ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

FIR ~e n. 1) Produs obtinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea tesaturilor. ~ de lana. ◊ ~ de par fibra tare, de origine epiteliala, care creste pe pielea omului si a animalelor. ~ cu plumb fir prevazut la unul din capete cu o greutate metalica, folosit pentru determinarea directiei verticale. A se tine (sau a-i sta, a-i atarna) cuiva viata numai intr-un ~ de ata (sau de par) a) a se afla intr-o situatie foarte nesigura; b) a fi in pericol de moarte; c) a trage sa moara. 2) fig. Linie subtire, neintrerupta. ~ de fum. 3) Ata metalica (de aur, de argint etc.), folosita la impodobirea unor obiecte de imbracaminte. Haina cusuta cu ~. 4) Fibra provenita din secretia unor animale (paianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrica prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neintrerupta; desfasurare continua; curs; mers. ~ul gandurilor. 7) Fiecare dintre partile componente ale unei totalitati de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neinsemnata. ~ de faina. /<lat. filum

A muri mor intranz. 1) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a se sfarsi; a deceda; a raposa; a sucomba. ◊ ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a tine foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flamand; b) a fi foarte sarac. ~ de dor (frica, tristete) a fi covarsit de dor (frica, tristete). ~ cu zile a muri inainte de vreme (in imprejurari nefaste sau neglijand o boala). a trage sa moara a fi in agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de seceta, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A inceta de a mai fi perceput cu organele de simt; a disparea treptat; a se pierde. 4) fig. A inceta de a mai exista (printr-o evolutie lenta); a ajunge in declin; a apune. Civilizatie, limba care moare. /<lat. moriri

muriBUND ~da (~zi, ~de) si substantival 1) (despre persoane) Care trage sa moara; pe moarte. 2) fig. Care este pe cale de disparitie; aproape de disparitie. Economie ~da. /<fr. moribond, lat. moribundus

IN EXTREMIS loc.adv. In ultima instanta. ♦ Pe patul de moarte, cand omul trage sa moara. [< lat. in extremis].

HADARAG, hadaragi, s. m. (Reg.) 1. Lemnul gros si mobil al imblaciului cu care se bat cerealele. 2. Piesa de lemn sprijinita pe piatra de moara, care scutura teica, lasand sa cada boabele din cosul morii; hadarau. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la navod. 4. Manerul de lemn cu care se invarteste rasnita. [Var.: hadarag s. m.] – Cf. magh. hadaro.

SPAIMA ~e f. 1) Stare de teama violenta (cauzata de o primejdie sau de ceva neprevazut si amenintator); frica mare. A fi cuprins de ~. ◊ A baga ~a in cineva a face ca cineva sa se teama foarte tare. A da ~a in cineva a fi cuprins de frica mare. A trage o ~ a trece printr-o frica mare. A muri de ~ a se teme foarte tare. 2) fig. Ceea ce provoaca teama. [G.-D. spaimei] /<lat. expavimen

2) cos n., pl. uri (vsl. kosi, bg. rus. alb. kos; ung. kas. V. cosar, cosnita). Impletitura de nuiele de dus diferite lucruri, paner: a purta in spate un cos de carbuni, de mere. Continutu unui cos: a minca un cos de mere. Horn (Munt.). Poclit, burduf, acoperemintu de pele [!] al trasurii (Munt.): a trage cosu. Cavitatea in care se arunca grauntele la moara. Tabara tatareasca (Vechi). Cosu peptului [!], toracele. A fi rupt in cos de foame, de sete, a fi foarte flamind, insetat. A arunca la cos (adica „la cosu de hirtii aruncate, de gunoaie”), a nu admite sa se publice (in ziaru sau revista pe care o conduci).

SCARA s. 1. (inv.) scala. (Se suie pe ~.) 2. v. treapta. 3. peron. (Trasura a tras la ~.) 4. (TEHN.) scara rulanta = escalator. 5. (TEHN.) (reg.) scaun, ursoaie. (~ la cosul morii.) 6. scala. (~ unui aparat de radio.) 7. (MUZ.) (inv.) scala. 8. ierarhie, nivel, rang, stare, strat, treapta. (~ sociala.) 9. (BOT.) scara-doamnei (Polemonium coeruleum) = scaricea, scara-domnului; scara-domnului (Polemonium coeruleum) = scaricea, scara-doamnei.

ZAPOR, zapoare, s. n. 1. Baraj de sloiuri de gheata care se formeaza primavara pe un rau; p. ext. revarsare, inundatie. 2. Baraj facut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau a morilor; apa oprita la baraje. ◊ Expr. (Despre cai) A pune zapor = a nu voi sa traga; a se impotrivi. – Bg. zapor.

ZAPOR, zapoare, s. n. (Pop.) 1. Ingramadire de sloiuri de gheata care se formeaza primavara intr-un punct al unui rau, indeosebi la coturi sau pe sectiuni de curgere mai inguste, datorita careia se produc cresteri de nivel si inundatii; p. ext. revarsare, inundatie. 2. Baraj facut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau functionarea morilor de apa; apa oprita la baraj. ◊ Expr. A pune zapor = (despre cai) a nu voi sa traga; a se impotrivi. – Din bg. zapor.

aghios n., pl. oase (ngr. agios, sfant [!]). Un imn liturgic triumfal la care poporu raspunde cu „sfint, sfint, sfint Domnu Sabaot”. Fam. A trage un aghios ori niste aghioase, a dormi adinc, mai ales sforaind (V. sfint). I-a cintat aghiosu, a adormit, a murit. V. aghiuta.

PETRECE vb. v. baga, cerne, colinda, cutreiera, da, dainui, deceda, deplasa, desface, disparea, duce, dura, exista, fi, gauri, implanta, incheia, indura, infige, ingalbeni, lesina, mentine, muri, muta, ofili, parcurge, pali, pastra, patimi, pati, perfora, perinda, perpetua, persista, pieri, plasa, prapadi, rabda, ramane, raposa, rasfoi, scobi, scurge, sfarsi, sfredeli, strabate, stramuta, strapun-ge, succeda, suferi, suporta, termina, trage, trai, trece, tine, urma, usca, vesteji, vinde, vizita, vantura, vari.

NECAZ ~uri n. 1) Situatie complicata si neplacuta. ◊ Ce ~! ce suparare! La ~ a) in momente de suparare; b) intr-un moment critic. 2) Senzatie de suferinta (fizica sau morala); neplacere; impas. ◊ A trage multe ~uri a avea de suportat multe suferinte. 3) Pornire ascunsa (impotriva cuiva); pica; ciuda. ◊ De ~ de ciuda. Mai mare ~ul! se spune, cand cineva rateaza o ocazie sigura. A muri (sau a crapa) de ~ a nu mai putea de ciuda. A avea ~ pe cineva a) a nutri dusmanie nemarturisita impotriva cuiva; b) a fi suparat pe cineva. A face haz de ~ a simula voia buna pentru a-si ascunde amaraciunea. /cf. sl. nakazu

stairung s.n. (reg.) 1. nume dat unor dispozitive sau unor piese ale joagarului: dispozitiv care impinge busteanul spre ferastrau; dispozitiv care trage inapoi busteanul taiat; dispozitiv cu care se regleaza joagarul pentru a taia scanduri de diferite dimensiuni; dispozitiv care opreste curgerea apei sau ii regleaza debitul; furca de fier care impinge roata dintata. 2. (in forma: staierunc) nume dat unor piese ale morii de apa: grindeiul grauntarului; catusa stransa de grindeiul grauntarului; batatoare legata de jug si de grindeiul grauntarului. 3. (in forma: stairunc) lovitura puternica.

Amphitryon (sau Amphitruo), fiul lui Alcaeus si sotul Alcmenei (v. si Alcmene). In timp ce Amphitryon era plecat sa lupte cu teleboenii, Zeus, imprumutindu-i infatisarea, s-a unit cu Alcmene. In aceeasi noapte s-a reintors si Amphitryon. Din dubla unire cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene a nascut doi fii: pe Heracles si pe Iphicles. La interventia lui Zeus, Amphitryon a iertat-o pe Alcmene. Pentru a-si recunoaste insa fiul adevarat, si imboldit de Hera, se spunea ca ar fi introdus in incaperea in care se aflau copiii doi serpi. La vederea lor Iphicles s-a tras inapoi ingrozit. Heracles in schimb, desi in virsta de numai 10 luni, i-a sugrumat, dovedindu-si prin aceasta originea divina. La inceput Amphitryon l-a crescut pe Heracles in casa sa. Mai tirziu temindu-se de forta eroului, a cautat sa-l indeparteze, trimitindu-l la tara sa-i pazeasca cirezile de vite. Amphitryon a murit luptind alaturi de Heracles impotriva lui Erginus, regele din Orchomenus.

CIOLAN ~e n. 1) Os de animal taiat. ◊ A da (cuiva) un ~ de ros a promova pe cineva intr-un post avantajos, din care se poate trage anumite foloase. A scapa ~ul din mana a pierde o situatie privilegiata. A umbla dupa ~e a cauta venituri usoare. 2) Parte a corpului omenesc; madular; membru. 3) Parte constitutiva a scheletului; os. ◊ A-si odihni ~ele a se intinde pentru odihna. A-i trece (cuiva) ~ prin ~ a fi foarte obosit. A i se m**a ~ele a se slei de puteri. A-i rupe (sau a-i m**a, a-i frange) (cuiva) ~ele a bate foarte tare (pe cineva). A-i putrezi ~ele a fi mort de mult timp. A-i ramane ~ele (pe undeva) a muri prin straini. /<sl. tlanu

ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).