisa. A nu sti prea multe = a fi suparacios, irascibil, a reactiona impulsiv; a nu sti de gluma. (Fam.) Asta e prea-prea = asta intrece masura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = asa si asa, nici bine, nici rau; potrivit; mediocru. ◊ (Ajuta la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea putin. 2. Element de compunere care inseamna „foarte”, „peste masura” si care serveste la formarea unor substantive, a unor adjective si a unor verbe. – Din sl. pre.