sorti vb. IV (inv.) a trage la sorti.

LOTERIE, loterii, s. f. Joc de noroc care consta in emiterea unor bilete prevazute cu numere sau combinatii de numere, dintre care, prin tragere la sorti, unele sunt declarate castigatoare, dand dreptul posesorilor lor la premii in bani, in obiecte de valoare etc.; loto (2). ♦ Fig. Hazard, noroc, bafta. – Din fr. loterie.

SORT, sorti, s. m. (De obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartitie prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasa sa decida intamplarea, dand sanse egale tuturor participantilor; zar sau bilet folosit la aceasta operatie. ◊ Expr. a trage la sorti = a) a hotari, prin sorti, o imparteala, un castig etc.; a participa, ca parte interesata, la o alegere prin sorti; b) (In vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru indeplinirea serviciului militar prin sistemul sortilor. A cadea (sau a iesi) la sorti = a fi ales sau desemnat prin sorti. A se alege sortii = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situatie. Sorti de izbanda = posibilitati de reusita; sansa. – Refacut din sorti (pl. lui soarta).

trageRE, trageri, s. f. Actiunea de a (se) trage si rezultatul ei. 1. (Pop.) Atractie, indemn, inclinare. ◊ Expr. tragere de inima = zel, ravna, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ◊ tragere la sorti = hotarare prin sorti a unei imparteli, a unui castig; participare ca parte interesata la o alegere prin sorti. 3. Prelucrare a unui material ductil prin intindere si subtiere, prin care se obtin bare, tevi, sarma etc. 4. Descarcare a unei arme (in cadrul procesului de instruire militara); impuscare; tir. ◊ tragere la tinta = atingere a unei tinte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care il formeaza axa tevii unei arme de foc cu proiectia ei pe suprafata orizontala a terenului, cand obiectivul asupra caruia se trage este in acelasi plan orizontal cu gura tevii. – V. trage.

sortAR, sortari, s. m. Tanar care (potrivit unui vechi sistem de recrutare) tragea la sorti pentru a fi repartizat la o anumita arma. – sort + suf. -ar.

LOTERIE ~i f. 1) Joc de noroc in care se trag la sorti bilete numerotate, dintre care unele sunt castigatoare. Bilet de ~. 2) fig. Concurs de imprejurari neprevazute; noroc; hazard. [G.-D. loteriei] /<fr. loterie

LOTO ~uri n. 1) Joc de noroc cu fise numerotate care se scot pe rand dintr-un saculet. 2) Joc de noroc in care se trag la sorti bilete numerotate, dintre care unele devin castigatoare; loterie. [Art. lotoul] /<fr. loto

RUTEA, rutele, s. f. (La jocuri) tragere la sorti. (din tc. rute)

PROEDRU s.m. Nume dat fiecaruia dintre cei noua cetateni din Atena alesi prin tragere la sorti ca sa prezideze adunarile consiliului celor cinci sute si adunarile populare. [Pron. pro-e-. / < gr. proedros, cf. pro – inainte, hedra – scaun].

DECIMA vb. I. tr. 1. (La romani si in feudalism) A pedepsi o armata, o unitate militara, executand cate unul din zece soldati prin tragere la sorti. 2. A ucide, a omori in numar mare. [< lat. decimare, cf. fr. decimer].

nabor s.n. (reg.) recrutare prin tragere la sorti.

numarus, numaruse, si numarusuri, s.n. (reg.) 1. numar. 2. recrutare; tragere la sorti pentru recrutare. 3. (in credintele populare) amuleta purtata de copii contra deochiului.

LOTERIE s.f. Joc de noroc in care se trag la sorti numerele castigatoare. ♦ (Fig.) Noroc, hazard. [Gen. -iei. / cf. fr. loterie, it. loteria].

sortitura, sortituri, s.f. (inv.) desemnare, hotarare prin tragere la sorti; sortire.

DECIMA vb. tr. 1. (la romani si in evul mediu) a pedepsi o unitate militara executand cate unul din zece soldati, prin tragere la sorti. 2. a ucide, a omori in numar mare; a extermina, a masacra. (< fr. decimer, lat. decimare)

LOTERIE s. f. joc de noroc in care se trag la sorti numerele castigatoare; loto (2). ◊ (fig.) noroc, hazard. (< fr. loterie)

PROEDRU s. m. (ant.) fiecare dintre cei noua cetateni din Atena alesi prin tragere la sorti ca sa prezideze adunarile consiliului celor cinci sute si adunarile populare. (< fr. proedre, gr. proedros)

NABOR s. n. (Rusism inv.) Recrutare prin tragere la sorti. – Rus nabor.

sort ~i m. mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, incat rolul decisiv revine intamplarii. ◊ A trage la ~i a hotari ceva prin sorti. (A avea) ~i de izbanda (a avea) posibilitati de reusita. /Din sorti pl. de la soarta

trageRE ~i f. 1) v. A trage si A SE trage. ◊ (Cu) ~ de inima (cu) ravna; (cu) staruinta. ~ la sorti rezolvare a unei chestiuni prin sorti. 2) Exercitiu realizat cu armele de foc (in cadrul instruirii militare). ◊ ~ la tinta lansare a unui proiectil intr-un punct luat ca tinta. /v. a trage

POALA ~e f. 1) Partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. ◊ A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atentia cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugaminti. A tine (pe cineva) langa (sau la) ~ele sale a nu-i da cuiva prea multa libertate. A se tine de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai langa mama. ~ alba scurgere v******a de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partii de jos a unei rochii, fuste sau a unui sort (in care se pot pune diferite obiecte). ◊ Placinta (cu) ~e (sau ~ele-n brau) v. PLACINTA. ~a-randunicii planta agatatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intr-o astfel de adancitura. O ~ de nuci. 4) Partea corpului dintre brau si genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care sade. 5) Partea de jos a unei ridicaturi. ~ele dealului. ◊ ~ele padurii marginea unei paduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo