CINCHI, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se aseza la pamant sprijinindu-se pe unul sau pe amandoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.

pupurez, pupureze, s.n. si adv. (reg.) 1. (s.n.) paine mica. 2. (adv.; in expr.) a sta pupurez = a sta chircit, cu spatele curbat, a sta pe vine.

TRAPA, trape, s. f. 1. Usa, capac etc. fixat in plan orizontal, care inchide o deschizatura practicata la nivelul solului, intr-un planseu, in puntea unei nave etc. ♦ Deschizatura pe care o acopera o trapa (1); spec. deschidere verticala in podiumul unei scene, servind la aparitia si disparitia unor personaje. 2. Acoperamant al unei capcane pentru prinderea in stare vie a animalelor. – Din fr. trappe.

VIVIERA s.f. (Mar.) Compartiment special construit pe unele nave de pescuit pentru pastrarea pestelui in stare vie. [Pron. -vi-e-. / < fr. vivier].

TRAPA s.f. 1. Usa orizontala cu care se acopera o deschizatura in podeaua unei scene etc. ♦ Capac rabatabil sau culisant care acopera o deschizatura in podeaua unei nave, a unui avion etc., permitand controlul diverselor piese si instalatii dispuse sub podea. ♦ Deschizatura pe care o acopera un asemenea capac. 2. Falsa acoperitura pusa la o capcana pentru prinderea in stare vie a animalelor. [< fr. trappe].

TROFICITATE s.f. (Biol.) Ansamblul fenomenelor de nutritie a organismelor vii; stare de nutritie a diferitelor organe si tesuturi. [Cf. fr. trophicite].

TRAPA s. f. 1. capac rabatabil sau culisant care acopera o deschizatura in podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizatura pe care o acopera un asemenea capac. 2. acoperamant discret pus la o capcana pentru prinderea in stare vie a animalelor. (< fr. trappe)

TROFICITATE s. f. 1. ansamblul fenomenelor de nutritie a organismelor vii; stare de nutritie a diferitelor organe si tesuturi. 2. insusire a unui sol de a fi nutritiv pentru plante. (< fr. trophicite)

AJUTOR, -OARE, ajutori, -oare, s. m. si f., s. n. 1. S. m. si f. Persoana care ajuta pe alta intr-o activitate oarecare (secundand-o si subordonandu-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; indrumare (in imprejurari dificile); asistenta acordata cuiva; ajutorinta. ◊ A fi de (sau a veni, a sta in) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept banesc acordat salariatilor in cazul pierderii temporare a capacitatii de munca. ♦ Sprijin banesc. ♦ (Cu valoare de interjectie) Strigat al celor care se afla in primejdie. – Lat. adjutor, -is, adjutorium.

SEDEA vb. 1. a sta. (~ pe o banca.) 2. v. aseza. 3. v. poposi. 4. v. locui. 5. v. veni. 6. v. sta.

ciuci, ciucesc, vb. IV refl. (pop.) 1. a se aseza pe vine, a sta pe ciuci, a se starci, a se strange, a se face ghem, a se ghemui. 2. a strange laolalta, a turti, a mototoli, a totoliti, a boti.

gugut adv. (reg.) (stand) pe vine, ciucit.

provent, provente, s.n. (inv. si reg.) beneficiu, venit realizat de stat prin acordarea de privilegii comerciale; venit, castig.

soplau s.n. (reg.) vin care a stat mai mult in tescovina.

PUP², pupuri, s. n. (Reg.) 1. (In expr.) A sedea (sau a sta, a se pune) pup = a sta ghemuit pe vine. 2. Gheb, cocoasa. 3. Paine mica, malai copt in cenusa; turta, bot. – Magh. pup „gheb”.

astept, a -a v. tr. (lat. ex-spectare. V. destept, aspect). stau atent pina vine cineva sau se intimpla ceva: astept invierea mortilor. Am rabdare: nu mai pot astepta. Fig. Is gata de: armata asteapta, prinzu asteapta. V. refl. Prevad, ma tem sa nu se, ori doresc sa se intimple: ma asteptam la un atac, la una ca asta.

constat, a -a v. tr. (fr. constater, it. constatare, d. lat. constat, se stie, care vine d. con-stare, a fi cert, a se sti ca e asa). stabilesc existenta unui fapt: Pasteur a constatat existenta microbilor.

DENUTRITIE, denutritii, s. f. stare a unui organism viu in care, datorita faptului ca asimilatia este intrecuta de dezasimilatie, se produce o scadere mare in greutate. – Din fr. denutrition.

NAVALI vb. 1. v. napusti. 2. a veni, (pop.) a da. (stai putin ca doar nu ~ barbarii!) 3. v. imbulzi. 4. a erupe, a irupe, a izbucni, a rabufni, a tasni, (reg.) a nasadi, (prin Olt. si Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a busni, (Transilv. si Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pamant.)

EMBRION s.m. 1. (Biol.) Prima stare a unei fiinte vii de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. ♦ Germen al unei plante existent in samanta din care va lua nastere prin germinatie. 2. (Fig.) Inceput, germen de la care porneste un lucru, o actiune. [Pl. -ni, (s.n.) -oane. / cf. fr., gr. embryon].

P*****T¹, p******i, s. m. (Reg.) 1. Soarece de camp; soarece de padure. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a ramane etc.) p*****t = a sta (sau a ramane) in picioare, teapan, nemiscat; a sta izolat de altii. A veni p*****t = a veni, a aparea pe neasteptate; a da buzna (peste cineva). A sari p*****t = a sari dintr-o data (cu vorba), a sari tam-nisam. 2. Sperietoare de pasari; momaie, popandau (2), popandet (2). [Var.: p*****te s. m.] – Et. nec.

TREZI, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. si tranz. A-si veni sau a face sa-si vina in fire (dintr-o stare de reverie, de lesin etc.). 3. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina constient, a ajunge sau a face sa ajunga, sa inteleaga, sa-si dea seama de realitate, de adevar; a (se) dumeri, a (se) lamuri. 4. Refl. A se pomeni pe neasteptate cu cineva, a ajunge deodata undeva, la cineva sau intr-o situatie neprevazuta. ◊ Expr. Unde te trezesti? se spune unui om prea indraznet sau care se comporta in mod nepotrivit. ♦ A se afla intr-un anumit loc sau intr-o anumita stare de cand stie, de cand isi poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mancaruri, bauturi, mirosuri) A-si pierde taria, gustul, aroma; a se rasufla. – Din sl. trezviti.

