Rezultate din textul definițiilor
FACE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A intocmi, a alcatui, a fauri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ◊ A procura un obiect, dispunand confectionarea lui de catre altcineva. Isi face pantofi. 2. A construi, a cladi; a ridica, a aseza. Face o casa. Face fanul stoguri. 3. A gati, a prepara, a pregati un aliment, o mancare. 4. A compune, a scrie, a crea o opera literara; a executa, a realiza o opera artistica. 5. A stabili o lege, o conventie, o intelegere. 6. A castiga, a agonisi, a strange bani, avere. 7. A pregati ceva intr-un anumit scop. Isi face bagajele. ♦ Expr. A face focul = a atata, a aprinde focul. ◊ A aranja (parul, sprancenele, buzele, unghiile etc.). II. 1. (Despre femei) A naste. ♦ Expr. (Pop. si fam.) De cand l-a facut ma-sa sau de cand ma-sa l-a facut = de cand s-a nascut, dintotdeauna. ◊ (Despre soti) A procrea. ◊ (Despre mamifere) A fata. ◊ (Despre pasari) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 3. (despre fiinte si plante) A capata, a dobandi; a-i aparea. A facut o batatura. ◊ A se imbolnavi de... A facut scarlatina. 4. (In expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la cateva zile dupa nastere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burta (sau) pantece = a se ingrasa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multa purtare) in dreptul genunchilor. III. 1. A intocmi, a potrivi lucrurile astfel ca sa...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a facut, ce-a dres, ca a reusit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face sa se insoare. 3. A obliga, a sili, a constrange, a pune pe cineva sa... Nu ma face sa plec. 4. A predispune la ceva; a indemna. Timpul urat il face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva sa-si schimbe starea initiala, sa ajunga intr-o anumita situatie. L-a facut om. ◊ Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sanatos) = a (se) insanatosi, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma in... Faceti din piatra aur. ◊ Expr. A face din tantar armasar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pantec (sau spinarea cobza) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a ramane treaz toata noaptea. A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) ca este..., a califica; a invinui, a acuza pe cineva de... L-a facut magar. ◊ Expr. A face (pe cineva) cum ii vine la gura = a ocari sau a certa (pe cineva) rau, fara a-si alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou si cu otet v. otet. V. 1. A savarsi, a faptui, a comite. ◊ Expr. Face ce face si... = incearca prin toate mijloacele si izbuteste sa...; nu stiu cum procedeaza ca...; vorba e ca... A nu avea ce face (sau ce sa faca) = a) a nu avea o ocupatie; b) a nu-i ramane cuiva nimic de schimbat intr-o situatie, a nu avea posibilitatea sa se impotriveasca, sa obiecteze, sa ajute cu ceva; a nu avea incotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul sa comita o imprudenta, o prostie, o gafa. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum iti merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau in toate chipurile, posibilul si imposibilul) sa (sau ca sa) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (exprimand surpriza neplacuta si purtand accentul in fraza) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)? Ce (tot) faci (sau ce ai facut de)...? = ce ti s-a intamplat ca...? care e cauza ca...? Ce-i de facut (cu cineva sau cu ceva) ? = cum sa se procedeze (cu cineva sau cu ceva) ? N-am facut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se imputa. Vazand si facand = procedand conform situatiei, imprejurarilor, fara un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relatii intre...; b) a o pati, a suporta consecintele faptelor sale. Ce are a face? = ce legatura este (intre un lucru si altul)? Ce intereseaza? si ce-i cu asta? N-are a face! = nu intereseaza! n-are importanta! (Refl.) S-a facut! = ne-am inteles! s-a aranjat! Fii fara grija! 2. A provoca, a da nastere la..., a cauza, a pricinui. A facut o incurcatura ◊ Expr. Nu face nimic! = (formula de politete cu care se raspunde celui ce-si cere scuze pentru un neajuns sau o suparare pricinuita fara voie) nu are nici o importanta! A i-o face (buna sau lata sau cu varf) sau a-i face (cuiva) una (si buna) = a-i pricinui cuiva un rau, un neajuns. A(-si) face inima rea (sau sange rau) = a (se) supara, a (se) consuma. A-si face ganduri (sau griji) = a se ingrijora. ♦ A arata, a manifesta, a acorda. I-a facut toate onorurile. 3. A aduce la indeplinire; a realiza, a indeplini, a implini. Si-a facut datoria. ◊ Expr. A face (un) targ (sau targul) = a cadea de acord, a incheia o tranzactie (comerciala). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatura. ♦ A studia, a urma un curs sau o forma de invatamant. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atentia printr-un gest; a da cuiva sa inteleaga ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap ca a inteles. ◊ Expr. A face (cuiva) cu degetul = a ameninta (pe cineva) cu degetul aratator. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (inchizand si deschizand un ochi); b) a atrage, a imbia. 6. A parcurge, a strabate un drum sau o distanta. A facut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el si-a facut veacul. B. Intranz. I. 1. A proceda; a actiona; a se comporta. Fa cum stii. ♦ Refl. (In constructii interogative) A se descurca intr-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rau), a o duce bine (sau rau). 3. (In superstitii, determinat prin „a bine”, „a rau”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; in superstitii) A vraji, a fermeca; a descanta. I-a facut de boala. II. 1. A valora, a pretui; a costa. Cat fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonala) A fi vrednic (de a...), a merita (sa...). Scump, dar face! 3. (Fam.; in expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadreaza cu... III. 1. A se indrepta, a merge, a porni (catre sau spre...; a o coti (spre...). Am facut la dreapta. ◊ Refl. (Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fa-te incoace! 2. A zice, a spune. Am sa te cert, facea el. C. Refl. I. 1. (despre zi, noapte, intuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lasa. ♦ A i se face (cuiva) negru (sau rosu etc.) inaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rau (din cauza supararii, a maniei); a se supara, a se mania foarte tare. ◊ Impers. (Pop.) A i se parea cuiva ca vede sau ca aude ceva sau pe cineva (in vis sau in imaginatie). Se facea ca vede un palat. 2. (despre drumuri, vai etc.) A se desfasura, a se deschide (inaintea ochilor). Se facea o vale lunga. 3. (despre senzatii sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naste, a se produce (in cineva) deodata, a fi cuprins de... I s-a facut frica. ◊ A fi cuprins de o dorinta nestapanita pentru ceva, a simti dorul de... I s-a facut de duca. 4. (Pop.) A se intampla. Ce s-a facut cu el? ♦ Expr. Ce s-a facut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face ca... (sau de...) = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a facut mare. ♦ Loc. vb. A se face galben = a se ingalbeni. A se face vanat = a se invineti. A se face rosu. = a se inrosi, a se imbujora. ♦ Expr. A se face stapan pe ceva = a lua un lucru in stapinire cu forta sau fara a-i apartine. A se face in doua = (despre drumuri, retele etc.) a se bifurca, a se desparti, a se ramifica. ◊ A ajunge la numarul de..., la un total de... Ceata se face de doua sute de osteni. ◊ A imbratisa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist. ◊ Intranz. A indeplini o treaba sau o functie ocazionala. ◊ (determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarasi” etc.) A redeveni. S-a facut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face ca pleaca. ◊ Intranz. A-si lua infatisarea de..., a se arata, a-si da aere de... Face pe nevinovata. – Lat. facere.
