AVEA, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stapani, a poseda, a detine. ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut si ce-am pierdut = n-am ce pierde; putin imi pasa. ◊ Fig. (Complementul indica abstracte) A avea o idee. ◊ Loc. vb. A avea asemanare = a se asemana. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorinta = a dori. A avea nadejde = a nadajdui. 2. A primi, a capata, a obtine, a castiga. Ai un leu de la mine daca imi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de ragaz. ◊ Expr. A avea un post (sau o slujba etc.) = a detine un post. A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaste (si a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). 4. A fi compus din..., alcatuit din...; a fi inzestrat sau prevazut cu... Blocul are doua etaje. ♦ A contine, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A tine, a purta. In mana avea un buchet. ◊ Expr. A avea drag pe cineva sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi in relatii de dragoste cu cineva. A se avea rau cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dusmani. ♦ A fi imbracat cu... Avea un pantalon de blana. 6. A fi de o anumita dimensiune, greutate, varsta etc. Bara are 2 m. ◊ Expr. A nu (mai) avea margini = a intrece orice masura. 7. A fi cuprins de o senzatie sau de un sentiment. A avea foame. ◊ Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ti s-a intamplat? N-are nimic ! = a) nu i s-a intamplat nici un rau; b) nu are nici o importanta. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boala}. Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui sa... Are de facut cumparaturi; b) (In forma negativa) A fi destul sa... N-are decat sa spuna si se va face; c) (In forma negativa) A nu putea sa... N-are ce zice; d) (Rar) A fi in drept. ◊ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decat! = fa cum vrei (sau faca cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A sti cum..., cand..., unde..., cine..., ce...), a gasi. Are ce sa faca. ♦ Unipers. A fi, a se gasi cineva (sa faca ceva). N-are cine sa-l mangaie. III. (Ca valoare de verb auxiliar) 1. (Serveste la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Serveste la formarea modului optativ-conditional) Ar veni. 3. (Serveste urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar) Au sa vina. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveti, au, (III 1) am, ai, a, am, ati, au, (III 2) as, ai, ar, am, ati, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai si (reg.) aibi, pers. 3 aiba] – Lat. habere.

HONIPSI, honipsesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A mistui. ◊ Expr. A nu putea honipsi pe cineva = a nu simpatiza, a nu putea suferi pe cineva. – Din ngr. honevsa, -psa (aor. lui honevo).

INGHITI, inghit, vb. IV. Tranz. I. A face sa treaca mancarea, bautura etc. in stomac prin faringe si esofag; p. ext. a manca, a devora. ◊ Expr. A inghiti (sau a face sa inghita) hapul (sau un hap, galusca) sau a o inghiti = a suporta (sau a face sa suporte) o neplacere (fara sa cracneasca). A-si inghiti lacrimile (sau plansul) = a-si stapani plansul; a reprima izbucnirea unui sentiment. (Pop.) A-i veni (cuiva) sa inghita (pe cineva) (de bucurie), se spune cand o persoana isi manifesta o mare bucurie, multumire. (Fam.) A inghiti (pe cineva) din ochi (sau cu ochii) = a nu se mai satura privind pe cineva. A nu inghiti pe cineva = a nu putea suferi pe cineva. ♦ P. a**l. A trage in plamani, a inhala adanc aer, fum etc. II. Fig. 1. (Despre pamant, apa etc.) A face sa dispara ceva (cuprinzand in sine); a cuprinde, a invalui din toate partile. ◊ Expr. L-a inghitit pamantul = a murit; a disparut. Parca l-a inghitit pamantul, se spune despre cineva sau ceva care a disparut fara urma. ♦ A se imbiba de un lichid; a absorbi. 2. A citi repede si cu lacomie o carte, un text scris. 3. A rabda, a indura fara riposta o necuviinta, o insulta etc. 4. A omite cuvinte sau silabe (din cauza unui defect de vorbire). ♦ A nu spune ce ar fi vrut sa spuna, a se abtine de a spune ceva. – Lat. ingluttire.

URI, urasc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dusmanie impotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se satura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se uri cu viata = a nu mai dori sa traiasca. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere).