A SE CINCHI ma ~esc intranz. reg. A sta in genunchi sau pe vine. /Orig. nec.

IRITABILITATE f. 1) Caracter iritabil. 2) stare iritabila. 3) Proprietate a organismelor vii de a reactiona la actiunea factorilor interni si externi. [G.-D. iritabilitatii] /<fr. irritabilite, lat. irritabilitas, ~atis

TAP, tapi, s. m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre si al caprioarei. ◊ Tap ispasitor = a) (in Biblie) tap (1) pe care marele preot il incarca la sarbatorirea ispasirii cu toate pacatele neamului lui Israel si care era apoi alungat in desert; b) fig. persoana asupra careia se arunca vina pentru greselile altora. ◊ Expr. A sta ca un tap logodit = a sta teapan, p*****t, aiurit. 2. Pahar special de bere, cu toarta, avand capacitatea de 300 ml; continutul unui astfel de pahar. 3. (Art.) Numele unei constelatii in care intra Soarele la solstitiul de iarna. – Cf. alb. cap, cjap, scr. cap.

ASTEPTA vb. 1. (inv. si pop.) a adasta, (inv. si reg.) a acera, (prin Transilv.) a agodi. (~ de o ora acolo.) 2. a sta, a zabovi. (Mai ~ putin, ca vin!) 3. a ingadui, a permite. (~ o clipa!) 4. v. pasui. 5. v. spera. 6. v. prevedea. 7. a crede, a-si imagina, a-si inchipui. (Ce te-ai ~ sa vezi?) 8. v. ezita.

UBICVIST¹ ~sta (~sti, ~ste) livr. (despre organisme vii) Care se poate adapta la diferite conditii de mediu (pe toata suprafata globului). /<fr. ubiquiste

VINOVATIE ~i f. stare a celui vinovat de ceva; vina; culpabilitate. [G.-D. vinovatiei] /vinovat + suf. ~ie

DENUTRITIE s.f. stare a unui tesut sau organism viu in care predomina dezasimilatia. [Gen. -iei, var. denutritiune s.f. / cf. fr. denutrition].

corlata¹, corlate, s.f. (reg.) 1. iesle. 2. ingraditura sau coliba pentru vite. 3. impletitura de forma bombata care se asaza pe car cand se transporta snopi sau fan; loitre, suiana. 4. polita in jurul cuptorului pe care se tin vase de bucatarie si alte lucruri marunte; prichici, rapt, tapsan. 5. parapet, rampa, balustrada. 6. rama pe care se intinde postavul ca sa se usuce. 7. banca, scaun. 8. scandura de gard; laturoi, razlog, tapusa; gard facut din aceste scanduri. 9. (la pl.) dependintele casei taranesti. 10. spalier pentru vita de vie. 11. (la pl.) lemnele pe care sta cosul casei.

SENSIBILIZARE s. f. actiunea de a (se) sensibiliza. ◊ scadere a pragului de reactivitate a unei structuri vii fata de un anumit agent; stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent. ◊ marire a sensibilitatii unui instrument sau aparat de masura a emulsiilor fotografice etc. (< sensibiliza)

COAPTATIE, coaptatii, s. f. 1. (Biol.) stare de interactiune a organelor unui corp viu. 2. (Med.) Manevra chirurgicala sau ortopedica de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate. [Pr.: co-ap-] – Din fr. coaptation.

EFERVESCENTA ~e f. 1) Degajare rapida si zgomotoasa a unui gaz intr-un lichid in procesul reactiilor chimice sau fizice. 2) fig. stare de neliniste. ~a maselor. 3) fig. Emotie vie, dar trecatoare. [G.-D. efervescentei] /<fr. effervescence

PUTREFACTIE ~i f. 1) Proces de descompunere a substantelor organice (de natura animala sau vegetala) care se produce in natura sau in interiorul organismelor vii sub influenta fermentatiei microbiene; putrezire. 2) fig. stare de degradare morala; putreziciune. [G.-D. putrefactiei] /<fr. putrefaction, lat. putrfactio, ~onis

STRES ~uri n. stare patologica constand in supraincordarea unui organism viu, cand asupra lui actioneaza factori negativi puternici. /<engl., fr. stress

MERCUR s. n. metal argintiu, foarte dens si mobil, care se prezinta in stare lichida la temperatura obisnuita; hidrargir; argint-viu. (< fr. mercure, germ. Merkur)

DENUTRITIE ~i f. stare a unui tesut sau a unui organism viu in care predomina dezasimilatia, manifestata prin scadere considerabila in greutate. [Art. denutritia; G.-D. denutritiei; Sil. -ti-e] /<fr. denutrition

A IMBATRANI ~esc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni batran; a ajunge (treptat) in stare de batranete. 2) (despre masini, unelte, materiale) A pierde lent calitatile initiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face sa devina batran inainte de timp; a aduce in stare de batranete. 2) A face sa para mai batran decat este in realitate. Machiajul ~este. [Sil. -ba-tra-] /in + batran

COAPTATIE s.f. 1. stare de interactiune specifica a organelor unui corp viu. 2. Punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. [Pron. co-ap-, gen. -iei. / < fr. coaptation, cf. lat. cum – cu, aptare – a ajusta].

MERCUR s.n. Metal argintiu, foarte dens si mobil, care se prezinta in stare lichida la temperatura normala; hidrargir; (pop.) argint-viu. [< fr. mercure, germ. Merkur].

SAN JOSE [sæn houzei], oras in V S.U.A. (California), situat la poalele m-tilor Santa Cruz si Santa Clara, pe raurile Coyot si Guadalupe, la 80 km SE de San Franscisco; 894,9 mii loc. (2000). Aeroport. Nod feroviar. Constr. aeronautice, de automobile, motoare electrice, masini agricole, masini pentru ind. alim., computere, componente electronice si aerospatiale; ind. chimica (mase plastice, vopsele), de prelucr. a cauciucului, textila (tesaturi), hartiei si alim. (conserve de fructe, vin, bere, panificatie). Fabrica de covoare. Universitatea de stat California (1857). Galerie de arta. Planetarium. Muzeu de istorie. Fundat de spaniolul Jose Joaquin Moraga, sa 29 nov. 1777, cu numele Puebla de San Jose de Guadalupe. A fost prima capitala capitala a statului California (1849-1851). Afectat de cutremurul din 17 oct. 1989. ◊ Paduche de S.J. v. paduche testos.