STUDENT, -A, studenti, -te s. m. si f. Persoana care urmeaza cursurile unei universitati sau ale unui institut de invatamant superior. – Din it. studente, germ. Student, lat. studens, -ntis.
EVOLUA, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformari, prin diferite faze progresive, spre o treapta superioara; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-si urma cursul; a se desfasura. Boala evolueaza normal. ♦ (Sport) A sustine un meci; a juca. 2. A se deplasa cu miscari largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. evoluer.
STUDIU, studii, s. n. 1. Actiunea de a studia (1); munca intelectuala sustinuta depusa in vederea insusirii de cunostinte temeinice intr-un anumit domeniu. ♦ Spec. Insusire de cunostinte stiintifice; invatatura. ◊ Expr. A-si face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de invatamant; a urma cursurile unei scoli, institutii de invatamant. ♦ (Teatru; in expr.) A pune o piesa in studiu = a incepe repetitiile la o piesa. 2. Materie de invatamant. 3. Lucrare, opera stiintifica. 4. (In artele plastice) Schita partiala sau preliminara cu ajutorul careia pictorul, sculptorul etc. compune si executa o opera definitiva. ♦ Compozitie muzicala cu caracter de virtuozitate, destinata mai ales unui scop pedagogic (de exercitiu). – Din lat. studium, it. studio.
FRECVENTA vb. 1. a urma. (~ cursurile univer-sitare.) 2. (inv. si reg.) a pazi. (Barurile nu le ~.)
A DEcurge pers. 3 decurge intranz. 1) A avea drept rezultat; a proveni; a rezulta; a reiesi. 2) (despre evenimente, actiuni etc.) A avea loc (intr-un anumit mod); a-si urma cursul; a se desfasura; a evolua. /de + a curge
A SE DESFASURA se desfasoara intranz. 1) (despre gheme sau ata infasurata pe un ghem) A se desface intr-un fir lung si continuu; a se desira. 2) (despre unitati militare) A se aranja in vederea unei actiuni de lupta. 3) (despre evenimente, actiuni etc.) A avea loc (intr-un anumit mod); a-si urma cursul firesc; a decurge; a evolua. 4) fig. (despre privelisti, peisaj) A se intinde in fata ochilor; a se deschide. /<lat. disfasciolare
A EVOLUA ~ez intranz. 1) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a se afla in evolutie; a avansa; a inainta; a progresa; a se dezvolta; a propasi. 2) A-si urma cursul firesc; a decurge; a se desfasura. 3) (despre avioane, nave etc.) A descrie miscari circulare; a executa evolutii; a se roti. 4) (despre trupe) A-si schimba pozitia printr-o serie de manevre. 5) sport A sustine un meci; a juca. 6) (despre echipe, formatii artistice etc.) A se prezenta in fata publicului in cadrul unei competitii sportive sau in cadrul unui program artistic. /<fr. evoluer
EXTERN2 ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Elev care urmeaza cursurile la o scoala, dar ia masa si locuieste in afara acesteia. 2) Student la medicina care face practica intr-un spital. /<fr. externe, lat. externus
A INVATA invat 1. tranz. 1) (activitati, actiuni, procese) A insusi prin eforturi sustinute. ~ o meserie. 2) (persoane) A face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a pregati; a instrui; a prepara. ◊ ~ minte a pedepsi pentru a-i da invatatura pe viitor. 3) A sustine cu sfaturi, cu recomandari (cum trebuie procedat intr-o situatie sau alta); a sfatui; a povatui; a indruma. 4) (lectii, poezii, roluri etc.) A retine in memorie; a memoriza. 2. intranz. pop. A urma cursurile (unei institutii de invatamant); a-si face studiile. /<lat. invitiare
A SE PRELUNGI pers. 3 se ~este intranz. 1) A se lungi in continuare (in spatiu); a se intinde mai departe. 2) A-si urma cursul fara a se intrerupe; a se desfasura mai departe (in timp); a continua; a tine; a dura. /Din prelung
A STUDIA ~ez 1. tranz. 1) A insusi prin instruire. ~ istoria. 2) A supune unei analize; a investiga; a cerceta; a considera; a analiza. 3) A privi cu atentie (pentru a cunoaste mai bine); a cerceta; a examina. 2. intranz. A-si face studiile; a urma cursurile unei institutii de invatamant. ~ la universitate. [Sil. -di-a] /<it. studiare, fr. etudier
STUDIU ~i n. 1) Activitate intelectuala depusa in vederea solutionarii unor probleme stiintifice intr-un anumit domeniu; cercetare stiintifica. ~ul artelor. 2) Lucrare stiintifica. 3) Proces de acumulare a cunostintelor; invatatura. 4) la pl. Ansamblu de cunostinte acumulate in acest proces; invatatura. ~i speciale. ~i universitare. ◊ A-si face ~ile a urma cursurile unei institutii de invatamant. 5) Materie de invatamant. 6) Schita preliminara executata de artistii plastici in procesul de elaborare a unei opere de arta. 7) Compozitie muzicala destinata, mai ales, pentru exercitii. [Sil. -diu] /<lat. studium. it. studio
AVAL1 s.n. (op. amonte) Partea catre care curge un rau. ◊ In aval = urmand cursul unei ape. [< fr. aval, cf. lat. ad – la, vallis – vale].