OCHI¹, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale vederii, de forma globulara, sticloase, asezate simetric in partea din fata a capului omului si a unor animale; globul impreuna cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ◊ Loc. adv. Vazand cu ochii = repede. Ochi in ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii inchisi = a) fara discernamant; b) pe dinafara, pe de rost; foarte usor, fara dificultati. ◊ Expr. (A fi) numai ochi (si urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi usor, nelinistit; a dormi iepureste. Cat vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cat cuprinzi cu privirea, pana la departari foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el insusi, a fi de fata la o intamplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea pareri proprii, a judeca prin prisma altuia. A pazi (sau a ingriji) pe cineva ca ochii din cap = a pazi, a ingriji etc. pe cineva cu cea mai mare atentie. A arata (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva in mod discret (pe cineva sau ceva), facand o miscare usoara a ochilor in directia voita. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decat ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii dupa cineva (sau dupa ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i placea foarte mult cineva sau ceva, a tine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi sa vezi pe cineva = a fi manios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau rai) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) inaintea ochilor = a fi foarte suparat, a fierbe de manie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a intalni pe cineva (pe neasteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care iti iese intamplator in cale; a zari. A-si vedea visul cu ochii = a-si vedea realizata o dorinta. E cu ochi si cu sprancene = e evident, e clar. A i se intoarce (cuiva) ochii in cap (sau pe dos), se zice cand cineva este in agonie, cand moare. A(-si) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta²; a face f*****e; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o arma) la ochi sau a lua la ochi = a tinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea banuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i placea cineva sau ceva; a pune sub observatie, a urmari. A face un lucru cu ochii inchisi = a face un lucru foarte usor, fara dificultate, fara ezitare. Intre patru ochi = fara martori, in intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la faina si cu altul la slanina, se spune despre cel care: a) se uita crucis sau b) ravneste la doua lucruri deodata. (Munceste, lucreaza, alearga, se fereste, fuge etc. de ceva) de-si scoate ochii = (munceste, lucreaza etc.) cat poate, din rasputeri. 2. Facultatea de a vedea, simtul vazului, vedere; privire, uitatura. ◊ Loc. adv. Cu ochi pierduti = cu privirea neconcentrata, privind in gol; in extaz. Sub ochii nostri = a) sub privirea noastra; b) acum, in prezent. In ochii cuiva = dupa parerea cuiva, dupa aprecierea cuiva, in constiinta cuiva; in fata cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de forma, pentru a salva aparentele. ◊ Expr. A privi cu ochi de piatra = a privi nepasator, rece, inmarmurit. A avea ochi = a se arata priceput in a aprecia un lucru dintr-o privire. A masura (sau a judeca, a pretui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximatie, cu privirea, insusirea unui obiect sau a unei fiinte; a studia, a cerceta, a a**liza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpara) pe ochi = a vinde (sau a cumpara) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a tine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A manca (sau a inghiti) cu ochii = a manca cu mare pofta; a pofti. Incotro vede cu ochii sau unde il duc ochii = indiferent unde, in orice directie, fara tinta, aiurea. ♦ Fig. Putere de patrundere, discernamant; judecata, ratiune. 3. (La pl.) Obraz, fata. ◊ Loc. adv. De la ochi sau (verde) in ochi = cu indrazneala, fatis, fara crutare. II. P. a**l. 1. S. n. Fiecare dintre spatiile libere ale unei ferestre, in care se monteaza geamurile; panou de sticla care inchide fiecare dintre aceste spatii. ♦ Mica deschizatura inchisa cu sticla, facuta intr-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei incaperi. ◊ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea si aerisirea podurilor, a mansardelor sau a incaperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Portiune de loc, in forma circulara, acoperita cu altceva (apa, nisip, zapada etc.) decat mediul inconjurator. 3. S. n. Intindere de apa in forma circulara, in regiuni mlastinoase, marginita cu papura; loc unde se aduna si stagneaza apa. ♦ Vartej de apa, bulboana; copca. 4. S. n. si m. Orificiu facut intr-o panza de nava, plasa, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoara, o franghie, un cablu; ochet. ♦ Bucla formata prin indoirea unei sfori, a unei franghii etc., petrecuta cu un capat prin indoitura; lat. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate intre firele unei impletituri, ale unor tesaturi, ale unor plase etc.; golul impreuna cu firele care il marginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lant; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioara a unei masini de gatit, pe care se asaza vasele pentru a le pune in contact direct cu flacara. 6. S. n. (Mai ales la pl.) Mancare facuta din oua prajite in tigaie sau fierte fara coaja, astfel ca galbenusul sa ramana intreg (cu albusul coagulat in jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vita de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Despartitura intr-o magazie, intr-un hambar etc.; boxa. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada paunului. 10. S. n. Particula rotunda de grasime care pluteste pe suprafata unui lichid. 11. S. m. (In sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseste in special la aparatele de receptie radiofonica sau radiotelegrafica, ca sa arate in ce masura este realizat acordul pe lungimea de unda dorita; indicator de acord.12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, carti de joc etc. 13. S. n. Fig. Pata de lumina, licarire, punct stralucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisica = a) disc de sticla sau de material plastic (montat intr-o garnitura de metal) care reflecta razele de lumina proiectate asupra lui si care este folosit ca piesa de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe sosele; b) varietate de minerale care, slefuite intr-un anumit mod, capata o luminozitate neobisnuita; ochi-de-ciclop = fereastra speciala care separa acustic incaperile unui studio, permitand insa o vizibilitate buna; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescente mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) planta erbacee cu flori mici albastre si cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) planta erbacee cu tulpina ramificata si cu florile dispuse in forma de spice (Plantago indica); ochii-pasaruicii = planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albastre, albe sau rosii (Myosotis palustris); b) nu-ma-uita; ochiul-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze mici in forma de rozeta, acoperite cu peri albi matasosi, cu flori albastre, rar albe, placut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mica planta erbacee cu frunze paroase si cu flori mici, albastre inchis (Myosotis arvensis); ochii-soricelului = a) mica planta erbacee cu tulpini rosietice, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-ma-uita; ochiul-soarelui = vanilie salbatica; ochiul-paunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemanatoare cu cele de pe coada paunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelatia Taurului. – Lat. oc(u)lus.

DRAG² ~ga (~gi) 1) si substantival (despre persoane) Care este (foarte) scump; la care cineva tine (foarte) mult; iubit. ◊ A-i fi cuiva ~ ca ochii din cap a iubi pe cineva foarte mult. A-i fi ~ ca sarea-n ochi a nu putea suferi pe cineva. Cand ti-e lumea mai ~ga cand ti-e mai bine; cand esti mai fericit. 2) Care produce placere; placut. /<sl. dragu

A INGHITI inghit tranz. 1) (mancaruri, bauturi, medicamente etc.) A face sa treaca din gura in stomac. ◊ A nu ~ pe cineva a nu putea suferi pe cineva. ~ noduri a suporta ceva neplacut fara a putea riposta. A-si ~ lacrimile (sau plansul) a-si stapani plansul. 2) rar A manca in graba; a imbuca. 3) (aer, miresme etc.) A trage in piept; a inhala; a inspira. 4) (despre corpuri poroase) A trage in sine; a suge; a absorbi. 5) (despre ape, desisuri, intuneric etc.) A face sa nu se mai vada, captand in sine. 6) (carti, scrieri etc.) A citi foarte repede si cu mare interes. 7) (vorbe jignitoare) A suporta fara riposta. ◊ ~ galusca a suporta o neplacere fara a cracni. 8) (cuvinte, parti de vorbire, sunete) A omite la pronuntare (din cauza unui defect de vorbire). /<lat. ingluttire

A MISTUI mistui tranz. 1) (alimente) A transforma in substante asimilabile de organism; a digera. 2) fig. A consuma pana la terminare; a epuiza. Boala i-a mistuit puterile. ◊ A nu ~ pe cineva (sau ceva) a nu putea suferi pe cineva (sau ceva). 3) A supune unor chinuri sufletesti; a chinui. 4) A face sa se mistuie. /<ung. emeszt

nesuferinta s.f. (inv.) 1. faptul de a nu putea suferi pe cineva sau ceva; lipsa de simpatie, de toleranta; aversiune. 2. nerabdare.

