CUMPANA ~ene f. 1) Instalatie simpla de scos apa, constand dintr-o barna fixata in furca unui stalp, avand la un capat o caldare, iar la celalalt capat o greutate. 2) Instrument pentru masurarea greutatii constand dintr-o parghie cu brate egale si doua talere, care se echilibreaza cu greutati etalonate; cantar; balanta. ◊ A trage (greu) in ~ a avea valoare. A sta in ~ a sovai; a ezita. 3) Simbol al justitiei reprezentat printr-o balanta. 4) Instrument folosit la verificarea pozitiei verticale sau orizontale. ◊ ~ana apelor, ~ de ape linia de despartire a doua bazine hidrografice. ~ana noptii miezul noptii. 5) Stare a omului care se tine bine pe picioare. A-si pierde ~ana. 6) Incercare grea la care este supus cineva. Am avut o ~. 7) art. A noua dintre cele 12 constelatii ale zodiacului, reprezentata printr-o balanta. /<sl. konpona

BLESTI, blestesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A rasufla (greu), a-si trage (cu greu) rasuflarea. 2. A ingaima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. si refl. A (se) molesi, a (se) inmuia, a slabi; a (se) pleosti. 3. A vorbi mult; a flecari, a trancani. – Cf. sl. blensti, scr. blestiti.

TANJALA ~eli f. Protap (suplimentar) folosit pentru a uni jugul de uneltele agricole sau pentru a injuga doua perechi de boi. ◊ A se lasa pe ~ a) a trage (cu greu si) foarte incet; b) a lucra incet, cu lene, fara tragere de inima. [G.-D. tanjelii] /<sl. tenzalo

BLESTI, blestesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A sufla (greu), a-si trage (cu greu) sufletul. 2. A articula (cu greu) un sunet, a vorbi (greu). ♦ A scoate un cuvant; a cracni. ♦ A vorbi mult. – Din bleasc.

TARGA, targi, s. f. 1. Pat portativ cu care se transporta raniti si bolnavi; mica platforma portativa de scanduri, de nuiele etc., care serveste la caratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar. 2. (In expr.) A trage targa pe uscat = a fi stramtorat baneste, a o scoate greu la capat; a trage mata de coada. – Cf. bg. targa.

A TARI ~asc tranz. 1) (obiecte sau fiinte) A face sa se miste, ducand cu greu (dupa sine); a trage. ◊ ~ (sau a trage) barca pe uscat a trai foarte greu. ~ pe cineva in noroi a face sa comita fapte reprobabile; a compromite. 2) A face sa se tarasca. /<sl. treti

HAM² ~uri n. Ansamblu de curele sau de franghii cu ajutorul carora se inhama calul la un vehicul. ◊ A trage in ~ a munci din greu. A pune ~urile a inhama. /<ung. ham

PLUG ~uri n. 1) Unealta agricola pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormana. ◊ ~ de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. ~ de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. ~ nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din tarani. A trage in ~ a munci din greu (obosind peste masura). 2) Munca aratului. Taranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu

A trage trag 1. tranz. 1) A misca spre sine sau spre alt punct, apucand de un capat, de un maner sau de altceva. ~ dulapul. ◊ ~ pe sfoara a pacali; a insela. ~ la raspundere a cere ca cineva sa dea socoteala pentru faptele sale. ~ sapa a) a prasi; b) a munci din greu. 2) (persoane, animale de tractiune, masini etc.) A face sa se miste ducand dupa sine; a tari. Locomotiva trage vagoanele. ~ jugul a munci din greu. A(-si) ~ piciorul, ~ cu piciorul (pe la cineva sau pe undeva) a intra din cand in cand pe la cineva sau pe undeva. 3) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A imbraca potrivind in graba pe corp. ~ pantalonii. 4) (linii, urme, brazde etc.) A imprima pe o suprafata plana. 2. intranz. 1) (despre drumeti, calatori etc.) A se opri pentru un timp; a face un popas. ~ la han. 2) (despre instalatii de ardere sau de ventilare) A asigura evacuarea normala a gazelor de ardere sau a aerului viciat. Soba trage bine. 3) A lansa un proiectil (cu ajutorul unei arme). ~ cu pusca. /<lat. trahere

JUG ~uri n. 1) Piesa de lemn care se pune pe grumazul unor animale, in special al boilor, care trag la car sau la plug. ◊ A trage la ~ a) a trage carul sau plugul; b) a munci din greu; a indeplini sarcini grele; a se speti. A se baga in ~ a se angaja sa faca ceva foarte greu. 2) fig. Constrangere materiala sau morala. 3) fig. Munca grea si istovitoare. 4) Piesa tehnica folosita ca suport pentru alte piese ale unui mecanism. ~ de joagar rama ferastraului. /<lat. jugum

HAM², hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de franghii) cu care se inhama calul sau alte animale (de tractiune) la un vehicul. ◊ Gura de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul si gatul calului si din cele doua sleauri. ◊ Expr. A trage in (sau la) ham = a trai o viata grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepozitii) Tractiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. ham.