FEBRIL, -A, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifesta prin febra (1), cu febra. stare febrila. 2. Fig. (Adesea adverbial) incordat, infrigurat, agitat; intens, viu. Asteptare febrila. Munca febrila. – Din fr. febrile, lat. febrilis.

DEOARECE conj. (cauzal) 1. ca, caci, fiindca. (Sa plecam ~ se face seara.) 2. cand, cum, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ tot sta aproape, ma duc pe la el.)

CELULA ~e f. 1) biol. Sistem anatomic elementar (constituit din membrana, citoplasma si nucleu) care sta la baza structurii si activitatii vitale a organismelor vii. ~ vegetala. 2) Fiecare dintre cavitatile unui fagure; alveola. 3) Incapere mica intr-o inchisoare, destinata detentiei izolate a celor intemnitati. 4) Camera mica de locuit intr-o manastire; chilie. 5) tehn. Fiecare dintre partile similare sau identice ale unui sistem tehnic. ~ de radiator. /<fr. cellule, lat. cellula

RAU¹ adv. (in opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ◊ A se pune ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ◊ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus

REGRESIV ~a (~i, ~e) Care constituie un regres; care vine in contradictie cu progresul; care tinde spre o stare depasita. ◊ Miscare ~a miscare care se desfasoara in sens opus celei normale; miscare retrogresiva. /<fr. regressif

EXTERN, -A adj. Aflat in afara, la exterior; venit din afara; exterior; strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state; unghi extern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administreaza numai la suprafata corpului. // s.m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau in afara locului unde invata meseria. 2. Student in medicina, admis prin concurs ca practicant intr-un spital fara a avea dreptul sa locuiasca in spital. [Cf. fr. externe, lat. externus].

ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.

TIGAN, -A, tigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoana ce face parte dintr-o populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada. ◊ Expr. A arunca moartea in tigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca tiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se ineca ca tiganul la mal = a nu reusi, a esua intr-o actiune tocmai cand era pe punctul de a o duce la bun sfarsit. Tot tiganul isi lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartine. E invatat ca tiganul cu ciocanul (sau cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) Tiganesc. – Din sl. ciganinu. Cf. rus. tagan.

SENSIBILIZARE, sensibilizari, s. f. Actiunea de a (se) sensibiliza si rezultatul ei. ♦ Scadere a pragului de reactivitate a unei structuri vii (celula, tesut, organ, organism) fata de un anumit agent. ♦ stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent (fizic, chimic sau biologic). ♦ Marire a sensibilitatii unui instrument de masura, a unui aparat, a emulsiilor fotografice etc. – V. sensibiliza.

IRITABILITATE s.f. stare de iritatie; fire usor iritabila; irascibilitate. ♦ Insusire a materiei vii de a reactiona la stimuli. [Cf. fr. irritabilite, lat. irritabilitas].

VIVANT, -A adj. viu, animat. ♦ tablou ~ = scena reprezentand un grup de persoane care stau intr-o anumita pozitie si atitudine pentru a sublinia o semnificatie speciala. (< lat., fr. vivant)

INCORDA, incordez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) contracta muschii corpului, p. ext. corpul intreg, in vederea unui efort. ♦ Fig. A-si concentra atentia, memoria, vointa etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a intari. 2. Tranz. A intinde (puternic) o coarda, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin intinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele vitei de vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge intr-o stare de tensiune (maxima), a se inaspri. – In + coarda.

INTURNA, intorn, vb. I. (Reg.) Refl. si tranz. 1. A veni sau a face pe cineva sa vina inapoi; a (se) inapoia², a (se) intoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectiva sau maladiva) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) indrepta in alta directie. 3. A (se) intoarce de pe o parte pe alta; a (se) invarti, a (se) suci. – In + turna.

CADEA vb. 1. a pica. (statueta a ~ de pe etajera.) 2. v. prabusi. 3. a pica, a se prabusi, a se pravali, a se rasturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pamant.) 4. a se prabusi, a se pravali. (Apa ~ de la inaltime, formand o cascada.) 5. a scapa. (Ii ~ painea din mana.) 6. a sari. (I-au ~ patru nasturi de la haina.) 7. v. lasa. 8. a se aseza, a se asterne, a se depune, a se lasa, a pica. (A ~ bruma peste campii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravana.) 10. v. apleca. 11. v. atarna. 12. a esua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sarbatoarea a ~ intr-o sambata.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se ~ ca noi sa stam pasivi?) 19. v. reveni.

EFLORESCENTA ~e f. 1) Perioada de inceput a infloririi plantelor. 2) Transformare a unor saruri din stare cristalina in stare pulverulenta prin pierderea unei parti a apei de cristalizare, cand vin in contact cu aerul. 3) Substanta pulverulenta aparuta prin trecerea unor saruri din stare cristalina in stare pulverulenta. 4) Depozit de saruri de pe suprafata unor roci, a unor constructii de beton sau a unor zidarii. 5) Exantem usor aparut pe piele. 6) Pulbere naturala care acopera anumite fructe. [G.-D. eflorescentei] /<fr. efflorescence

VIVANT, -A adj. (Rar) Viu, animat. ◊ Tablou vivant = scena reprezentand un grup de persoane care stau intr-o anumita pozitie si atitudine pentru a sublinia o semnificatie speciala. [< fr. vivant].

PUBLIC, -A I. adj. 1. care priveste tot poporul, apartine intregii natiuni. ◊ care poate fi folosit de toata lumea. ◊ (despre persoane) care ocupa o functie de stat. 2. care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; multime. 2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta. (< lat. publicus, fr. public)

cometa f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kometes, iar acesta d. kome, coama, par lung). Stea ratacitoare care descrie in prejuru [!] soarelui o lunga elipsa ori parabola si care e insotita de o coada luminoasa (si de aceia poporu o numeste stea cu coada). – Unii zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astazi ca cometele tin de sistema noastra planetara si ca strabat spatiu in orbite foarte excentrice, al caror focar il ocupa soarele. Is multe al „caror mers si inturnare [!] poate fi calculata din ainte [!] cu oare-care aproximatiune. Cometa numita a lui Halley revine la fie-care 75 de ani; alta isi face revolutiunea in trei ani si jumatate, alta in sase si trei sferturi s. a. – Poporu, in ignoranta lui, atribue [!] cometelor oare-care influenta asupra lucrurilor de pe pamint, ceia ce e o pura superstitiune.

LACONIA (LAKONIKE HORA, LAKEDAIMON, LACEDEMONIA), regiune istorica in S Greciei, in SE Peloponesului, unde dorienii, veniti in sec. 11-10 i. Hr., si-au impus hegemonia, intemeind orasul-stat Sparta.