AVEA, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stapani, a poseda. Am auzit ca ai o furca de aur (CREANGA). ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut si ce-am pierdut = n-am ce pierde; putin imi pasa. ◊ Fig. (Complementul este un abstract) Avea o parere proasta despre el (CAMIL PETRESCU). ◊ (In locutiuni verbale) A avea asemanare = a se asemana. A avea (de) bucurie = a se bucura. A avea o dorinta = a dori. A avea nadejde = a nadajdui. ◊ (Complementul indica un raport social) A avea un sef energic. ♦ A fi autorul a... Alecsandri are multe piese de teatru. ♦ A primi, a capata. Cine-o zice „Nitu vine” Are-un galben de la mine (TEODORESCU). 2. A dispune de ceva; a se bucura de ceva. Nu-i chip oare... sa am un ceas tihnit? (SADOVEANU). ◊ Expr. A avea un post (sau o slujba etc.) = a detine un post. A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaste (si a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). ♦ A se folosi de serviciile cuiva sau de ceva. Are un doctor bun. 3. A fi compus din..., alcatuit din... Blocul are doua corpuri. ♦ A fi inzestrat sau prevazut cu ceva. Sapca are cozoroc. A avea talent. ♦ A contine, a cuprinde. Cartea are ilustratii. 4. A tine, a purta. In bratul drept Avea flori albe (COSBUC). ◊ Expr. A avea pe cineva la mana = a avea pe cineva in puterea sa (stiind despre el lucruri compromitatoare). A avea (de-)a face cu cineva (sau cu ceva) = a fi in legatura, in relatii cu cineva (sau cu ceva). A avea drag pe cineva sau (refl.) a se avea drag cu cineva = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi in relatii de dragoste cu cineva. A se avea rau cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dusmani. ♦ A fi imbracat cu... Avea palton de blana. 5. A fi de o anumita dimensiune, greutate, varsta etc. ◊ Expr. A nu (mai) avea margini = a intrece orice masura. 6. A fi cuprins de o senzatie sau de un sentiment. ◊ Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ti s-a intamplat? N-are nimic ! = a) nu i s-a intamplat nici un rau; b) n-are nici o importanta. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boala}. 7. A-i trece ceva prin minte, a fi preocupat de... A avea o idee. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui sa... Sa stii de la mine ce ai sa faci cand vei ajunge acolo! (CREANGA). b) (In forma negativa) A fi destul sa... N-au avut decat cu ochiul ori cu mana semn a face, Si apusul isi impinse toate neamurile-ncoace (EMINESCU). ◊ Expr. (Eliptic) N-ai decat! = fa cum vrei! treaba ta!; incearca! c) (In forma negativa) A nu putea sa... N-am a ma plange de nimic (ISPIRESCU). d) (Rar) A fi in drept; a i se cuveni. Sa faci tocmeala... sa ai a lua din casa lui ce-i vrea tu (CREANGA). 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A sti (cum..., cand..., unde..., cine..., ce...), a gasi. Ea-i raspunde: n-am ce face (ALECSANDRI). ♦ Unipers. A fi, a se gasi cineva (sa faca ceva). N-are cine sa ma hraneasca (ISPIRESCU). III. (Cu valoare de verb auxiliar) 1. (Serveste la formarea perfectului compus) Bine ati venit sanatosi! (ISPIRESCU). 2. (Serveste la formarea modului optativ-conditional) Daca m-ati fi anuntat, as fi putut merge. 3. (Serveste, urmat de conjunctiv, la formarea unui viitor popular si familiar) In van aveti sa ma chemati (SADOVEANU). 4. (In constructii perifrastice) A urma sa..., a fi pe punctul de a... Aici avea sa se ridice o fabrica. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveti, au, (III 1) am, ai, a, am, ati, au, (III 2) as, ai, ar, am, ati, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai si (reg.) aibi, pers. 3 aiba] – Lat. habere.

IATROMANTIE, iatromantii, s. f. Prezicere a bolilor de care va suferi cineva, evolutia, precum si tratamentul lor. – Din fr. iatromancie.

DIAGNOSTIC, diagnostice, s. n. Determinarea precisa a bolii de care sufera cineva, pe baza datelor clinice si a examenelor de laborator; diagnoza. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostic.

SADISM s. n. Tendinta anormala spre cruzime, placere bolnavicioasa de a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferinte: cruzime extrema. ♦ Spec. P*********e s*****a manifestata prin placerea de a provoca partenerului suferinte fizice. – Din fr. sadisme.

IATROMANTIE s.f. Prezicere prin care se pretindea a se indica bolile de care suferea cineva, tratamentul si evolutia lor. [Gen. -iei. / cf. fr. iatromancie < gr. iatros – medic, manteia – prezicere].

IATROMANTIE s. f. prezicere prin care se pretindea a se indica bolile de care suferea cineva, tratamentul si evolutia lor. (< fr. iatromancie)

INTERNA vb. I. tr., refl. a (se) instala in spital pentru tratament sau operatie. II. tr. 1. a incredinta unui institut specializat pe un minor sau pe cineva suferind de o anomalie fiziologica sau psihica. 2. a inchide (pe cineva) intr-un lagar, intr-un ospiciu etc., pentru a fi tinut sub supraveghere. (< fr. /s'/interner)

BOALA, boli, s. f. 1. (La om si la animale) Modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaza organismul; maladie, afectiune, betesug. ◊ Boala somnului = boala infectioasa grava transmisibila prin intepatura mustei tete. Boala papagalilor = psitacoza. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = febra tifoida. Boala seaca = tuberculoza pulmonara. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga pe cineva in (toate) boale(le) = a supara, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva sa sufere din punct de vedere moral, a-l face sa se simta prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organica, patologica sau biochimica. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boala pe cineva = a avea ciuda, necaz, pica, invidie pe cineva. [Pl. si: boale] – Din sl. bolĩ.