INTRERUPERE s.f. Actiunea de a (se) intrerupe si rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ Fara intrerupere = neintrerupt, continuu. ♦ Replica, exclamatie etc. care impiedica pe cineva sa-si urmeze cursul vorbirii. [< intrerupe].
STUDENT, -A s.m. si f. Cel care urmeaza cursurile unei facultati sau ale unui institut de invatamant superior. [< germ. Student, cf. it. studente].
INTRERUPERE s. f. actiunea de a (se) intrerupe; oprire, suspendare. ♦ fara ~ = neintrerupt, continuu. ◊ interventie care impiedica pe cineva sa-si urmeze cursul vorbirii. ◊ (inform.) oprire temporara sau definitiva a unui program. (< intrerupe)
SEMINARIAT s. n. timpul in care un elev urmeaza cursurile unui seminar (1). (< germ. Seminariat)
STUDENT, -A s. m. f. cel care urmeaza cursurile unei institutii de invatamant superior. (< germ. Student, it. studente, lat. studens)
SERALIST, -A, seralisti, -ste, adj., s. m. si f. (Elev sau student) care urmeaza un curs seral. – Seral + suf. -ist.
cursIST, -A, cursisti, -ste, s. m. si f. Persoana care urmeaza un curs2 special (de scurta durata); cursant. – curs2 + suf. -ist.
FOLCLORISTICA s. folclor. (Urmeaza un curs de ~.)
cursANT ~ti m. Persoana care urmeaza un curs (special). /<germ. Kursant
cursANT, -A s.m. si f. Cel care urmeaza un curs special; cursist. [< rus. kursant].
otosca s.f. (reg.) tuica slaba care curge la urma de tot din cazan.
cursANT, -A s. m. f. cel care urmeaza un curs1 (1) special. (< rus. kursant)
OUTRIGHT AUTRAIT/ s. n. (fin.) operatie in stabilirea conditiilor cumpararii sau vanzarii in valuta, inclusiv a cursului valutei, urmand ca efectuarea propriu-zisa a tranzactiei sa se faca ulterior. (< engl. outright)
REFLEX, -A, reflecsi, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau miscari ale organismului) Produs in mod spontan, independent de vointa. ◊ Act reflex (si substantivat, n.) = reactie brusca si automata a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; raspuns secretor sau motor al organismului la actiunea unei astfel de modificari. Reflex conditionat = reflex dobandit in cursul vietii, in urma asocierii repetate a unui e******t oarecare cu un e******t care provoaca un reflex innascut. Reflex neconditionat = reflex innascut. ♦ P. gener. Care reprezinta o reactie imediata, spontana. II. S. n. 1. Raza reflectata; sclipire, stralucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stari de lucruri sau a unei stari sufletesti. – Din fr. reflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.
REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce inca o data (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, facut sau produs. ♦ A citi sau a spune inca o data un rol, o lectie, pentru a le retine, pentru a le fixa in memorie sau pentru a le intelege mai bine continutul; (despre artisti) a face exercitii pregatitoare in vederea unui spectacol sau a unei auditii publice, a face repetitia unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenti) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (in care a ramas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se intampla inca o data (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (inv.) repeti vb. IV] – Din fr. repeter, germ. repetieren.
TITRAT ~ta (~ti, ~te) m. si f. Persoana care a obtinut un titlu (universitar, stiintific etc.) in urma absolvirii unor cursuri speciale. [Sil. ti-trat] /v. a titra
UR, oras antic (milen. 4-3 i. Hr.), in S Mesopotamiei (Caldeea), la 235 km SE de vechiul Babilon si 16 km V de fl. Eufrat. Unul dintre cele mai vechi centre de civilizatie urbana din lume. In sec. 23-21 i. Hr., capitala statului sumerian. Abandonat in sec. 4 i. Hr., probabil ca urmare a deplasarii cursului Eufratului. Ruinele orasului U., inclusiv vestigiile unui zigurat, au fost descoperite in anii 1922-1934 de catre o misiune britanica condusa de Sir Leonard Woolley. Potrivit traditiei biblice a fost patria lui Abraham. Pe locul anticului oras U., s-a dezvoltat localit. moderna iraqiana Tall al (Tell el)-Muqaiyir, langa An-Nāsirῑyah.
SIROI ~oaie n. 1) Suvita de lichid care curge sau se prelinge de undeva. 2) curs de apa, format in urma unor precipitatii, care curge cu repeziciune. [Sil. si-roi] /Orig. nec.
SECUNDAR, -A adj. 1. Care nu vine decat in al doilea rand, de importanta mai mica; accesoriu. ◊ Medic secundar (si s.m.) = medic care, in urma unui concurs este admis sa se specializeze intr-o clinica; fenomen secundar = fenomen putin important care apare in cursul unei boli. 2. Care urmeaza dupa primul; al doilea. ◊ (Geol.; si s.n.) Era secundara = mezozoic; propozitie secundara = propozitie subordonata, dependenta. // s.n. Ac al ceasornicului care indica secundele. [Var. secondar, -a adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius].
Erinyes, numite si eumenide (eumenides) in mitologia greaca, furii (furiae sau dirae) de catre romani, erau genii razbunatoare care pedepseau faradelegile muritorilor. Ele ii urmareau mai ales pe ucigasi (v. si Orestes, Alcmaeon), chinuindu-i sau luindu-le mintile. Eriniile s-au nascut din picaturile de singe care au curs pe pamint in urma mutilarii lui Uranus. Erau socotite, in general, trei la numar: Alecto, Megaera si Tisiphone, reprezentate ca niste genii inaripate, cu serpi in plete. Mai tirziu, eriniilor li s-au atribuit si pedepsele la care erau supusi oamenii in Infern.
MARTI1, (1) marti, s. f., (2) adv. 1. S. f. Ziua a doua a saptamanii, care urmeaza dupa luni. 2. Adv. In cursul zilei de marti1 (1); in ziua de marti1. ♦ (In forma martea) In fiecare marti1 (1). – Lat. martis [dies].
Scurge, scurg, vb. III. 1. Refl. si tranz. A curge sau a face sa curga un lichid, prelingandu-se in cantitati mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intr-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A iesi (in cantitati mici) dintr-o conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, imprastiindu-se din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinte, de vehicule) A se succeda, a merge in aceeasi directie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitati de timp) A trece unul dupa altul, a se desfasura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (dupa curge).
TORENT s.n. Apa de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor; puhoi, suvoi. ♦ Forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. ♦ (Fig.) Suvoi, siroi, navala. ♦ In torent = din belsug. [Pl. -nte, (s.m.) -nti. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens].
TORENT s. n. 1. curs de apa temporar pe pantele repezi si neregulate ale muntilor si dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor. 2. forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. 3. (fig.) suvoi, navala. ♦ in ~ = din belsug. (< fr. torrent, lat. torrens)
NABOI ~uri n. inv. curs vijelios de apa, format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; puhoi; torent; suvoi. /cf. sb. naboj
PUHOI ~oaie n. 1) curs vijelios de apa format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; torent; suvoi. 2) Ploaie torentiala. 3) fig. Multime nenumarata (de oameni sau de alte fiinte) care se indreapta navalnic in aceeasi directie. /<sl. povoni
ATONALISM (‹ fr. {i}) s. n. Concept de compozitie care a aparut in cursul primului patrat al sec. 20, ca urmare a procesului de dezintegrare a tonalitatii (care a inceput cu Listz, Wagner s.a.). Rezulta dintr-un mod de exprimare bazat pe inlantuirea de acorduri din game indepartate unele de altele si astfel lipsite de atractie reciproca si de posibilitatea raportarii lor la un centru comun (sunet, acord). Parti atonale cuprind unele compozitii de R. Strauss („Electra”), Bartok, Stravinski etc. Primul care a creat lucrari in intregime atonale a fost Schonberg („trei piese pentru pian” etc.). Exista a. liber si a. organizat serial. V. serialism.
IERI adv. In ziua premergatoare celei de azi. ◊ De ~, de alaltaieri de putina vreme; de curand. Mai ~ nu demult; cateva zile in urma. [Monosilabic] /<lat. heri
ANDROMORFOZA s. f. modificare morfologica rezultand in urma e**********r produse de tubul polinic in curs de dezvoltare. (< fr. andromorphose)
DIVAGARE (‹ divaga) s. f. 1. Faptul de a divaga; divagatie. 2. Pensulare a cursurilor raurilor in campiile de subsidenta, ca urmare a pantei reduse, a scufundarii lente a terenului si a aluvionarii puternice, din care rezulta meandre, belciuge, brate parasite, ostroave, renii, zone mlastinoase etc.
DEcurge vb. 1. a proveni, a reiesi, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (inv.) a curge. (O consecinta care ~ din alta.) 2. v. desfasura.
LABORI [labori], Fernard Gustav (1860-1917), avocat francez. Celebru in epoca in urma proceselor Humbert, Rochefort, Caillaux si Dreyfus (in cursul acestuia aparandu-l si pe scriitorul Emile Zola).
SUVOI, suvoaie, s. n. curent de apa care se scurge cu repeziciune pe locuri inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); p. ext. curs de apa (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundenta si repede. ♦ Fig. Val, multime de oameni (in miscare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: sivoi s. n.] – Din magh. sio (dupa puvoi).
curge vb. v. decurge, proveni, reiesi, rezulta, scurge, trece, urma.
TORENT ~e n. 1) curs de apa temporar si puternic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor si vine la vale cu o mare viteza si forta de eroziune; suvoi; puhoi. 2) fig. Cantitate mare (de ceva) aparuta brusc. ~ de lacrimi. ~ de oameni. /<fr. torrent, lat. torrens, ~tis
ANADIR 1. Fl. in Siberia de E (Federatia Rusa, C.S.I.); 1.146 km. Izv. din Pod. Anadir si se varsa in golful cu acelasi nume (M. Bering). Navigabil pe 570 km in cursul inferior. 2. Culme muntoasa in Siberia. Alt. max.: 2.320 m. Urme glaciare. Pescuit. Se mai numeste si Culmea Ciukotsk. 3. Golf al Oc. Pacific (M. Bering) pe coastele de NE ale Siberiei, limitat la N de Pen. Ciukotsk. Ad. medie: 100-150 m.
OLIGOFRENIE s. f. Stare patologica caracterizata prin ramanerea in urma a dezvoltarii facultatilor psihice, insotita uneori de tulburari ale dezvoltarii fizice si de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferinte cerebrale, survenite in perioada intrauterina, in cursul nasterii sau in perioada copilariei. – Din fr. oligophrenie.
decurg, -curs, a -curge v. intr. (d. lat. de-currere, si acomodat dupa curg, ca si fr. de-couler. V. in-curg). Evoluez, merg: sedinta a decurs in liniste. Rezult, ies, urmez: ce decurge din aceasta regula?
PENDINTE adj. invar. 1. Care este subordonat cuiva, care depinde de... 2. Care n-a fost inca solutionat, care urmeaza sa fie rezolvat; (despre probleme in litigiu) care este in curs de cercetare, care asteapta sa fie judecat. – Din lat. pendens, -ntis, fr. pendant.
