ciurui (a se gauri, a trece prin ciur) vb., ind. prez. l sg. si 3 pl. ciuruiesc, imperf. 3 sg. ciuruia; conj. prez. 3 sg. si pl. ciuruiasca

ciura, ciurez, vb. I (inv.) 1. a trece prin ciur, a cerne cu ciurul. 2. a broda, a chindisi cu gaurele.

plevui, plevuiesc, vb. IV (reg.) a trece prin ciur, a cerne (pentru a curata boabele de pleava).

ciur (ciururi), s. n. – 1. Sita. – 2. Rama pe care se intinde materialul ce se brodeaza. – 3. Broderie, ajur, gaurele. – 4. Cutie de rezonanta, la orga. – 5. Gaura, la anumite jocuri de copii. – Mr. tir, megl. ciur. Lat. cibrum, forma vulg. de la cribrum (Candrea, Rom., XXXI, 305-6; Puscariu 381; Candrea-Dens., 364; REW 2324; DAR); cf. it. crivo (Batisti, II, 1167), port. crivo, fr. crible, sp. cribo. Se poate pleca si de la cilibrum, forma arhaica, anterioara lui cribrum, atestata de Dioscorides, cf. sard. kilibru, kiliru (Rohlfs, Estudios sobre geografia linguistica de Italia, Granada 1952, p. 244). – Der. ciura, vb. (a cerne; a broda); ciurar, s. m. (persoana care vinde sau face ciururi); ciurel, s. m. (sita; ajur); ciurica, s. f. (batista); ciurui, vb. (a cerne, a trece prin ciur; a examina, a pretui; a gauri); ciuruiala, s. f. (faptul de a ciurui); ciuruit, s. n. (ciuruiala); ciuruitor, adj. (cernator); ciuruitura, s. f. (rezultatul ciuruielii). Draganu, Dacor., II, 610, mentioneaza pe deciurica, vb. (Trans. de Nord, a dezghioca), explicindu-l de la un lat. *de cibricāre, putin firesc, si care pare, datorita sensului, a se apropia mai curind de familia lui sorici.

SITA s. 1. (prin Transilv.) scuturatoare. (~ pentru cernerea unui material granular.) 2. ciur. (trece prin ea ca prin ~.) 3. (ELECTRONICA) gratar, grila. (~ la o polioda.) 4. (FOTO) sita fotografica = raster.

CIURUI¹, ciuruiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) gauri in mai multe locuri. 2. Tranz. a trece prin ciur, a cerne sau a sorta cu ciurul. – Ciur + suf. -ui.

A CIURUI ~iesc 1. tranz. 1) a trece prin ciur (pentru a curata sau a sorta); a cerne cu ciurul. ~ secara. 2) A face sa se ciuruiasca. 2. intranz. (despre lichide) A curge ca prin ciur, facand un zgomot usor si continuu. /ciur + suf. ~ui

DARMON ~oane n. Unealta de cernut formata dintr-o retea de sarma sau dintr-o bucata de tabla, prevazuta cu gauri mai mari ca la ciur, fixata pe o rama (de obicei circulara) si folosita pentru separarea cerealelor de pleava. ◊ A fi trecut prin ciur si prin ~ a fi trecut prin multe; a poseda o anumita experienta. /<ngr. dromoni, bulg. darmon

cerne (cern, cernut), vb. – 1. A trece prin sita sau ciur. – 2. A ploua marunt. – 3. A distinge, a observa, a examina. – 4. (Refl.) A aluneca, a patrunde. – Mr. nternu, ntearnire, istr. cernu. Lat. cernere (Puscariu 346; Candrea-Dens., 319; REW 1842; DAR); cf. v. it. cernere, prov., sp. cerner, v. fr. serdre, cat. cendre, port. cernir. – Der. cernator, s. m. (persoana care cerne); cernator, s. n. (ciur pentru nisip); cernut, s. n. (actiunea de a cerne).

CERNUT², -A, cernuti, -te, adj. (Despre faina, malai etc.) Care a fost trecut prin sita sau prin ciur. – V. cerne.

A CERNE cern 1. tranz. 1) (substante granuloase si pulverulente) A trece prin sita sau prin ciur (pentru a curata sau a sorta). ~ faina. ~ nisip. 2) fig. (persoane, lucruri) A alege dupa un anumit criteriu; a selectiona. 2. intranz. A ploua marunt si des; a bura; a burnita. /<lat. cernere

CERNUT², -A, cernuti, -te, adj. (Despre faina, malai etc.) Care a fost trecut prin sita sau prin ciur. – V. cerne.

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o conceptie etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. Sita noua cerne bine (= ceea ce este nou da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada, a presara ca printr-o sita. Zapada si stelele cerneau o lumina potolita (AGIRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. Si-auzul prinde cu-ncetul sa cearna Un ciripit stins (PAUN-PINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.