IMPATIMI, impatimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva sa sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: impatima vb. I] – In + patimi.

INFIORA, infior, vb. I. Tranz. si refl. 1. A face ca cineva sa fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) infricosa. 2. A suferi sau a face pe cineva sa sufere o impresie adanca, a (se) patrunde de un sentiment adanc; a (se) emotiona, a (se) tulbura. 3. A (se) misca usor. [Pr.: -fi-o-. – Prez. ind. si: infiorez] – In + fior.

STOMAC, stomacuri, s. n. Parte a aparatului digestiv, la om si la animalele superioare, in forma de punga, situata intre esofag si duoden, in care se face digestia alimentelor; foale. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-si pune stomacul la cale = a-si potoli foamea, a manca. [Var.: (inv.) stomah s. n.] – Din sl. stomahu.

MISTUI, mistui, vb. IV. 1. Tranz. A transforma alimentele introduse in organism in substante direct asimilabile de organism; a digera. ◊ Expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera. 2. Tranz. A distruge, a nimici. ♦ Refl. A inceta sa mai existe; a disparea, a pieri. ♦ Tranz. si refl. Spec. A (se) distruge prin ardere, a (se) preface in cenusa. ♦ A cheltui (bani, averi), a irosi. 3. Tranz. si refl. Fig. A (se) chinui sufleteste, a (se) distruge moral si fizic (incetul cu incetul). 4. Tranz. si refl. A (se) face nevazut; a (se) ascunde; a (se) dosi. [Prez. ind. si: mistuiesc] – Din magh. emeszteni.

REVANSA, revanse, s. f. Actiune prin care cineva se revanseaza; razbunare pentru un rau suferit de cineva sau rasplata pentru un serviciu facut. ◊ Spirit de revansa = dorinta de razbunare; revansism. ♦ (Sport) Partida prin care un jucator sau o echipa invinsa anterior incearca sa obtina victoria in fata aceluiasi adversar. – Din fr. revanche.

A COMPATIMI ~esc 1. tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a deplange; a deplora; a jeli; a jelui; a caina. 2. intranz. A fi cuprins de compasiune fata de suferintele cuiva; a suferi impreuna. /con- + a patimi

NEBUN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun

REVANSA s.f. 1. Actiunea prin care cineva se revanseaza; (concr.) razbunare sau rasplata pentru un rau suferit de cineva sau pentru un serviciu facut. 2. (Sport) Partida prin care un jucator sau o echipa invinsa incearca sa-si invinga adversarul care a castigat intr-o competitie anterioara. [< fr. revanche].

AVERTIZA, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atentia, a preveni pe cineva (ca va suferi consecintele actiunii pe care intentioneaza sa o savarseasca). – Dupa fr. avertir.

A TANJI ~esc intranz. 1) fig. A suferi de dorul cuiva; a fi cuprins de slabiciune. 2) A avea o boala neidentificata (fara a cadea la pat); a gogi. 3) fig. (despre plante) A stagna in dezvoltare (din cauza conditiilor nefavorabile). /<sl. tonziti

COMPATIMI vb. IV. 1. tr. A avea sau a manifesta mila fata de suferintele sau de nenorocirea cuiva. 2. intr. (Inv.) A suferi impreuna cu cineva, a participa la suferinta cuiva. [< con- + patimi, dupa fr. compatir].

AVERTIZA, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atentia, a preveni pe cineva (ca va suferi consecintele actiunii pe care intentioneaza sa o savarseasca). – Dupa fr. avertir.

IPOHONDRIE, ipohondrii, s. f. Stare psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua, teama si preocupare obsesiva de starea sanatatii proprii; idee fixa a cuiva care crede ca sufera de o boala pe care in realitate nu o are. [Var.: ipocondrie s. f.] – Din fr. hypocondrie.

COMPATIMI, compatimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta parere de rau fata de suferintele cuiva. 2. Intranz. (Inv.) A suferi impreuna cu altcineva; a lua parte la suferinta cuiva. – Con¹- + patimi (dupa fr. compatir).

OFTICA, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoza pulmonara; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftica (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftica = a-i face (cuiva) in necaz, a supara (pe cineva). [Var.: oftiga s. f.] – Din ngr. ohtikas.

GAT ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului care uneste capul cu trunchiul. ◊ A-si rupe (sau a-si frange) ~ul a) a se accidenta grav; a muri intr-un accident; b) a-si pierde situatia in urma unor greseli. A strange de ~ (pe cineva) a) a omori (pe cineva) prin strangulare; b) a constrange. A se arunca (sau a se agata) de ~ul cuiva a) a imbratisa cu caldura pe cineva; c) a obosi pe cineva cu manifestarile de dragoste. A face ~ a face galagie; a avea pretentii. 2) Cavitate interioara a acestei parti a corpului. Durere in ~. ◊ A se satura (sau a fi satul) pana-n ~ a nu mai putea suporta. A-i sta in ~ a) a nu putea inghiti; b) a nu putea suferi (ceva sau pe cineva). 3) Cantitate de mancare sau de bautura care poate fi inghitita dintr-o singura data. 4) Portiune mai subtire a unor obiecte, care se aseamana cu aceasta parte a corpului. ~ul garafii. ~ul viorii. /<sl. glutu