OCNIRE, ocniri, s. f. Formare accidentala, in cursul sapaturii unor gauri de sonda, a unei cavitati neregulate, ca urmare a dezagregarii rocii in contact cu fluidul. – Din ocna.
TORENT, torente, s. n. Apa curgatoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezii si care curge vijelios pe povarnisurile muntilor sau ale dealurilor, avand o mare forta de eroziune; puhoi, suvoi. [Pl. si: torenti] – Din fr. torrent.
SECUNDAR2, -A adj. 1. in al doilea rand ca importanta, interes etc.; accesoriu. ♦ invatamant ~ = forma de invatamant de al doilea grad, care urmeaza celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activitati economice in care materiile prime sunt transformate in produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, in urma unui concurs, este admis sa se specializeze intr-o clinica; fenomen ~ = fenomen putin important care apare in cursul unei boli. ◊ (psih.) cu reactii lente, durabile si profunde. 2. care urmeaza dupa primul. ♦ era ~a = mezozoic; propozitie ~a = propozitie subordonata. (< fr. secondaire, lat. secundarius)
SUBSECVENT, -A adj. 1. care urmeaza, care vine dupa...; (p. ext.) care decurge din... 2. (despre un curs de apa, o depresiune) dezvoltat la piciorul unui relief monoclinal, perpendicular pe directia de inclinare a straturilor. (< fr. subsequent, lat. subsequens)
CINA (lat. cena) Masa de seara; mincare destinata pentru aceasta masa. ♦ Cina cea de taina = masa de pe urma a lui Hristos si a apostolilor sai, ajunul patimilor, in cursul careia a instituit taina euharistiei. Sfinta Cina = (la protestanti) impartasania cu piine si vin.
CLASA s.f. I. (Fil.) Clasa sociala = grup mare de oameni care se deosebeste de alte grupuri dupa locul pe care-l ocupa intr-un anumit sistem de productie sociala, dupa raportul fata de mijloacele de productie, dupa rolul indeplinit in organizarea sociala a muncii, dupa felul in care obtin partea de care dispun din bogatia societatii si dupa marimea acestei parti. II. 1. Fiecare dintre subimpartirile si despartiturile mari ale regnului animal sau vegetal. 2. Fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. III. 1. Unitate de invatamant care cuprinde elevi cu acelasi nivel de cunostinte, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. 2. Sala in care se tin cursurile pentru un grup de elevi cu acelasi nivel de cunostinte. 3. Ora de curs. IV. 1. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 2. Categorie, grad, rang. [Var. clas s.n. / < rus. klas, cf. fr., it. classe, germ. Klasse, lat. classis].
CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)
A urma ~ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. ~ drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. ~ cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). ~eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a ~at in postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). ~ dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i ~ unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata ~eaza duminica. ◊ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. ~eaza sa plece. /Din urma
TERMEN1 ~e n. Limita fixata in timp printr-o dispozitie sau printr-o invoiala la care urmeaza sa se execute ceva; soroc. ◊ In (sau la ) ~ la data fixata. In ~ in curs de satisfacere a serviciului militar. /<lat. termen, ~inis, fr. terme
PISTA s. f. 1. teren amenajat pentru curse, schi, intreceri sportive etc. 2. fasie de teren amenajata pentru decolarea si aterizarea avioanelor. 3. urma, fagas, directie. 4. parte a unui film, a unei benzi magnetice etc. care serveste ca suport al imprimarii. (< fr. piste, it. pista)
BALE s. f. pl. Saliva (groasa, spumoasa) care se prelinge din gura. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele dupa ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasa care acopera corpul pestilor. ♦ urma mucoasa lasata de melc in mers. – Cf. lat. *baba.
POIMAINE adv. 1. In ziua care urmeaza celei de maine. ◊ (Reg.) Poimainea ailalta (sau cealalta) = raspoimaine. ◊ Expr. Ca maine, poimaine = in curand, peste putin timp. 2. (In corelatie cu „maine”) Curand; in viitor, candva. – Lat. post + mane.
STINS2, -A, stinsi, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de stralucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, sters. 5. Disparut, mort. 6. (Jur.; despre obligatii, actiuni penale, privilegii etc.) Care a incetat, care nu mai are curs, care si-a pierdut puterea juridica. 7. (Despre reflexe conditionate) Care a disparut treptat in urma faptului ca e********l conditional n-a mai fost insotit de e********l neconditional corespunzator. 8. (In sintagma) Var stins = pasta vascoasa, alba, obtinuta prin reactia dintre piatra de var arsa si apa (cu numeroase folosiri in constructie). – V. stinge.
DISAGIO s.n. 1. Diferenta cu care valoarea nominala a unei monede sau hartii de valoare depaseste cursul pe piata al monedei sau hartiei de valoare respective. ♦ Depreciere a unei monede in urma schimbului monedei de hartie cu una metalica si viceversa. 2. (Fig.) Pierderi rezultate din operatiile de schimb monetar. [Pron. -gi-o. / < it. disaggio].
HEMORAGIE, hemoragii, s. f. 1. Scurgere abundenta de sange, interna sau externa, in urma ruperii sau taierii peretelui unui vas sangvin; hemoree. ◊ Hemoragie intestinala = enterohemoragie. Hemoragie nazala = epistaxis. 2. Fig. curgere, pierdere de capital. – Din fr. hemorragie.
DEcurge, pers. 3 decurge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a-si avea izvorul in... 2. A se petrece, a se desfasura. – De4 + curge (dupa fr. decouler).
PURCEDE vb. v. actiona, ajunge, apuca, curge, decurge, deveni, iesi, incepe, indrepta, lua, merge, orienta, pasi, pleca, porni, proceda, proveni, reiesi, rezulta, urma.