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.

TARI, tarasc, vb. IV. 1. Tranz. A misca un lucru (greu) dintr-un loc in altul, tragandu-l pe jos; a trage dupa sine cu sila un om, un animal. ◊ Expr. A tari barca pe uscat = a trai greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A indemna, a impinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a inainta cu greu atingand pamantul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a inainta prin miscari specifice, cu trupul lipit de pamant. ♦ A merge incet, a inainta cu greu, abia miscandu-si picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atarna) A atinge pamantul cu partea de jos, a se freca de pamant. – Din sl. treti.

A INHAMA inham tranz. 1) (mai ales cai) A atasa la un vehicul (pentru a trage) cu ajutorul hamurilor. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a injuga. /in + ham

JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, in unele tari, se fixeaza de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, caruta, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Munca grea, neplacuta; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gatul cailor si prin care se trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel, care serveste la sustinerea altor piese ale unei masini sau ale unei unelte. ♦ Grinda sau rigla de lemn folosita la constructia acoperisurilor. 4. Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei masini electrice, care nu are infasurari electrice. – Lat. jugum.

A RASUFLA rasuflu 1. intranz. 1) A trage aer in plamani si a-l elimina in afara; a respira. ~ greu. 2) A se odihni putin dupa un efort; a-si reveni dupa o stare de incordare. 3) (despre recipiente) A lasa sa iasa cate putin continutul (printr-un orificiu neobservat). 2. tranz. 1) (informatii, date secrete etc.) A face sa devina cunoscut; a da in vileag. 2) (aer, aburi, gaze etc.) A trage inauntru si a da afara. /ras- + a sufla

TARAS adv. 1) Tarand pe jos; tragand dupa sine. 2) Tarandu-se pe pamant pentru a nu fi vazut. 3) Tarand cu greu picioarele. 4) fig. Cu greu; anevoie. ◊ ~-grapis cu mare greutate. /a tari+ suf. ~is

bombarda (bombarde), s. f. – Masina de razboi pentru bolovani sau alte proiectile grele. It. bombarda, fr. bombarde (sec. XIX). Der. bombarda, vb. (a arunca un proiectil, a trage cu tunul; a insista, a plictisi cu staruinte; a evidentia pe cineva fara sa aiba meritele corespunzatoare), din fr. bombarder; bombardament, s. n., din fr. bombardament.

SILNIC¹ ~ca (~ci,~ce) 1) Care se face in sila, cu neplacere, fara tragere de inima. 2) Care se face cu de-a sila, prin constrangere; fortat. 3) rar Care este greu (de facut, de rezolvat); cu dificultati; anevoios. /<sl. siliniku

FUNICULAR ~e n. 1) Mijloc de transport aerian, constand dintr-un cablu suspendat, pe care se deplaseaza vagonete cu materiale sau cabine de pasageri, folosit in zonele montane greu accesibile. 2) Cale de deplasare prin aer cu ajutorul acestui mijloc de transport. 3) Cale ferata unde vagoanele sunt trase cu ajutorul unor cabluri pe o panta abrupta. /<fr. funiculaire

PESCUI, pescuiesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A prinde peste (1) sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se indeletnici cu prinderea pestelui sau a altor animale de apa; a pescari. ◊ Expr. A pescui in apa tulbure = a profita de o situatie incordata sau confuza pentru a trage foloase personale. 2. Tranz. A scoate pe cineva sau ceva din apa (pentru a salva, a recupera). 3. Tranz. Fig. (Fam.) A face rost de ceva greu de obtinut. ♦ (Arg.) A acosta pe cineva; a agata. – Din peste (dupa pescar).

DRIC, dricuri, s. n. 1. Scheletul de sus al unui car (fara roti si loitre). ♦ Cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate incarca pe un asemenea schelet. 2. Vehicul special, tras de cai, care poarta mortul la groapa; car mortuar. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe dric = a fi pe sfarsite; a fi intr-o situatie grea; a fi gata sa esueze. 3. Fig. (Pop.) Punct culminant al zilei, al noptii, al unui anotimp; punct culminant al unei actiuni care se desfasoara in timp; miez, toi. – Din magh. derek.

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

CREIER ~i m. 1) Organ central al sistemului nervos la om si la animale, aflat in cutia craniana; encefal. ◊ ~ul mare parte a creie-rului care se afla in regiunea anterioara si superioara a craniului. ~ul mic parte a creierului care se afla in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. A-si zbura (sau a-i zbura cuiva) ~ii a-si trage (sau a-i trage cuiva) un glonte in cap. 2) Facultatea de a gandi; minte; judecata; ratiune; intelect. 3) fig. Forta organizatorica si conducatoare a unei actiuni. 4): ~ii (sau ~ul) muntilor locurile centrale, inalte si greu accesibile ale muntilor. [Sil. cre-ier] /<lat. crebrum

CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. Carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.