A MURI mor intranz. 1) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a se sfarsi; a deceda; a raposa; a sucomba. ◊ ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a tine foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flamand; b) a fi foarte sarac. ~ de dor (frica, tristete) a fi covarsit de dor (frica, tristete). ~ cu zile a muri inainte de vreme (in imprejurari nefaste sau neglijand o boala). A trage sa moara a fi in agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de seceta, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A inceta de a mai fi perceput cu organele de simt; a disparea treptat; a se pierde. 4) fig. A inceta de a mai exista (printr-o evolutie lenta); a ajunge in declin; a apune. Civilizatie, limba care moare. /<lat. moriri

A SIMTI simt tranz. 1) (e*******i interni sau externi) A percepe cu ajutorul simturilor. ~ foame. ~ durere. ◊ ~ lipsa cuiva (sau a ceva) a suferi din cauza lipsei cuiva (sau a ceva). ~ nevoia a avea necesitatea. 2) A sesiza logic sau intuitiv ~ primejdia. /<lat. sentire

IPOHONDRIE s.f. Teama exagerata de a nu contracta o boala; obsesie, idee fixa a cuiva care crede ca sufera de o boala. [Var. ipocondrie s.f. / < fr. hypocondrie, cf. gr. hypochondria].

MARTIR, -A s.m. si f. Cel care indura chinuri pentru convingerile sale; mucenic. ♦ Persoana care sufera mult din cauza cuiva. [Cf. fr., lat., gr. martyr].

NEsuferiT, -A, nesuferiti, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depaseste puterile, rezistenta cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugna; p. ext. uracios; detestabil, odios. – Ne- + suferit.

PAPARA s. f. 1. Mancare preparata din felii de paine (prajita) presarate cu branza si oparite in apa, in supa, in lapte etc. ◊ Expr. (Fam.) A manca (o) papara sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papara = a) a manca bataie sau a fi aspru certat; b) a fi invins (in lupta, intr-o intrecere etc.) A face pe (sau din) cineva papara = a invinge, a distruge, a nimici pe cineva. A sti papara cuiva = a cunoaste felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papara = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omleta (din oua). [Var.: (reg.) papara s. f.] – Din bg. popara.

SANGERA, sangerez, vb. I. 1. Intranz. si tranz. A pierde sau a face sa piarda sange; a fi ranit sau a rani. ◊ Expr. A-i sangera (cuiva) inima = a fi indurerat, a suferi sau a indurera pe cineva, a-l face sa sufere. ♦ Intranz. (Despre rani) A lasa sa curga sange. ♦ Intranz. Fig. A se osteni foarte mult; a se chinui; a suferi, a indura multe nenorociri. 2. Tranz. A efectua o sangerare (2). 3. Intranz. Fig. (Despre cer) A se inrosi, a deveni rosu. 4. Intranz. si refl. (Pop.; despre vite) A se imbolnavi de sange (6). [Prez. ind. si: (reg.) sanger] – Lat. sanguinare.

AFRONT ~uri n. Insulta adusa cuiva in public; ofensa. A suferi un ~. [Sil. a-front] /<fr. affront

PASIV² ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care da dovada de lipsa de interes; lipsit de initiativa personala; inactiv. Participare ~a. Rol ~. ◊ Aparare ~a (sau civila) sistem de masuri menite sa protejeze populatia si obiectivele economice contra mijloacelor moderne de atac si sa efectueze lucrari urgente de salvare si restabilire. Vocabular ~ parte a vocabularului unei limbi nefolosita frecvent in vorbire. 3) si substantival (despre verbe si categorii verbale) Care are forma ce indica ca actiunea realizata de cineva sau de ceva o sufera subiectul. 3) (despre metale) Care are proprietatea de a rezista la actiunea mediilor corosive. /<fr. passif, lat. passivus, germ. Passiv

SFARAI, pers. 3 sfaraie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre obiecte in miscare) A produce un zgomot usor, caracteristic, provocat de viteza miscarii; p. ext. a se misca, a se deplasa cu repeziciune. ◊ Expr. A-i sfarai cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stapanit de un sentiment puternic. A-i sfarai cuiva calcaiele (dupa cineva) = a fi foarte indragostit de cineva. A-i sfarai (cuiva) calcaiele = a fugi foarte repede. 2. (Despre grasimi si despre alimente care se prajesc) A produce un zgomot suierator caracteristic; p. ext. a se praji. 3. (Despre insecte) A tarai. ♦ (Despre pasari) A zbura cu batai de aripi repezi. – Sfar + suf. -ai.

SARAC ~ca (~ci, ~ce) 1) si substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existenta; sarman; nevoias; mizer. ◊ La cel ~ nici boii nu trag se spune despre cineva caruia nu-i merge, care sufera esecuri in orice intreprindere. 2) si fig. Care nu are in masura suficienta ceea ce trebuie; gol. Tinut ~. 3) si substantival Care trezeste mila; vrednic de mila; biet; nenorocit; sarman. ~cii sinistrati! ◊ ~cul de mine (de tine) bietul de mine (de tine). /<sl. siraku

FLAMANZI, flamanzesc, vb. IV. Intranz. A fi flamand, a sta multa vreme nemancat, a rabda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A tine pe cineva nemancat. – Din flamand.

A POMENI ~esc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A pastra bine in memorie; a tine minte (pentru mult timp). ◊ Are sa ma ~easca amenintare prin care cineva este avertizat ca va avea de suferit pentru cele savarsite. Nici ca se ~este nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (intr-un anumit fel). Ma va ~ de bine. 4) rel. (persoane) A numi in timpul slujbei (pentru a atrage harul divinitatii). 5) (in constructii interogative sau negative) A se intampla sa vezi sau sa auzi. Unde s-a mai ~it asa ceva? 2. intranz. A aduce vorba in treacat (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pomineti

A USTURA pers 3 ustura tranz. 1) (in constructii cu sens pasiv) A supune unei senzatii dureroase (prin urzicare, intepare, arsura etc.). Il ustura limba. 2) (fiinte) A face sa sufere, provocand dureri fizice sau morale. ◊ ~ (pe cineva) inima (sau la inima) a simti o extraordinara durere sufleteasca. /<lat. ustulare

REVANSA s. f. actiunea prin care cineva se revanseaza; razbunare pentru un rau suferit sau rasplata pentru un serviciu facut de cineva. ◊ (sport) partida prin care un jucator sau o echipa invinsa incearca sa-si invinga adversarul care a castigat intr-o competitie anterioara. (< fr. revanche)

afront n., pl. uri (fr. affront). Injurie; rusine: a suferi, a primi un afront de la cineva, a face cuiva un afront. – Curat rom. infruntare.