BALE f. pl. 1) Saliva groasa si spumoasa care se prelinge din gura. ◊ A-i curge cuiva ~le dupa ceva a dori ceva foarte mult. 2) Materie mucoasa lasata de melci in urma lor. /<lat. baba
OBARSIA DE CAMP, com. in jud. Mehedinti, situata in campia Blahnitei, pe cursul inferior al raului Drincea; 2.121 loc. (2003). Nod rutier. Viticultura. Pe terit. satului Izimsa au fost descoperite urmele unei asezari rurale romane (villa rustica) in care s-au gasit tigle, olane, bucati de mozaic si monede din sec. 4. Biserica Sfantul Nicolae (1802) si conac (1892), in satul O. de C.
SIROI1, siroaie, s. n. 1. Suvita (abundenta) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge siroaie (sau siroi) = a curge din abundenta. 2. Torent de apa care se scurge cu repeziciune si abundenta pe locurile inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); suvoi. – Et. nec.
PRIN prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand mediul, cadrul desfasurarii unei actiuni) Alearga prin curte. A strabatut prin perete. 2) (exprima un raport modal sau instrumental, indicand mijlocul, procedeul realizarii actiunii) Cu ajutorul; pe calea; cu. A obtine prin eforturi. Se transmite prin ereditate. ◊ Prin urmare deci; asadar. 3) (exprima un raport temporal, indicand perioada, intervalul de timp, aproximatia temporala) In timpul; in cursul. Prin luna iunie. /pre + in
ULTIM ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care este cel mai de pe urma intr-o ierarhie. ~ul numar al revistei. ~ul loc la competitie. ◊ ~ul pret pret stabilit irevocabil. Pana la ~a suflare (sau picatura de sange) pana la sfarsitul vietii. Pana la ~ul toti. 2) Care ramane in urma; care se afla in coada; codas. 3) Care este cel mai aproape de momentul de fata; de curand. ~ele stiri. ◊ ~a ora rubrica in ziare sau emisiune la radio sau la televiziune in care se prezinta cele mai noi stiri. /<lat. ultimus, it. ultimo
A urmaRI ~esc tranz. 1) (fiinte) A tine mereu in campul vizual, mergand pe urma. ~ hotul. 2) A privi cu atentie. ~ o emisiune. 3) (despre ganduri, sentimente, imagini etc.) A preocupa in permanenta si complet; a obseda; a stapani. 4) A supune unor observatii (cu gandul); a examina. ~ cursul evenimentelor. 5) jur. (persoane sau fapte) A supune prevederilor legii. 6) A avea drept scop. ~ instituirea unui cenaclu. /urma + suf. ~ari
AN2, ani, s. m. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) in urma. De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. La (sau intr-) un an o data = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant. ◊ (urmat de determinari) Anii de studentie. Anii de ucenicie. 4. Masura a varstei unei fiinte sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei. – Lat. annus.
ODATA adv., adj. invar. 1. Adv. Intr-un timp nedeterminat, candva; a) (in legatura cu verbe la trecut) odinioara, mai de mult; b) (in legatura cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum inainte, intr-o buna zi, candva. ◊ Expr. Odata si odata = a) de mult de tot, de foarte multa vreme; b) intr-o buna zi, candva, mai curand sau mai tarziu. 2. Adv. (Pop.) Indata, imediat; fara intarziere, brusc; deodata. 3. Adv. In sfarsit, in cele din urma. 4. Adj. invar. In toata puterea cuvantului, intreg; p. ext. foarte reusit, foarte bun, excelent. – O3 + data.
A SE Scurge pers. 3 se scurge intranz. 1) (despre fluide) A iesi (dintr-un recipient) incet si in cantitati mici. 2) (despre suvoaie, torente de apa) A curge in josul pantelor pana la epuizare. 3) (despre ochi) A-si pierde lichidul pe care il contine ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, vehicule etc.) A urma unul dupa altul (fara intrerupere sau la intervale egale). 5) fig. (despre ore, zile, saptamani, luni etc.) A se consuma treptat; a trece; a curge. /<lat. excurrere
COMBINATIE, combinatii, s. f. 1. Imbinare, reunire, combinare. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. ◊ Expr. A intra in combinatie cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reactie chimica in cursul careia doi atomi sau doua molecule se unesc pentru a forma o noua molecula; (concr.) substanta obtinuta in urma unei astfel de reactii; (corp) compus. [Var.: combinatiune s. f.] – Din lat. combinatio, -onis.
EROZIUNE, eroziuni, s. f. 1. Proces complex de roadere si de sapare a scoartei terestre prin actiunea unor agenti externi; rezultatul acestui proces, erodare. ♦ Proces de roadere a corpurilor pe (sau prin) care curge un fluid. 2. Ulceratie usoara, superficiala a pielii sau a mucoaselor, cauzata de agenti fizici, chimici, mecanici sau aparuta in urma unei inflamatii; excoriatie. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. erosion, lat. erosio, -onis.
crivala (-le), s. f. – 1. Ramura in forma de furca avind trei sau mai multe brate; se infige de obicei in pamint si serveste drept suport pentru bulgarii de sare care se pun spre a-i lige oile. – 2. Furca mica pentru a prinde serpii fara a-i omori. – 3. curea de transmisie la ferastraul mecanic. – 4. Cirlig de hamal. – 5. Surub de timplarie. – 6. Traversa, suport. – Var. crival, crivea. Sl. krivu „rasucit”, prin urmare dublet al lui crivac.
STUDIA vb. 1. a se instrui, a invata, (inv. si reg.) a se pricopsi. (~ in permanenta.) 2. v. invata. 3. a citi, a invata. (A ~ cursul de la un capat la altul.) 4. a invata, a se pregati, a se prepara. (A ~ serios pentru examene.) 5. a face, a urma. (~ medicina.) 6. v. analiza. 7. v. analiza. 8. v. cauta. 9. a cerceta, a consulta, a examina. (Am ~ toate izvoarele referitoare la ...) 10. a cerceta, a se documenta, a se informa, a vedea, (inv.) a se pliroforisi. (~ daca nu s-a mai scris despre asta.)
