TARGA, targi, s. f. 1. Pat portativ cu care se transporta raniti si bolnavi; mica platforma portativa de scanduri, de nuiele etc., care serveste la caratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar. 2. (In expr.) A trage targa pe uscat = a fi stramtorat baneste, a o scoate greu la capat; a trage mata de coada. – Cf. bg. targa.

mata ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.