Rezultate din textul definițiilor
UNT s. n. 1. Grasime naturala, solida, extrasa din lapte si folosita ca aliment. ◊ Loc. adv. Ca untul = fara efort, usor. ◊ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlagui. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau sa-i iasa) untul = a-l bate tare, rau (pe cineva). ♦ (Urmat de determinari care indica provenienta) Grasime solida extrasa din semintele, miezul etc. unor fructe (tropicale). Unt de cacao. 2. Compus: untul-vacii = planta erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate si cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse in ciorchine la varful tulpinii; untisor (Orchis morio). – Lat. unctum.
dehoca (dihoca), dehoc (dihoc), vb. I (inv.) 1. a taia. 2. a sfasia. 3. a istovi, a stoarce de puteri.
BATOJIT, -A, batojiti, -te, adj. (Reg.) Fara putere; stors, istovit (de batranete). Cf. rus. batojit.
BATOJIT, -A, batojiti, -te, adj. (Reg.) Fara putere; stors, istovit (de batranete). – Comp. rus batozit´.
MUIAT2, -A, m****i, -te, adj. 1. Introdus intr-un lichid, umezit, imbibat cu lichid. 2. Cu hainele imbibate cu apa; plouat, stropit, udat. 3. Fig. Stors de puteri, lipsit de energic, molesit, vlaguit. ♦ Abatut, demoralizat, descurajat. ♦ (Despre glas, voce) Potolit, linistit, calmat; domol, incet. 4. (Despre tesaturi sau obiecte de imbracaminte) Intretesut cu fir de aur; p. ext. (despre oameni) imbracat cu astfel de haine; imbracat frumos, impodobit. 5. (Fon.; despre consoane) Palatalizat. – V. m**a.
REBEGIT, -A, rebegiti, -te, adj. 1. Patruns de frig, inghetat. 2. Stors de puteri, istovit, vlaguit. [Var.: (reg.) rabegit, -a adj.] – V. rebegi.
BATOJIT ~ta (~ti, ~te) fig. Care este fara putere (din cauza batranetii); stors de puteri; istovit. /<rus. batojit'
VITRUI, vitruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg., despre boli) a stoarce de puteri, a slei, a dobori.
stoarce, storc, vb. III. Tranz. 1. A presa, a strange un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care il contine; spec. a rasuci in sens contrar capetele unui material textil pentru a face sa iasa o parte din lichidul cu care este imbibat. ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlaga) = a face (pe cineva) sa-si epuizeze puterile; a slei, a secatui, a istovi de puteri. (Fam.) A-si stoarce creierii = a se gandi profund, a se framanta pentru a gasi o solutie. 2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care imbiba un lucru. ◊ Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva sa planga. 3. Fig. A obtine un profit, a lua un bun prin constrangere sau viclenie; a smulge. 4. Fig. A obtine ceva cu mare efort. [Perf. s. storsei, part. stors] – Lat. extorquere.
SECA, sec, vb. I. I. 1. Tranz. si intranz. A face sa dispara sau a disparea apa dintr-un rau, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦ Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a disparea. 2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva. 3. Intranz. (Despre plante, seminte) A-si pierde seva, germenele de viata; a se vesteji. ♦ (Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza. II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emotie puternica, o durere; a chinui. 2. (Inv.) A ucide. – Lat. siccare.
SECATUI, secatuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza. ♦ A face ca un teren, o livada etc. sa devina neproductive; a saraci. 2. Intranz. (Despre rezervele de substante minerale dintr-un zacamant) A fi pe terminate sau a se termina. – Secat + suf. -ui.
A SCURGE scurg tranz. 1) (lichide) A face sa curga (dintr-un amestec sau dintr-un vas). ~ zerul din branza. ◊ A-si ~ ochii a plange mult. ~ vlaga (din cineva) a slei de puteri (pe cineva). 2) (fructe, rufe etc.) A presa, evacuand lichidul; a stoarce. /<lat. excurrere
A stoarce storc tranz. 1) (fructe, rufe etc.) A presa evacuand lichidul; a scurge. ◊ ~ pe cineva de puteri (sau de vlaga) a slei pe cineva de puteri; a istovi; a vlagui. 2) (lichide continute in anumite corpuri) A elimina prin presare. ~ sucul din poama. ◊ ~ lacrimi a face sa planga. 3) fig. A obtine datorita unei insistente excesive; a smulge. 4) fig. (bunuri materiale) A lua prin constrangere (mai ales morala); a smulge. /<lat. extorquare
cheltuiala f., pl. ieli. Actiunea de a cheltui. Cheltuieli marunte, p. lucruri mici. Cheltuieli neprevazute, eventuale. Cheltuiala de timp, de puteri, perdere [!], intrebuintare a timpului, a puterilor. Vechi. Haina cu cheltuieli de matase, cu adausuri de matase, captuseala, gaitane s. a. A da cuiva de cheltuiala, a-i da bani de cheltuit si (fig.) a-l bate. A face cheltuieli, a cheltui. A-ti scoate (stoarce, distoarce sau intoarce) cheltuielile, a recistiga ce a-i [!] cheltuit.