A SE DESTEPTA ma destept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare constienta a vietii; a se trezi. 3) (despre natura) A incepe un nou ciclu de vegetatie; a reveni la viata. 4) fig. (despre sentimente, dorinte, idei etc.) A incepe sa capete contururi precise; a se infiripa; a inmuguri; a incolti. 5) (despre persoane) A deveni constient; a ajunge sa inteleaga realitatea. 6) A deveni (mai) destept; a capata mai multa inteligenta. /<lat. deexcitare

ROZA ~e f. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si spinoasa, cultivat pentru florile lui viu colorate si placut mirositoare, folosita si in industria parfumurilor; trandafir. ◊ A sta pe ~e a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~a-vanturilor a) pre-zentare grafica in forma de stea a directiei punctelor c*******e, folosita la busole; b) dia-grama care fixeaza directia si viteza vantului in raport cu punctele c*******e. 3) Forma pe care o capata diamantul ca rezultat al unei slefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, ~ae, germ. Rose

veniT¹ ~uri n. 1) Volumul surselor materiale sau banesti care ii revine unui stat, unei intreprinderi, unui particular etc. pe o anumita perioada de timp. ◊ ~ national totalitate a bunurilor obtinute in economia nationala intr-o anumita perioada de timp. /v. a veni

vina ~i f. 1) Incalcare a unei legi sau norme morale. ◊ De ~ vinovat. Fara ~ nevinovat. Din ~a cuiva (sau a ceva) din cauza cuiva (sau a ceva). Bata-l ~a! se spune celui pe care il dojenesti cu o nuanta de simpatie. A-si ispasi ~a a-si ispasi greseala. 2) Fapta care prezinta pericol social; infractiune. 3) stare a celui vinovat de ceva; vinovatie; culpabilitate. [G.-D. vinii] /<sl. vina

stranut (-ta), adj. – Cu o pata alba pe nas sau pe bot. – Var. starnut, strenut. Origine incerta. Dupa Tiktin si Candrea, din a stranuta „e elimina cu zgomot aerul din plamini pe nas si pe gura”, dar legatura lor semantica nu este clara. Ar putea fi pus in legatura cu sl. sruna „caprior”, cf. bg. sarna, sb. srna „caprior” (Densusianu, GS, I, 348 si VII, 279; Rosetti, II, 82); desi destul de greu cu got. stairno › germ. Stern „stea” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 254; Puscariu, Lr., 273). Dupa Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella.

A ASTEPTA astept 1. tranz. 1) A intampina stand pe loc un anumit timp. ◊ La sfantu-asteapta niciodata. 2) (persoane) A lasa sa beneficieze de ragazul necesar. 3) A dori nadajduind cu incredere. Astept sa vii. 4) si fig. A pandi cu rabdare. ~ ocazia. ~ un moment potrivit. 2. intranz. A sta in expectativa. /<lat. ad-spectare

GATA¹ adj. invar. si adverbial 1) (despre lucruri, procese etc.) Care este facut pana la capat; adus la conditia finala; terminat; sfarsit; ispravit. ◊ Haine ~ confectii. 2) Care este in stare sa efectueze ceva; capabil pentru ceva. A fi ~ pentru sustinerea tezei. ◊ A veni la de-a ~ a veni la ceva pregatit de altii, necontribuind cu nimic. A da ~ a) a termina de facut; b) a distruge (moral sau fizic); c) a buimaci; a ului. 3) (uneori repetat; urmat, mai ales, de un verb la conjunctiv) Cat pe ce; mai-mai. ~ sa plece. /<alb. gat

VIITOR¹ viitoare (viitori, viitoare) Care tine de perioade ce urmeaza sa vina; care va urma dupa prezent. Anul viitor. Generatiile viitoare. ◊ Viata viitoare viata care ar urma dupa moarte in lumea de apoi. Timp viitor timp verbal care exprima o actiune sau o stare ce urmeaza sa se realizeze dupa momentul vorbirii. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tor

A CUVANTA cuvant 1. tranz. 1) rar A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice; a spune. 2) (discursuri) A prezenta in fata unui public. 2. intranz. A fi in stare sa-si exprime gandurile prin cuvinte; a avea facultatea de a exprima prin viu grai. /<lat. conventare

RAU³ rele n. 1) Calitate care intruchipeaza tot ce este negativ. ~l aduce daune. ◊ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu parere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) sa aiba parte de lucruri neplacute. De bine, de ~ desi nu este asa cum trebuie, dar te poti impaca si cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeata de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boala care apare la unii calatori pe mare. ~ de munte stare de indispozitie generala care apare in timpul urcarii la mari inaltimi. 2) Principiu care vine in contradictie cu morala; fapta nesocotita. ◊ A vorbi de ~ pe cineva a barfi pe cineva. /<lat. reus

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus

AGRESIUNE s. f. 1. atac brutal neprovocat. ◊ folosire a fortei armate de catre un stat sau o coalitie de state impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei politice a unui alt stat. 2. atac asupra persoanelor sau bunurilor. 3. actiune exterioara care primejduieste echilibrul si integritatea unui sistem viu. (< fr. agression, lat. aggressio)

TOANA¹, toane, s. f. 1. Capriciu. ◊ Loc. adj. Cu toane = capricios, rasfatat. ♦ Criza, atac. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) o toana (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) nabadaile, furiile; a-i veni (pe neasteptate) cheful sa faca ceva (neobisnuit). Toana de plans = ropot, val, izbucnire de plans. ♦ stare de spirit, dispozitie. ♦ Fig. Miscare repede, violenta. 2. (Precedat de „o”) Interval de timp, rastimp (scurt). ♦ Cantitate mica din ceva. – Cf. tuna.

LATET ANGUIS IN HERBA (lat.) in iarba sta ascuns un sarpe – Vergiliu, „Bucolica”, III, 93. Avertisment asupra unui pericol ascuns. In romaneste proverbul: nenorocirea vine de unde nu te astepti.

INCRUCISA, incrucisez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a aseza crucis; a cruci. ◊ Expr. A incrucisa bratele (pe piept) = a sta in inactivitate. A incrucisa sabiile = a incepe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe langa altul, venind din directii diferite. ♦ (Despre drumuri) A se intretaia. 3. Intranz. (Frantuzism, despre nave) A naviga in larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicatie; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A imperechea diferite animale sau plante pentru a obtine urmasi cu insusiri superioare. – In + crucis.