PISTA s.f. 1. urma; fagas. ♦ Pista sonora = parte a unui film, a unei benzi de magnetofon etc. pe care sunt imprimate sunetele. 2. Teren amenajat pentru curse, pentru schi, pentru intreceri sportive etc. 3. Teren special amenajat pentru decolarea si aterizarea avioanelor. [< fr. piste, cf. it. pista].
TIPAR, tipare, s. n. 1. Ansamblul operatiilor de tiparire a unui text; tehnica, mestesugul de a tipari; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprima un text. ◊ Tipar adanc = calcografie (1). Tipar inalt = metoda de tiparire cu forme de tipar in relief. ◊ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) in pregatire la tipografie pentru a aparea, (a fi sau a se afla) in curs de tiparire. 2. Model, prototip dupa care se confectioneaza sau se toarna diferite obiecte. ♦ Fig. Cliseu, sablon. ♦ Stanta pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Inv.) urma, intiparire. – Din sl. tiparu.
CALIMANI, Muntii ~, masiv vulcanic in NV Carpatilor Orientali, intre cursul superior al Muresului la S si depr. Dornelor la N. Alt. max.: 2.100 m (vf. Pietrosu). Trasaturi tipic alpine in zona inalta, cu urme glaciare si pasuni alpine. Zacaminte de sulf. Izv. carbogazoase. Forme de vulcanocarst (pesterile „Palatul de ciocolata” si „Luanei”) si stincile „12 Apostoli”. Rezervatie naturala complexa (200 ha), declarata in 1990 parc national, cu numeroase specii rare si monumente ale naturii, ca: zimbrul (Pinus cembra), tisa (Taxus baccata), smirdanul (Rhododendron kotschyi), floarea de colti (Leontopodium alpinum) etc. Printre pasari se intilnesc cinghita alpina (Montifringilla nivalis), cocosul de mesteacan (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia), iar mamiferele sint reprezentate de ris (Lynx lynx), jder (Martes martes) etc.
LACRIMA, lacrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, induiosare etc.); a plange (usor), a lacrima. 2. Intranz. si refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a induiosarii, a unei boli etc.); a (se) inlacrima. [Var.: lacrama vb. I.] – Din lat. lacrimare.
CRUSTA, cruste, s. f. 1. Strat exterior care se formeaza, prin solidificare, uscare etc., la suprafata unor corpuri moi; coaja, scoarta. ◊ Spec. Strat anatomic protector format la suprafata unei plagi care incepe sa se cicatrizeze. 2. Strat indesat, uscat si intarit care se formeaza uneori la suprafata terenului arabil in urma ploilor, batatoririi excesive etc. 3. Strat solid de saruri depuse pe peretii unui vas sau ai unei tevi in care se afla sau prin care curge un lichid continand saruri dizolvate. 4. Invelis impregnat cu saruri de calciu la unele nevertebrate. – Din lat. crusta.
MAINE adv. In ziua care urmeaza dupa azi. ◊ De ~ a) incepand cu ziua care vine; de a doua zi; b) care va veni in viitor. (Ca) ~-poimaine in timpul cel mai apropiat; in curand; degraba. Pe ~! sa ne revedem a doua zi! la revedere! salut! Ba azi, ba ~ se zice cand este vorba de o amanare continua. /<lat. mane
BALE s. f. pl. Saliva (groasa, spumoasa) care se prelinge din gura. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele dupa ceva = a dori fierbinte ceva; a ravni. ♦ Materie mucilaginoasa secretata de unele glande din epiderma pestilor. ♦ Materie vascoasa pe care o lasa melcii in urma lor. – Lat. *baba (sg. *ba).
ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.
GEOSINCLINAL, geosinclinale, s. n. Regiune mobila a scoartei terestre care sufera, in cursul timpului geologic, o scufundare intensa, insotita de manifestari vulcanice si de acumulare a unor serii de depozite sedimentare de mare grosime, transformandu-se ulterior intr-un lant muntos cutat, ca urmare a miscarilor tectonice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geosynclinal.
REcurge, recurg, vb. III. Intranz. (urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Re1- + curge (dupa fr. recourir).
PRIMAVARA, primaveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmeaza dupa iarna si preceda vara, cuprinzand (in emisfera noastra) intervalul dintre echinoctiul de la 21 martie si solstitiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primavara vietii = tineretea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) In timpul sau in cursul acestui anotimp; in fiecare primavara. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerete). Are 20 de primaveri. [Acc. si: primavara] – Lat. primavera.
SAMORI TURE (SAMORY TOURE) (c. 1839-1900), intemeietor al statului Wasulu (c. 1868-1898) situat in V Africii, cu capitala la Bissandugu (din 1873). Remarcabil comandant militar, apartinand populatiei malinke, dupa ce si-a infrant si eliminat principalii competitori (in 1881), a reusit sa supuna autoritatii sale un larg terit. din bazinul cursului superior al fl. Niger, ce cuprindea, in perioada de apogeu, parti din actualele state Cote d’Ivore, Guineea si Mali. A purtat lupte indelungate impotriva colonialistilor europeni (din 1881), in cele din urma fiind capturat de trupele franceze (29 sept. 1898) si deportat la Ndjole (Gabon), unde a murit.
BUHUI, pestera situata pe riul omonim care formeaza cel mai lung curs de apa subterana din tara (bazinul Carasului), in M-tii Aninei (jud. Caras-Severin), la 580 m alt. Lungime: 3.217 m. Are o galerie pr. cu doua sectoare distincte (Galeria cu aluviuni si Galeria inalta); urme fosile de Ursus spaeleus.
JOI s. f. Ziua a patra a saptamanii, care urmeaza dupa miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul3 Pastilor. ◊ Expr. De joi pana mai (de-)apoi = la nesfarsit, mereu; niciodata. Din joi in Pasti = din cand in cand, foarte rar. ♦ (Adverbial, in forma joia) = in cursul zilei de joi, in fiecare zi de joi. – Lat. [dies] Jovis.