PADURET, -EATA, padureti, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care creste in padure sau intr-un loc necultivat; salbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore paduret (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ◊ Expr. A se satura (de cineva sau de ceva) ca de mere padurete = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care traieste in padure; salbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, salbatic. – Padure + suf. -et.

PAGUBAS, -A, pagubasi, -e, s. m. si f. Persoana care a suferit o paguba. ◊ Loc. vb. A lasa (pe cineva) pagubas = a provoca (cuiva) o pierdere; a pagubi. A fi (sau a ramane) pagubas = a pierde ceva, a fi (sau a ramane) in paguba; a pagubi. ◊ Expr. A se lasa pagubas (de cineva sau de ceva) = a renunta (la cineva sau la ceva). – Paguba + suf. -as.

SADIC, -A, sadici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care chinuieste sau tortureaza pe cineva din placerea bolnavicioasa de a-l vedea suferind; (despre actiunile, caracterul etc. oamenilor) plin de sadism; crud. – Din fr. sadique.

A SE INECA ma inec intranz. 1) A-si pierde viata prin sufocare intr-un lichid (de obicei in apa). ◊ ~ (ca tiganul) la mal a suferi un esec in ultimul moment. 2) fig. A nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea in gat a unui aliment, tuse, fum, plans etc.); a se sufoca; a se inabusi. 3) (despre nave) A suferi un naufragiu; a naufragia. ◊ A i se ~ (cuiva) corabiile a se afla intr-o stare de adanca tristete. 4) fig. A se cufunda (in ceva) pana peste cap; a fi cuprins din toate partile. ~ in verdeata. ◊ ~ in bani (sau bunuri) a avea mult mai mult decat trebuie. /in + lat. necare

A RABDA rabd 1. tranz. 1) (suferinte fizice sau morale) A indura cu tarie si calm; a suferi; a suporta. 2) A admite in mod constient si tacit; a ingadui; a suferi; a suporta; a tolera. ◊ A nu-l ~ pe cineva inima sa ... a nu se putea stapani sa nu ... 2. intranz. A-si retine dorinta (de a face ceva); a ingadui. /Orig. nec.

AMAR¹, (rar) amaruri, s. n. 1. Jale, tristete; suferinta, chin; necaz. ◊ Expr. A-si varsa amarul = a-si povesti necazurile. A-si inghiti amarul = a suferi in tacere. A-si manca amarul (impreuna) cu cineva = a duce trai (greu) impreuna cu cineva. ♦ (Cu valoare de interjectie) Vai! 2. Multime, gramada. Am mai umblat pe aici... dar sunt Amar de ani (COSBUC). – Lat. amarum.

JERTFA ~e f. 1) (in unele ritualuri religioase) Dar oferit unei divinitati; ofranda; prinos. 2) Renuntare de buna voie la ceva scump in folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop; sacrificiu. 3) fig. Persoana care sufera din cauza unor circumstante sau factori neprielnici; victima. 4) Persoana omorata sau ranita; victima. ◊ A cadea ~ a fi sacrificat; a muri. [G.-D. jertfei; Sil. jert-fa] /<sl. zrutva

SE pron. refl. (sine, sie, siesi, isi, si) 1) (indica persoana care indeplineste si sufera actiunea) Se spala pe fata. ◊ De la sine fara participarea cuiva. In sinea mea (ta, sa etc.) in constiinta mea (ta, sa etc.). 2) (indica valoarea impersonala sau personal-generalizatoare a actiunii) Se lumineaza. Se zice. /<lat. se

RAZBUNA, razbun, vb. I. I. 1. Refl. si intranz. A-si face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rau, o nedreptate. ♦ A-si varsa focul, mania, necazul pe cineva. 2. Tranz. A da satisfactie cuiva care nu este in masura sa-si faca singur dreptate, pedepsind in numele lui pe cel de la care a suferit un rau. ♦ A rascumpara (4). II. (Pop.) 1. Refl. (La pers. 3) A se face vreme buna, a se lumina, a se insenina. ♦ (Despre nori) A se imprastia. 2. Tranz. (In expr.) A razbuna (pe cineva) de inima sau (refl.) a i se razbuna (cuiva) inima = a (se) inveseli. – Raz- + bun.

DEGERA, deger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degeratura; a amorti de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin inghetare; a ingheta. – Lat. degelare.

PISCATURA ~i f. 1) Senzatie produsa de ceva care pisca. Am simtit o ~. 2) Loc unde a fost piscat cineva. ~ de tantar. ◊ ~ de varsat urma ramasa pe pielea celui care a suferit de variola. 3) Parte mica desprinsa din ceva; faramitura. 4) fig. Vorba care atinge amorul propriu al cuiva; vorba care pisca. /a pisca + suf. ~atura

amar, -a adj. (lat. amarus, it. amaro, pv. amar, fr. amer). De un gust aspru si neplacut (ca chinina ori pelinu), in opoz. cu dulce: migdale amare. Fig. Trist, plin de suferinta: viata amara, zile amare. Care arata adinca tristeta: lacrimi amare. Agonisit cu multa suferinta: o pine [!] amara. S. n., pl. uri. Chin, necaz, suferinta: cine n' a gustat amaru nu stie ce-i zaharu (Prov.). A-ti minca amaru cu cineva (sau undeva), a trai gustind cu cineva (sau undeva) zile bune sau rele. A-ti inghiti amaru, a suferi in tacere. A-ti varsa amaru, a-ti descarca necazu. Mare numar, mare cantitate: dupa atita amar de ani, atita amar de lume. O bautura alcoolica amara aperitiva originara din Olanda (si numita si biter). Cu amar, cu amaraciune: a plinge cu amar. Interj. Vai: vai si amar de voi, amar de viata ta!

