CANEALA, caneli, s. f. (Pop.) Vopsea (neagra), mai ales pentru par. – Cani + suf. -eala.

NEGREALA, negreli, s. f. Insusirea de a fi negru; culoare neagra, intunecata pe care o are un obiect sau o fiinta. ♦ Materie coloranta de culoare neagra; vopsea neagra. ♦ (Pop.) Cerneala. ♦ (Reg.) Funingine. ♦ (Reg.) Murdarie. – negru + suf. -eala Cf. negri.

CANEALA ~eli f. Vopsea (neagra), in special, pentru par. /a cani + suf. ~eala

CERNEALA ~eli f. 1) Lichid de diferite culori, intrebuintat la scris sau la tiparit. ~ rosie. 2) inv. Vopsea neagra; negreala. Pata de ~. [G.-D. cernelii; Sil. -nea-la] /<sl. trunilo

incondeiala s.f. (reg.) vopsea neagra (pentru gene si sprancene).

ristic (-curi), s. n. – 1. Antimoniu. – 2. Taciune, vopsea neagra, folosita in trecut ca fard. – Var. inv. rastic, ristic. Tc. rastyk (Seineanu, II, 301), cf. ngr. ῥαστίϰι, sb. rastok. Legatura cu sl. chvrastu (Conev 49) este indoielnica.

CANEALA, caneli, s. f. Vopsea (neagra) pentru par, pentru lana etc. – Comp. tc. kina.

CANI, canesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (in negru), mai ales parul. – Cf. tc. kina „caneala”.

CERNEALA¹ s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire in negru. – Cerni + suf. -eala.

CERNI, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) a vopsi in negru (in semn de doliu); a innegri. 2. Refl. A se imbraca in haine negre, a-si vopsi hainele in negru, in semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mahni, a se intrista. – Din sl. cruniti.

INNEGRIT, -A, innegriti, -te, adj. 1. vopsit in negru, devenit negru. 2. (Despre oameni) Bronzat. – V. innegri.

NEGRITURA s. f. (Rar) Innegrire; (concr.) substanta care se foloseste la vopsit in negru. – negru + suf. -itura.

A CANI ~esc tranz. pop. (mai ales parul) a vopsi in negru. /cf. turc. kina

A INCONDEIA ~iez tranz. 1) (mai ales obiecte de ceramica) A impodobi cu desene (facute cu condeiul). 2) (genele sau sprancenele) A vopsi cu negru; a innegri. 3) fig. (persoane) A prezenta in lumina defavorabila. /in + condei

NEGREALA ~eli f. 1) Culoare neagra. 2) pop. Vopsea sau orice alta substanta de culoare neagra. /negru + suf. ~eala

condei (condeie), s. n. – 1. Pana, toc. – 2. Pana speciala pentru a incondeia ouale de Pasti. – 3. (Inv.) Pensula. – 4. Mod de a scrie, stil. – 5. (Inv.) Birou, cabinet. – 6. Cirma. – 7. Cutit de melita mecanica. – Mr. cundil’u, megl. cundil’. Ngr. ϰονδίλιον (Roesler 570; Murnu 15; Meyer 197), cf. v. sb. kondili (sec. XVII), alb. kondilj. – Der. incondeia, vb. (a desena, a impodobi ouale de Pasti; a defaima); incondeiala, s. n. (culoare neagra de vopsit sprincenele); incondeietura, s. f. (actiunea de a incondeia ouale de Pasti; defaimare).

CANI, canesc, vb. IV. Tranz. A vopsi (in negru) parul, lana etc. – Din caneala.

CERNEALA¹ s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire in negru.

CERNI, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) a vopsi in negru; a innegri. ♦ a vopsi in negru in semn de doliu. 2. Refl. A se imbraca in haine negre, a-si vopsi hainele in negru, in semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mahni, a se intrista. – Slav (v. sl. cruniti).

CERNEALA², cerneluri, s. f. 1. Substanta lichida sau vascoasa, variat colorata, care contine uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine si coloranti si care serveste la scris, la tiparit, la stampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagra cu care se vopsesc materiile textile si parul; negreala. – Din sl. crunilo.

INNEGRI, innegresc, vb. IV. 1. Tranz. A vopsi, a da cu negru; a negri; p. ext. a face sa devina de culoare inchisa, a intuneca. ◊ Expr. (Fam.) A innegri hartia = a scrie. ♦ Intranz. si refl. A deveni negru; p. ext. a capata o culoare inchisa, a se intuneca. ♦ Refl. (Despre oameni) A se bronza. ♦ A murdari, a pata. 2. Intranz. A aparea, a se detasa ca o pata intunecata pe un fond de culoare deschisa. 3. Tranz. Fig. A prezenta in culori sumbre, defaimatoare; a ponegri. – In + negru.

CERNEALA², cerneluri, s. f. 1. Substanta lichida sau vascoasa, colorata, care serveste la scris, la tiparit, la stampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagra cu care se vopsesc materiile textile si parul; negreala. 3. Fig. (Reg.) Amaraciune, tristete, jale. – Slav (v. sl. crunilo).

sineala (-eli), s. f. – Vopsea albastra, indigo. Bg., rus. sinilo, din sl. sini „negru” (Cihac, II, 336; Tiktin; Iordan, Dift., 82), cf. sein. – Der. sineli (var. sinili), vb. (a clati rufele cu albastreala); sineliu (var. siniliu), adj. (albastriu). In Mold.

BRONZA, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni aramiu, negru la piele, datorita soarelui; a (se) innegri, a (se) parli. – Din fr. bronzer.

NIGROZINA ~e f. Colorant negru intre-buintat la fabricarea cremei de ghete, la imbibarea panglicilor pentru masinile de scris, la vopsit etc. /<fr. nigrosine

albastru, -a adj. (lat. albaster, de la albus, alb, ca it. biancastro, albicios, d. bianco, alb). De coloarea [!] cerului senin. Fig. Iron. Inima albastra, intristata. Pele [!] albastra, astrahan negru, a carui pele bate in albastru (V. bascaliu). S. n. Coloarea albastra: albastru cerului, marii. Albastru de Prusia, o vopsea albastra inchisa.

CULOARE s.f. 1. Senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fata. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatia neagra, galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanta, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanta coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, carou si cupa). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].

CULOARE s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)