VINERI, vineri, s. f. Ziua a cincea a saptamanii, care urmeaza dupa joi. ◊ (In credinta crestina) Vinerea Mare (sau a Patimilor, a Pastilor) = vinerea din ajunul Pastilor, in care crestinii tin post sever. Vinerea Mare = sarbatoare ortodoxa in care se praznuieste Sfanta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) In cursul zilei de vineri; (in forma vinerea) in fiecare vineri. – Lat. Veneris [dies].
CEAI, (1) s. m., (2, 3, 4) ceaiuri, s. n. 1. S. m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei bauturi cu efect e******t (Thea sinensis); p. restr. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. S. n. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Bautura obtinuta prin maceratia, infuzia sau decoctia frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. S. m. Timpul, masa (de dimineata) la care se bea ceaiul (2). 4. S. n. Reuniune intre prieteni, in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Din rus. cai.
COTA1 s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna sau care ii revine in urma unei imparteli. ◊ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ contributie obligatorie, in produse agricole, impusa producatorilor de catre stat la termene si preturi fixate de el. 2. document de referinta care constata cursul valorilor inscrise la bursa2, rezultate din cotatiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursa. 3. altitudine a unui punct fata de nivelul marii; nivelul unei ape curgatoare. ◊ nivelul la care navigheaza un submarin. 4. (mat.) a treia coordonata carteziana a unui punct din spatiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei constructii indicate pe un desen. 5. semn in cifre si litere care arata locul unor carti, documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva, a unei piese filatelice in cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)
VARA, veri, s. f. Anotimpul cel mai calduros al anului, cuprins intre primavara si toamna si reprezentand (in emisfera boreala) intervalul de timp de la 22 (21) iunie pana la 23 septembrie. ◊ Loc. adj. De vara = a) necesar in timpul verii; care se poarta in timpul verii; care se practica vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodeste vara; varatic. ◊ Loc. adv. La vara = in vara viitoare, in vara care urmeaza. Asta-vara = in vara care a trecut. (In) vara asta = in vara in care ne aflam. (Pop.) An-vara = in vara anului precedent. De cu vara = fiind inca vara. Peste vara = in timpul verii. ♦ (Adverbial; in forma vara) In cursul anotimpului mai sus definit; in fiecare an, in cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primavara).
SUPERIOR, -OARA I. adj. 1. asezat in partea de sus; deasupra. ◊ (despre cursuri de apa) spre izvor. 2. care are un loc inalt (intr-o ierarhie). 3. care se distinge prin calitati, prin merite deosebite. ◊ la un nivel mai inalt. ♦ matematici ~ oare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe; invatamant ~ = treapta a invatamantului care urmeaza dupa cel liceal; studii ~ oare = studii universitare. II. s. m. f. cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie, cel care are un grad mai mare decat altul. (< lat. superior, fr. superieur)
GANSU, prov. in N Chinei, traversata de cursul superior al fl. Huang He; 366,5 mii km2; 22,8 mil. loc. (1992). Centrul ad-tiv: Lanzhou. Expl. de min. de fier, cupru, petrol si carbune. Grau, gaolean, orz, porumb, in, bumbac, sfecla de zahar, tutun. Cresterea ovinelor si a bovinelor. Aici, in 1920, s-a produs, in urma unui seism, cea mai catastrofala alunecare de teren de pe glob (200 mii victime).
DIVERSIUNE s.f. 1. Incercare de a schimba cursul unei actiuni, de a abate intentiile sau preocuparile cuiva. 2. Actiune politica intreprinsa de un guvern reactionar cu scopul de a indeparta atentia opiniei publice intr-o directie nepericuloasa pentru el. 3. Operatie militara care urmareste abaterea atentiei fortelor inamicului dintr-un anumit punct (in care urmeaza sa fie atacat). [Pron. -si-u-. / cf. fr. diversion, it. diversione, lat. diversio].
MAINE adv. In ziua care urmeaza celei de azi. ◊ Loc. adj. De maine = a) din ziua urmatoare celei de azi; b) din viitorul apropiat. ◊ Expr. Pe maine, formula de salut la despartire, indicand o reintalnire in ziua urmatoare. ♦ In viitorul apropiat; in viitor, candva. ◊ Expr. Ca maine(-poimaine) sau maine-poimaine = intr-un viitor apropiat, (in) curand. De maine in... zile (sau saptamani, luni) = peste... zile (sau saptamani, luni). – Lat. mane.
SAXONI (‹ cuv. germ. Sachsen) s. m. pl. Triburi germane, apartinand ramurii apusene, care populau, in sec. 2 terit. dintre gurile Weserului si Elbei, precum si S Pen. Iutlanda; de aici au emigrat spre litoralul Marii Nordului, in directia estuarului Rinului. Din a doua jumatate a sec. 3 au atacat pe calea marii coastele Galiei, apoi Britannia; in cursul sec. 5-6, impreuna cu alte triburi germanice (anglii si iutii) au cucerit si colonizat mare parte din Anglia. S. ramasi in reg. Rinului inferior au fost dislocati de franci spre E (a doua jumatate a sec. 5). S. care locuiau la E de Elba au fost supusi si crestinati cu forta in urma a numeroase razboaie (772-804) de suveranul franc Carol cel Mare. V. si anglo-saxoni.
TATAR, -A, tatari, -e s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Republicii Tatare sau din grupurile etnice (inrudite ca limba cu aceasta populatie) stabilite in cursul istoriei in diferite regiuni din Asia si Europa. ♦ Persoana care facea parte din triburile de origine mongola care in sec. XIII s-au intins din Asia pana in Europa rasariteana si centrala, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au facut dese incursiuni in tarile vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tatarii, se spune cand cineva se grabeste sau fuge fara un motiv serios. Parca-l alunga tatarii (din urma), se spune despre cineva care se grabeste foarte tare. 2. Adj. Care apartine tatarilor (1), privitor la tatari; tataresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba tatara. – Din tc. tatar.
A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare
