TERATRON s. n. instrument de vazut prin ceata care emite unde a caror lungime depaseste lungimile de unda ale luminii, dar este mai scurta decat cele folosite in radiolocatie. (< fr. teratron)

ZARI, zaresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslusit (din cauza departarii sau a intunecimii). ◊ Expr. (Intranz.) A zari ca prin sita = a vedea numai conturul obiectelor, fara a distinge bine forma si culoarea; a vedea neclar, ca prin ceata. ♦ A vedea (ceva) numai in treacat, in fuga. ♦ Intranz. (Rar) A vedea. ◊ Refl. impers. De la maria-ta se zarea la el si de la el la maria-ta (DELAVRANCEA). 2. Tranz. A observa, a baga de seama, a descoperi pe cineva sau ceva. 3. Refl. impers. A se arata, a se ivi; a aparea, a se vedea. ◊ Expr. A se zari de ziua = a se face ziua, a se revarsa zorile, a se lumina de ziua. (Rar) A se zari de luna = a aparea, a iesi luna. Incepe-a se zari de luna Si-i liniste pe drum (COSBUC). 4. Intranz. (Pop.) A straluci. Casele lui Dobriseanu... zaresc ca soarele (TEODORESCU). – Din zare.

A SE STRAvedea ma stravad intranz. rar 1) A se vedea neclar (prin ceata, printre nori etc.). ◊ Slab de se stravede se zice despre cineva care este foarte slab. 2) fig. A se face vazut; a iesi la iveala; a se vadi; a se releva. /stra- + a vedea

VIZIBILITATE s. vedere. (~ redusa din cauza cetii.)

SITA ~e f. 1) Unealta de cernut formata dintr-o retea de fire (metalice sau textile) ori dintr-o tabla perforata si fixata intr-un cadru (de obicei circular). ◊ A ploua ca prin ~ a ploua marunt si des; a bura. A vedea (sau a zari) ca prin ~ a vedea neclar, ca prin ceata. A trece (pe cineva sau ceva) prin ~ a examina amanuntit si in mod critic (pe cineva sau ceva). ~a noua sade-n cui ceea ce este nou este pretuit intr-un mod deosebit. 2) rar Retea de sarma (sau de alt material) cu ochiuri marunte, pusa la ferestre. /<sl. sito

INCETOSA, pers. 3 incetoseaza, vb. I. Refl. A se lasa ceata. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se impaienjeni. – In + cetos.

IMPAIENJENI, pers. 3 impaienjeneste, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu panze de paianjen, a (se) umple cu paienjenis. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-si pierde claritatea, a vedea ca prin sita, ca prin ceata; a se incetosa. ♦ Tranz. si refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pa-ien-. – Var.: (reg.) impaiejena vb. I, impaienjini, impainjeni, impainjini vb. IV] – In + paianjen.

A SE INCETOSA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) A aparea ceata. Vremea s-a ~at. 2) fig. (despre vedere, minte etc.) A pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se innegura; a se tulbura; a se intuneca. S-au ~at ochii. /in + cetos

ceata ceturi f. 1) Fenomen meteorologic care consta dintr-o aglomeratie de particule de apa, ce plutesc in atmosfera (reducand vizibilitatea). ◊ A vedea ca prin ~ a nu vedea limpede. 2) fig. rar Abureala aparuta pe o sticla. [G.-D. cetii; Sil. cea-ta] /<lat. caecia

ceata s. (MET.) negura, pacla, (pop.) negureala, negureata, (reg.) buraca, (prin Transilv.) bustina, (prin Mold.) mocirla, (inv.) magla. (Era o ~ de nu vedeai la doi pasi.)

LIMPEDE, limpezi, adj. 1. (Despre lichide) Curat si straveziu, transparent, clar. ♦ Fig. (Despre suflet, constiinta etc.) Cinstit, onest, curat. 2. (Despre cer, timp, atmosfera) Senin, lipsit de nori, de ceata; luminos. 3. (Despre ochi, privire) Pur; luminos. 4. (Despre sunete; p. ext. despre glas) Care rasuna distinct; clar, deslusit. 5. (Despre minte, spirit; p. ext. despre oameni) Care vede, intelege si expune lucrurile in mod lamurit, deslusit; lucid. 6. (Despre idei sau felul de exprimare al cuiva) Usor de inteles, clar, lamurit, deslusit; explicit. ♦ (Despre fapte, afirmatii etc.) Neindoios, sigur, evident. – Lat. limpidus.

GRAMADA s., adv. 1. s. maldar, morman, movila, purcoi, (rar) stransura, (pop.) troian, (reg.) magla, (Mold.) clada, (Mold. si Transilv.) gireada, (pop. fig.) namol. (O ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. s. v. teanc. 3. s. v. multime. 4. s. v. ceata. 5. s. multime, (fig.) armata. (O ~ de muncitori.) 6. s. (SPORT; la rugbi) meleu. 7. adv. v. buluc. 8. s. multime, seama. (Si-a rezolvat o ~ de probleme.) 9. s. multime, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vesti.) 10. s. multime, sir, (fam.) card. (A trecut o ~ de ani de cand nu ne-am vazut.)

GRUP s. n. 1. ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de notiuni cu insusiri asemanatoare; ceata. o~ social = colectivitate de indivizi intre care exista relatii sociale determinate, se supun acelorasi norme de comportament si urmaresc un tel comun; ~ de armate = mare unitate operativ-strategica din mai multe armate. 2. (mat.) multime in care se defineste o lege de compunere care asociaza la orice pereche de elemente ale sale un alt element. 3. ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau functionale. ♦ ~ sanitar = incapere prevazuta cu closet, chiuveta etc. (< fr. groupe)

MULTIME s. 1. v. ceata. 2. duium, gramada, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (inv. si pop.) mare, poiede, (inv. si reg.) intuneric, (reg.) posmol, talaba, (Transilv. si Mold.) sila, (inv.) multit, putere, (fig.) groaza, grozavenie, grozavie, (reg. fig.) polog. (O ~ de dusmani.) 3. colectivitate, masa, (pop.) obste, (peior.) gloata. (Din ~ s-a ridicat un glas.) 4. v. gloata. 5. v. gros. 6. numar. (Coplesit de ~ dusmanilor.) 7. gramada, (fig.) armata. (O ~ de amatori s-a prezentat.) 8. v. puzderie. 9. gramada, seama. (Si-a rezolvat o ~ de probleme.) 10. multitudine, pluralitate, (rar) pluritate. (~ problemelor abordate.) 11. gramada, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vesti.) 12. gramada, sir, (fam.) card. (A trecut o ~ de ani de cand nu ne-am vazut.) 13. (MAT.) domeniu.