INDURA, indur, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu rabdare un necaz, o durere, o boala etc.; a patimi, a suferi. 2. Refl. A se arata milos, bun; a se indupleca. ♦ A-i fi mila cuiva de cineva. 3. Refl. A consimti, a-l lasa pe cineva inima sa..., a se hotari. – Lat. indurare (1 si dupa fr. endurer).

PAGUBI, pagubesc, vb. IV. Intranz. A suferi o paguba, a fi lipsit de un bun sau de un castig. ♦ Tranz. A pricinui cuiva o paguba; a lipsi pe cineva de un castig sau de un bun al sau. – Din paguba.

PRIMI, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua in posesiune sau a accepta ceea ce ti se ofera, ti se da, ti se datoreaza; a obtine, a capata; spec. a incasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunostinta de o stire, de o dispozitie etc. ♦ A fi obiectul spre care se indreapta o actiune sau care sufera efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a iesi in intampinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a gazdui. ♦ A avea oaspeti; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (in interes profesional, personal etc.); a acorda o audienta. 3. A admite, a include, a incadra pe cineva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie etc. ♦ A cuprinde, a ingloba, a include. 4. A consimti la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A imbratisa o teorie, o doctrina, o conceptie religioasa; a adera la... ♦ A manifesta o anumita atitudine fata de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.

AMAR, -A, amari, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre alimente, bauturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necajit. ◊ Expr. Paine amara = mijloace de existenta castigate cu multa truda. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strasnic, cumplit. 3. Fig. Rautacios. II. S. n. 1. Jale, tristete; suferinta, chin, necaz. ◊ Expr. A-si inghiti amarul = a suferi in tacere. A-si varsa amarul = a face destainuiri, a-si spune durerea, suferinta. ♦ (Cu valoare de interjectie) Vai! 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime, gramada. Amar de vreme. – Lat. amarus.

INECA, inec, vb. I. 1. Refl. si tranz. A muri sau a face sa moara prin sufocare in apa (sau in alt lichid). ◊ Expr. (Refl.) A se ineca (ca tiganul) la mal = a suferi un esec in ultimul moment. 2. Refl. (Despre nave) A se scufunda. ◊ Expr. Parca i s-au inecat corabiile, se spune cuiva cand e trist, indispus. ♦ Fig. A se cufunda, a se afunda. 3. Tranz. (Despre ape) A inunda un loc, o aratura etc. ♦ Fig. A coplesi, a inabusi. 4. Refl. si tranz. A (se) sufoca, a (se) inabusi. ♦ Tranz. (Despre plans, lacrimi) A podidi (impiedicand respiratia). – In + neca (Inv. „a ucide” < lat.).

PLICTISI, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseala, a avea un gol sufletesc; a-i fi urat, a lancezi. ♦ A se satura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face placere. 2. Tranz. A supara, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. eplixa (aor. lui plisso).

SIMPATIE, simpatii, s. f. 1. Atractie, inclinare, afinitate pe care cineva o simte fata de o persoana sau pe care o inspira cuiva; afectiune; p. ext. obiectul acestui sentiment. ♦ Aprobare; atasament; devotament. 2. (Fam.) Persoana fata de care cineva simte afectiune sau dragoste. 3. (Med.) Legatura, raport dintre (doua) organe simetrice care face ca, atunci cand unul este afectat, sa sufere si celalalt. Ochii sunt organe care se imbolnavesc prin simpatie. – Din fr. sympathie, lat. sympathia.

AMAR, -A, amari, -e, adj., amaruri, s. n. I. Adj. 1. (Despre alimente, bauturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necajit. ◊ Expr. Paine amara = mijloace de existenta castigate cu multa truda. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strasnic, cumplit. 3. Fig. Rautacios. II. S. n. 1. Jale, tristete; suferinta, chin, necaz. ◊ Expr. A-si inghiti amarul = a suferi in tacere. A-si varsa amarul = a face destainuiri, a-si spune durerea, suferinta. ♦ (Cu valoare de interjectie) Vai! 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime, gramada. Amar de vreme. – Lat. amarus.

PEDEPSI, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsa pentru o greseala sau o infractiune savarsita; a condamna, a osandi. 2. Tranz. si refl. Fig. (Inv. si reg.) A face sa sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. – Din ngr. epedepsa (aor. al lui pedevo).

SOARECE, soareci, s. m. Animal mic din ordinul rozatoarelor, de culoare cenusiu-inchis, cu botul ascutit si cu coada lunga si subtire (Mus musculus). ◊ Soarece de biblioteca = se spune despre o persoana care isi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind si studiind. Soarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trai (sau a se iubi, a se avea) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele, se spune despre doua persoane care nu se pot suferi, care se cearta intruna. I-au mas soarecii in pantece (sau burta), se spune despre un om foarte flamand. A se juca (cu cineva) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele = a-si bate joc de cineva, tinandu-l intr-o situatie incerta. In gaura (sau in borta) de soarece = in cea mai ferita, mai d*****a ascunzatoare, in gaura de sarpe. ◊ Compus: Soarece de camp = mic rozator de camp care face mari stricaciuni in culturi (Apodemus agrarius); soarece de padure = animal rozator care traieste in padure (Apodemus sylvaticus). [Var.: soarec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

MURI, mor, vb. IV. Intranz. 1. A inceta de a mai trai, de a mai fi in viata; a raposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda in urma unei boli insuficient ingrijite sau in imprejurari^[1] neprevazute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simti covarsit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „dupa”) A tine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i placea nespus, a iubi cu patima. 2. (Despre plante) A se usca, a se vesteji. 3. Fig. A inceta de a mai fi vazut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.

REEDUCA, reeduc, vb. I. Tranz. A indrepta educatia (gresita) a cuiva; a da cuiva o noua educatie. ♦ A deprinde un infirm sa se foloseasca din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihica ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o noua meserie (adecvata situatiei sale). – Din fr. reeduquer.

A SUGE sug tranz. 1) (lichide) A trage in gura (cu ajutorul buzelor si al limbii). ~ lapte. ◊ ~ ceva o data (sau impreuna) cu laptele mamei a capata o deprindere din frageda copilarie. A-si ~ de sub ungii a fi foarte zgarcit. 2) (bauturi selecte) A bea incet, savurand. 3) (aer, fum, miresme etc.) A trage in piept; a inghiti; a inspira; a inhala. ~ din ciubuc. 4) A face sa se topeasca in gura (framantand cu limba si cu buzele) pentru a inghiti. ~ o bomboana. 5) (despre corpuri poroase) A trage in sine; a lasa sa patrunda in sine; a absorbi; a imbiba. ~ apa. 6) pop. rar A bea in permanenta, suferind de patima betiei. ◊ Suge-bute calificativ depreciativ atribuit unei persoane care are patima bautului. 7) fig. (persoane) A stoarce de bani, de bunuri materiale. ◊ ~ pe cineva pana la maduva a saraci pe cineva complet. /<lat. sugere

SERIOZITATE s. 1. (inv.) serios. (Se poarta cu o ~ demna de remarcat.) 2. gravitate, solemnitate. (~ facu loc jovialitatii.) 3. severitate. (~ liniilor fetei.) 4. maturitate, profunzime, temeinicie. (~ gandirii, a sentimentelor cuiva.) 5. soliditate, tarie, temeinicie. (~ obiectiei, a argumentarii sale.) 6. v. capacitate. 7. adancime, importanta, insemnatate, profunzime. (~ prefacerilor survenite.) 8. importanta, insemnatate, valoare. (~ contributiei sale.) 9. gravitate, pericol, periculozitate, primejdie, (rar) severitate. (~ bolii de care sufera.)

SUBIECT s.n. 1. Materie, chestiune de care se ocupa cineva, despre care se vorbeste. ♦ Pricina, motiv. ♦ Totalitatea evenimentelor, a intamplarilor ce se petrec in desfasurarea unei naratiuni epice sau dramatice. 2. Partea principala a unei propozitii care indica cine indeplineste sau cine sufera actiunea verbului. ♦ (Log.) Parte, termen al unei judecati despre care se afirma sau se neaga insusirea exprimata de predicat. // s.m. (Fil.) Omul ca fiinta inzestrata cu constiinta si vointa. [Pron. -bi-ect. / < lat. subiectus].

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

PATI, patesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se intampla cuiva ceva (neplacut, iesit din comun), a da peste ceva neasteptat (si neplacut). ◊ Expr. A o pati = a avea neplaceri, a intra intr-un bucluc; a da peste o belea. A o pati cu cineva = a intalni pe cineva care iti produce neplaceri, a-si gasi beleaua cu cineva. Din patite = din experienta. A fi patit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experienta. (Fam.) Ce-ai patit? = ce ti s-a intamplat de faci asa ceva? ce te-a gasit? 2. Tranz. si intranz. (Inv. si pop.) A suferi, a patimi, a indura. [Prez. ind. si: (pop.) pat] – Lat. pati.

SUBIECT I. s. n. 1. chestiune de care se ocupa cineva, despre care se vorbeste. ◊ pricina, motiv. ◊ totalitatea evenimentelor care constituie continutul epic sau dramatic al unei opere literare, cinematografice etc. ◊ (muz.) prima expunere a unei teme in cadrul formelor polifonice bazate pe imitatie (inventiune, ricercar, fuga). 2. partea principala a unei propozitii, care indica cine indeplineste sau sufera actiunea verbului. ◊ (log.) termen al judecatii de predicatie, reprezentand notiunea despre care se afirma sau se neaga insusirea exprimata de predicatul logic. II. s. m. 1. omul ca fiinta activa si constienta. 2. persoana supusa observatiei, anchetei, experimentului. 3. (fin.) ~ impozabil = persoana fizica sau juridica supusa unui anumit impozit. (< lat. subiectus, /II/ subiectum, dupa fr. subjet)

A SE USCA ma usuc intranz. 1) A ramane fara apa sau umezeala. Pamantul se usuca. Rufele s-au uscat. ◊ A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plange. A i ~ cuiva gura (sau limba, gatul) a avea o senzatie puternica de sete. 2) (despre vegetatie) A-si pierde cu totul seva (de seceta, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre fiinte) A slabi tare (din cauza unei suferinte fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre tesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare

A PETRECE petrec 1. tranz. 1) (persoane) A insoti pe parcursul unui drum (din politete, pentru siguranta etc.); a conduce. ~ (pe cineva) pana la gara. ◊ ~ (pe cineva) cu ochii (sau cu privirea) a urmari de la distanta cu ajutorul vazului. 2) fam. (bunuri materiale) A face sa se petreaca; a consuma. 3) (timpul sau perioade de timp) A folosi pentru anumite preocupari. ~ o seara la restaurant. Ea isi ~ timpul citind. 4) A face sa treaca dintr-o parte in alta. ~ ata prin urechea acului. 5) pop. (morti) A conduce la groapa. 6) pop. (nevoi, necazuri etc.) A avea de suferit. 7) (marginile unei haine) A suprapune pentru a incheia. 2. intranz. A consuma timpul in distractii; a se deda placerilor lumesti; a se veseli; a desfata; a se distra; a chefui; a se amuza. /<lat. petraicere