ORGANISM ~e n. 1) Corp viu cu sistem de autoreglare; totalitate de organe care constituie un corp viu. ~ animal. ~ vegetal. 2) fig. Ansamblu organizat de elemente, coordonate intre ele, care constituie un tot intreg in stare sa functioneze; mecanism. ~ social. ~ administrativ. /<lat. organismus, ngr. organismos, germ. Organismus, fr. organisme

PLANCTON ~oane n. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale si animale), care traiesc in apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflandu-se in stare de suspensie (constituind hrana unor pesti si animale acvatice). 2): ~ atmosferic totalitate a particulelor mici (solide si lichide), care plutesc in atmosfera. /<fr. plancton, germ. Plancton

REveni vb. IV. intr. 1. A veni indarat, a se intoarce. ♦ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceeasi stare (sufleteasca); a-si recapata echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se cadea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. revin si reviu, conj. -vina. / cf. fr. revenir].

REveni vb. intr. 1. a veni inapoi, a se intoarce. ◊ a se ivi din nou. 2. a se ajunge din nou la aceeasi stare, a-si recapata echilibrul (sufletesc). 3. a relua (un subiect, o idee). 4. a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. a revoca. (< fr. revenir)

staul (-le), s. n. – Grajd. – Var. stau(r). Lat. stablum, forma populara, in loc de stabulum (Puscariu 1640; REW 8209), cf. it. stabbio, prov. estable, fr. etable, cat. establa, sp. establo, port. estrabo, ngr. σταύλος. Var. staur, din pl. lui stau, stauri (Candrea). – Der. stauina, s. f. (Munt., loc potrivit pentru tarc), din lat. *stabulῑna (Lacea, Dacor., II, 624), sau mai probabil de la stau, cu suf. -ina, cf. pescuina, vizuina. – Din rom. provin in mag. stal, istal, star (Draganu, Dacor., VII, 199).

REveni², revin, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se intoarce. ♦ A aparea iar; a se manifesta din nou. 2. A se intoarce la o stare anterioara (obisnuita); a-si recapata echilibrul sufletesc, forta etc. ◊ Expr. A reveni la viata = a scapa cu viata dintr-o boala grea. A-si reveni in fire (sau in sine) = a-si recapata cunostinta in urma unui lesin, a unei crize, a unei emotii etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunta la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

COACERVAT s.n. (Biol.) Formatie speciala gelatinoasa macromoleculara, in stare coloidala, nascuta din amestecul solutiilor de albuminoide in compusi organici asemanatori, reprezentand prima faza de organizare a materiei vii. [Pron. co-a-. / < fr. coacervat, cf. lat. coacervatus – gramadit].

PRESIUNE, presiuni, s. f. 1. Forta care apasa (uniform si perpendicular) pe unitatea de suprafata a unui corp; marime fizica egala cu raportul dintre valoarea acestei forte si aria suprafetei corpului respectiv; apasare. ◊ Presiune atmosferica = presiune pe care o exercita atmosfera asupra suprafetei pamantului si a corpurilor situate pe ea. 2. (In sintagma) Presiune arteriala = tensiune. 3. (Bot.; in sintagma) Presiune radiculara = presiune din celulele vii ale radacinii care impinge apa in radacina si tulpina. 4. Fig. Constrangere (morala, economica, politica, sociala) exercitata asupra cuiva. ♦ (Rar) stare de apasare sufleteasca. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression.

NEMERNIC ~ca (~ci, ~ce) si substantival (despre persoane) 1) Care este de nimic; lipsit de valoare; netrebnic. 2) Care este in stare sa comita fapte nedemne; infam; josnic; abject; afurisit; ticalos; marsav; netrebnic. 3) inv. Care trezeste compatimire; nenorocit; netrebnic. 4) inv. Care a venit din alta parte; venetic. /<sl. namerinu

PRIZA s.f. 1. Dispozitiv prin care se face legatura intre un aparat electric si reteaua electrica respectiva. ♦ Dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conducta, dintr-un recipient etc. 2. Trecerea in stare solida a pastei unui liant hidraulic. 3. Priza de aterizare = ansamblul manevrelor care preceda aterizarea unui avion executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 4. A avea priza = a avea trecere, a trezi interesul. 5. Mica portie de praf de tutun care se trage pe nas. ♦ (Med.) Administrare perorala a unui medicament facuta la un moment dat; luare a unui medicament. 6. Asperitate, proeminenta pe care un alpinist o foloseste pentru a escalada o stanca. 7. Luare, apucare, prindere. 8. (Sport) Pozitia mainilor in momentul in care se prinde sau se arunca mingea de handbal sau de baschet etc.; mod in care atletii tin sulita sau prajina, tenismenii racheta sau paleta. ♦ (Despre o piesa de sah) In priza = amenintata sa fie capturata. 9. Priza directa = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul in care arborele primar transmite direct miscarea arborelui secundar; b) pozitie a schimbatorului de viteze care da acest cuplu. [< fr. prise].

POLARIZATIE, polarizatii, s. f. stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezinta proprietatea de polaritate sau care a suferit o polarizare. ◊ Polarizatie electrica = stare a unui corp sau a unui sistem fizic care poseda cel putin doi poli electrici (plus si minus). Polarizatia luminii = stare a unui fascicul luminos in care toate radiatiile electromagnetice componente au aceeasi directie de oscilatie. Polarizatie cromatica = ansamblul figurilor de interferenta, colorate viu, obtinute la cercetarea in lumina polarizata a unui cristal birefringent cu ajutorul unui polariscop. ♦ Marime vectoriala care caracterizeaza starea de polarizatie a unui corp sau a unui mediu. – Din fr. polarisation.

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) Partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha

DE conj. 1. (conditional) daca. (Doar ~ n-ar veni astazi.) 2. (consecutiv) ca, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 3. (temporal) daca. (~ va fi sa plec ...) 4. (completiv) sa, si. (stai ~ ma asteapta.)

DINTRU prep. 1) (exprima un raport locativ) Din; dinspre. A venit dintr-un sat strain. 2) (exprima un raport partitiv) Din. Cativa dintr-un grup. 3) (exprima un raport transgresiv) Din. Si-a revenit dintr-o stare de lesin. 4) (exprima un raport modal) Din. A nimeri dintr-o impuscatura. 5) (exprima un raport instrumental) Din. Canta dintr-un fluier de soc. 6) (exprima un raport cauzal) S-au certat dintr-o nimica toata. 7) (exprima un raport temporal) Productia dintr-o luna. /de + intru

BRUT, -A, bruti, -te, adj. 1. (Despre o materie prima) Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; (despre un produs in stare de prelucrare) care n-a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scazut cheltuielile, impozitele etc. – Lat. lit. brutus (fr. brut).

BRUT, -A adj. (Despre materii) In stare naturala; (despre compuse) netransformat intr-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei marfi) Din care nu s-a scazut daraua; (despre venit) din care nu au fost scazute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus].

MEDIU¹, medii, s. n. 1. Natura inconjuratoare alcatuita din totalitatea factorilor externi in care se afla fiintele si lucrurile. ◊ Mediu intern = totalitatea umorilor care scalda celulele organismului. Mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, utilizata pentru inmultirea microbilor in laborator, in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva: ambianta. 3. Substanta solida, lichida sau gazoasa, camp electromagnetic sau gravitational etc. in care se desfasoara fenomenele fizice. 4. Persoana care poate fi trecuta in stare de hipnoza, de transa si despre care, in practicile oculte, se crede ca poate comunica cu spiritele si poate servi ca intermediar intre ele si cei vii. – Din lat. medium.

VERTICAL, -A, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are directia caderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (in sus). ◊ Dreapta verticala = dreapta care uneste un punct de pe pamant cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreapta verticala; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreapta care cade perpendicular pe un plan orizontal; directia urmata de aceasta linie. ◊ Verticala locului = directie determinata de pozitia firului cu plumb aflat in stare de echilibru intr-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei ceresti care intersecteaza un plan determinat de verticala locului si de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept in jos (de la inaltime). – Din fr. vertical.

RENTA s.f. 1. (Ist.) Plata (in munca, in produse sau in bani) la care era obligat iobagul fata de stapanul sau. 2. (Ec.) venit pe care il aduce cu regularitate un bun imobiliar si care nu este legat de o activitate productiva a proprietarului acestora; dobanda a unei obligatii emise de stat. ♦ Renta viagera = renta anuala care inceteaza la moartea beneficiarului. [< fr. rente].

BURSA², burse, s. f. (In tarile capitaliste) Institutie unde se negociaza rente de stat, actiuni, valute straine, efecte comerciale sau marfuri foarte cautate. ◊ Expr. A juca la bursa = a cumpara si a vinde efecte de bursa, cu scopul de a realiza un venit de pe urma urcarii sau scaderii pretului lor. Bursa neagra = comert clandestin. – Fr. bourse.

TRAUMATISM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferita de un organism viu prin loviri violente, taieturi, intepaturi etc.; trauma (1); p. ext. ansamblul tulburarilor de ordin local si general care apar in urma actiunii unui agent extern violent; p. restr. soc traumatic. 2. stare psihica patologica a unui organism care, nemaiputand sa suporte o e*******e excesiva, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reactioneaza in nici un fel, devenind insensibil la orice alt e******t. – Din fr. traumatisme.

SIMTIRE ~i f. 1) v. A SIMTI. 2) Caracter sensibil; sensibilitate. 3) Atitudine afectiva fata de cineva sau ceva; simtamant. 4) stare in care omul isi da seama de ceea ce se petrece in jur. ◊ Fara ~ fara cunostinta. A-si pierde ~ea (sau ~ile) a-si pierde cunostinta; a lesina. A-si veni in ~ (sau in ~i) a-si recapata cunostinta. 5) pop. Bun simt; buna-cuviinta. /v. a simti

paos, paosuri, s.n. (inv. si reg.) 1. repaos, odihna; liniste, calm. 2. (fig.) decadere, declin. 3. pomana; ceea ce se da de pomana; jertfa din vin adusa mortilor. 4. vin sfintit, untdelemn sau agheasma cu care preotul stropeste mortul, inainte de a-l ingropa. 5. lumanare speciala pentru mort, din ceara curata, de lungimea mortului, care arde tot timpul cat acesta sta in casa. 6. cuvantare la o inmormantare.

SIDERAL, -A, siderali, -e, adj. Care tine de astri, privitor la astri, care vine de la astri, in raport cu pozitia acestora; astral. ◊ An sideral = interval de timp (de 365 de zile, 9 ore si 9 secunde) in care Soarele, in miscarea lui aparenta, plecand de la o stea, ajunge iarasi acolo. Zi siderala = timp scurs intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian. Ora siderala = a 24-a parte dintr-o zi siderala. Minut sideral = a 60-a parte dintr-o ora siderala. Timp sideral = timp a carui unitate de masura este ziua siderala. – Din fr. sideral, lat. sideralis.

MARTURIE, marturii, s. f. 1. Declaratie facuta de o persoana pentru a adeveri un lucru sau pentru a-si sustine parerile. ♦ Spec. Depozitie facuta de un martor in fata unei instante judecatoresti. ◊ Marturie minicinoasa = infractiune care consta in fapta unui martor de a face afirmatii mincinoase sau de a nu spune tot ce stie. ◊ Expr. A sta (sau a fi) marturie = a se afla de fata, a fi martor. ♦ (Inv.) Marturisire a credintei. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovada, atestare; semn, proba, indiciu. 3. (Reg.) Targ saptamanal (fixat in zilele in care oamenii veneau la oras pentru a depune marturii 1). – Martur + suf. -ie.

LICHID² ~e n. 1) Substanta in stare de agregare intermediara intre starea solida si cea gazoasa, lipsita de forma proprie, din care cauza curge sub propria greutate si ia forma vasului in care se afla. 2) Substanta care se bea (apa, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus

HOMEOstaZIE s.f. Proprietate a organismelor vii de a-si mentine diferitele constante fiziologice. ♦ Proprietate a unor sisteme de a-si mentine constante anumite marimi caracteristice; homeostaza. [Pron. -me-os-ta-zi-e, gen. -iei. / < fr. homeostasie, cf. gr. h*****s – asemanator, stasis – stare].

BRUT, -A, bruti, -te, adj. 1. Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; care nu a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Care este socotit impreuna cu ambalajul, vasul etc. in care se afla, din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) care a fost socotit impreuna cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

PASIUNE, pasiuni, s. f. 1. stare afectiva si intelectuala deosebit de intensa si stabila, manifestata ca o tendinta care polarizeaza procesele psihice ale omului, determinandu-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenta actiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = inflacarat, entuziast; intens. 2. Inclinatie vie, insotita de placere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitata. ♦ Dorinta, aspiratie. 3. Dragoste puternica fata de o persoana (de s*x opus). 4. Tendinta puternica si nestapanita insotita de o preocupare excesiva si obsedanta pentru satisfacerea unor dorinte (reprobabile); patima, viciu. 5. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical inrudit cu oratoriul, dar al carui text este intotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucata muzicala apartinand acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.

APRINS², -A, aprinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) In stare de ardere; arzand. 2. Care arde dand lumina. ♦ Fig. Stralucitor, invapaiat. Copilul... ii urmarea cu ochi aprinsi (SAHIA). 3. Incins, infierbantat, ars. 4. Fig. Rosu la fata, imbujorat. ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. Fig. Pasionat, inflacarat. 6. (Despre fan, cereale etc.) Incins; stricat (printr-un inceput de fermentatie). – V. aprinde.

DROJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanta depusa dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capatul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zat de cafea. 2. (In sintagma) Rachiu de drojdie (si eliptic) = rachiu facut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Ramasita, reminiscenta, urma. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societati; pleava, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care traiesc in colonii si de obicei produc fermentatia alcoolica in materii zaharoase. ♦ Preparat industrial facut din una dintre aceste ciuperci (a berii), intrebuintat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. drozdijen.

SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala

astrologie f. (vgr. astrologia, d. astron, stea si logos, vorbire). Stiinta falsa pin [!] care se pretindea ca se poate ghici dupa pozitiunea stelelor. – Din Haldeia, unde s´a nascut, astrologia s´a raspindit in Egipt, Grecia, Italia si toata Europa. Cu greu iti vine sa crezi ca niste oameni celebri in toate timpurile, ca Tacit, Galen, Toma de la Aquino, Tycho-Brache, Kepler si altii mii, s´au ocupat de ia [!]. Fie-care principe avea un astrolog la curte: pe al lui Ludovic XI il chema Galeotti, pe al Ecaterinei de Medicis Cano Ruggieri, amindoi Italieni. Nu se nastea un copil dintr´o familie mai nobila fara ca astrologu sa fie chemat sa-si cerceteze oroscopu. Aceasta absurda superstitiune a disparut in seculu XVII, desi tot vor mai fi fiind oameni simpli care sa creada in stele.

SCAUN ~e n. 1) Mobila cu patru picioare, cu sau fara speteaza, pe care poate sedea o singura persoana. ◊ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnati la moarte. ~ de tortura dispozitiv care servea, in trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecata (sau al judecatii) se spunea in trecut unei instante judecatoresti. Cu ~ la cap intelept. A sta intre doua ~e a ocupa o pozitie nesigura. 2) pop. Banca (cu speteaza sau fara) pe care se pot aseza mai multe persoane. 3) inv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ◊ A ridica, a inalta, a pune (sau a se urca, a veni) in ~ a (se) face domn. A se cobori din ~ a abdica. 4) inv. Resedinta a unui monarh. ◊ Cetate de ~ capitala. Sfantul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) resedinta papei; papalitate. 5) Materiile f****e eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sustine un acoperis. 7) Parte componenta, menita sa sustina ceva. ~ul spicului. 8) Placa mica de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; calus. /<lat. scamnum

GATA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A carui confectionare, construire, realizare s-a indeplinit; ispravit, terminat, sfarsit. ◊ Haine (de) gata = haine confectionate care se pot cumpara direct din magazin. ◊ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fara sa munceasca, pe nemuncite, din munca altuia. ◊ Expr. A da gata = a) a ispravi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zapaci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva facut de altul. ♦ Care a luat fiinta, a capatat existenta. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjectie) Ajunge! destul! 2. Care a facut toate pregatirile pentru ceva; pregatit. ♦ Dispus sa..., in stare sa... 3. Care este aproape sa..., pe punctul de a... – Cf. alb. gat.

VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va aparea dupa momentul de fata; proiectat intr-o perioada care va veni. ◊ Viata viitoare = (in conceptiile religioase) viata care ar continua si dupa moarte, intr-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (si substantivat, n.) = timp verbal care exprima o actiune ulterioara momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmeaza prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) viitor = de acum inainte. 2. Situatie, stare care urmeaza sa existe; perspectiva. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea sanse de succes intr-o actiune; a-l astepta o cariera plina de succes. [Pr.: vi-i-] – veni + suf. -tor.

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus

PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis

REACTIE s. f. 1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta. 2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice. 4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; ~ in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; ~ gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. 5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< fr. reaction)

COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati

SIMTIRE, simtiri, s. f. 1. Faptul de a simti; sensibilitate (1). 2. Traire afectiva, afect, sentiment. 3. stare normala a organismului in care omul este pe deplin constient de ceea ce se petrece in jurul lui, fiind stapan pe simturile si pe facultatile lui intelectuale. ◊ Loc. adj. Fara simtire = fara cunostinta; lesinat. ◊ Expr. A-si pierde simtirea (sau simtirile) = a lesina. A-si veni in simtire (sau in simtiri) = a-si reveni din lesin; a-si veni in fire; a-si recapata stapanirea de sine. ♦ (Rar) Simt (1). 4. (Inv. si pop.; si in sintagma simtire de sine) Bun-simt, buna-cuviinta. – V. simti.

STRAJA straji f. 1) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; paza; garda. ◊ A fi (sau a sta) de ~ (sau a face ~) a pazi. 2) Grup de oameni inarmati care insoteste detinutii in timpul deplasarii (ca sa nu evadeze); escorta. 3) Persoana sau grup de persoane care asigura paza unui obiect; garda; paza. 4) Aparatoare la manerul unei sabii. 5) Gaura mica, facuta langa vrana unui butoi de vin, care se astupa cu un cep. [G.-D. strajii] /<sl. straza

PLACINTA, placinte, s. f. 1. Preparat de patiserie facut din foi de aluat intre care se pune o umplutura de branza, de carne, de fructe etc. ◊ Expr. A-i veni (sau a-i pregati) (cuiva) o placinta = a-i veni (sau a-i pregati) cuiva o surpriza neplacuta, un necaz. A gasi placinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata. Se vinde ca placinta calda = se vinde repede, este foarte cautat. A numara foile la (sau din) placinta = a-si face prea multe socoteli, a despica firul in patru. A astepta (pe cineva) cu placinte calde = a astepta (pe cineva) cu mare bucurie. A sta ca o placinta = a fi pasiv, comod, nesimtit. 2. (Bot.; in compusul) Placinta-porcului = talpa-ursului (Heracleum palmatum). – Lat. placenta.

A VORBI ~esc 1. tranz. (ganduri, sentimente) A exprima prin viu grai; a spune; a zice; a grai. ~ frumos. ◊ ~ deschis a fi sincer; a nu ascunde nimic. ~ ca din carte a vorbi liber si corect. 2. intranz. 1) A se adresa cuiva. I-am vorbit ieri. 2) A poseda o anumita limba. ~ englezeste. 3) A confirma ceva. Faptele vorbesc despre... 4) A conversa cu cineva; a sta de vorba. 5) A tine un discurs, o conferinta. /Din vorba

MERCUR (‹ fr., germ. {i}; {s} lat. Mercurius „Mercur”) s. n. Element chimic (Hg; nr. at. 80, m. at. 200,59, gr. sp. 13,59, p. t. -38,87ºC, p. f. 356,58ºC); este un metal lichid (cel mai greu lichid), de culoare alba-argintie, cu luciu puternic destul de volatil, care se gaseste in natura sub forma de sulfura (cinabru) si mai rar in stare nativa. In combinatii functioneaza mono- si bivalent; cu unele metale formeaza aliaje, numite amalgame. Se intrebuinteaza la fabricarea unor aparate din fizica (termometre, barometre s.a.), la extragerea aurului si argintului, in medicina etc. M. si unii compusi ai sai sunt toxici. Este cunoscut din Antichitate. Sin. hidrargir; (pop.) argint-viu.

SALATA ~e f. 1) Planta erbacee legumicola cultivata pentru frunzele ei mari, care se consuma in stare cruda. ◊ ~a-iepurelui planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze alungite si cu flori rosii sau liliachii. 2) Mancare rece preparata din legume crude sau fierte, uneori cu adaos de carne, oua etc., servita, mai ales, ca aperitiv. ~ de castraveti. ◊ ~ de fructe desert facut din fructe crude (taiate marunt), presarate cu zahar si stropite cu rom (vin, coniac). /<ngr. salata, fr. salade, germ. Salat

cauza f., pl. e (lat. causa si caussa, de unde vine si ac-cusare). Principiu, ceia ce face ca un lucru sa fie: Dumnezeu e cauza prima. Motiv, subiect, pricina: a lucra fara cauza. Interes, partid: a apara cauza inocentei. Proces: a scoate pe cineva din cauza. A face cauza comuna cu cineva, a te solidariza cu el. Din cauza ca, din pricina ca, fiind-ca: stau acasa din cauza ca ploua, din cauza ploii.

A SE STRANGE ma strang intranz. 1) (despre fiinte) A veni din toate partile, intalnindu- se in acelasi loc; a se aduna. ◊ ~ de pe drumuri a veni acasa. A i se ~ funia la par (cuiva) a ajunge la o situatie critica. 2) A se face ghem; a se ghemui; a se zgribuli; a se zgarci. ◊ A i se ~ cuiva inima a simti un sentiment puternic de tristete, de durere sau de frica. 3) (despre articole vestimentare) A se reduce in largime sau in lungime. Camasa s-a strans. 4) (despre lichide sau despre corpuri ce contin lichide) A trece in stare semisolida; a deveni mai dens; a se indesi; a se ingrosa. Glodul peste noapte s-a strans. /<lat. stringere

SOARE sori m. 1) astr. Astru central, incandescent si luminos, in jurul caruia se roteste Pamantul si celelalte planete ale sistemului nostru planetar. ◊ ~-apune apus; vest; asfintit. ~-rasare rasarit; est. Sub (sau pe sub) ~ pe pamant; pe lume. ~ in cruce amiaza. A se uita la cineva ca la ~ a se uita cu admiratie la cineva. A sta cu burta la ~ a nu face nimic; a se lenevi; a trandavi. A i se pune cuiva ~le drept inima a i se face cuiva foame. A fagadui cate in luna si in ~ (sau in stele) a fagadui lucruri irealizabile. A dori cate in luna si in ~ (sau in stele) a dori prea multe. A cauta (sau a gasi) pete-n ~ a cauta neajunsuri oriunde si cu tot dinadinsul. 2) Lumina si caldura care vine de la acest corp ceresc. Zi cu ~. 3) fig. Ceea ce reprezinta un izvor de fericire, de bucurie. /<lat. sol, ~is

A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti

REACTIE s.f. 1. Faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva. 2. Raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. Transformarea uneia sau a mai multor substante chimice cu ajutorul unor agenti externi sau al altor substante chimice. 4. Efect egal si de sens contrar, opus cauzei care produce o actiune. ♦ Reactie nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale. ◊ Reactie in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia. [Gen. -iei, var. reactiune (3) s.f. [in DN]. / cf. fr. reaction, germ. Reaktion, rus. reaktiia].

ADUCE, aduc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru si a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ◊ Expr. Ce vant te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neasteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. ♦ A da unui lucru o anumita miscare sau directie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibacie; a se dovedi abil, diplomat intr-o anumita imprejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face sa ajunga intr-o anumita situatie, stare. 5. Intranz. A semana intrucatva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. si refl. (In expr.) A-si aduce aminte = a(-si) aminti. – Lat. adducere.

Craciun si (Mold. si) Creciun n., pl. uri (d. lat. creatio, -onis, creatiune, devenit neutru supt [!] infl. lui ajun [A. si O. Dens.], nu d. calatio, strigare [Papahagi, Puscaru]. D. rom vine bg. ceh. kracun, rut. kereun, krecun, ung. karacson. Cp. cu Nascut). Sarbatoarea nasterii lui Hristos (25-27 Decembre [!]), Mos Craciun, in povesti, un batrin cu barba alba, plin de zapada si sprijinit intr´un toiag si care aduce jucarii copiilor. La Romani, in locul Craciunului se sarbau [!] Suturnaliile (16-18 Dec.), iar la sfirsitu anului ziua nasterii zeilor. Abea in seculu al treilea, crestinii gnostici au instituit sarbatoarea Bobotezei (6 Ian.). Mult timp Boboteaza a tinut loc si de Craciun, cum se mai obisnuieste si acuma pin [!] Galileia. In biserica Apusului, s´a primit ziua de 25 Decembre pentru a sarba nasterea lui Hristos in anu 354, iar in cea de Rasarit, la 386, dupa hotarirea sfintului Ion Gura-de-Aur. Ziua a fost luata de la pagini, care-l sarbau atunci pe zeu soarelui. – Obiceiu bradului de Craciun e luat de la vechii Germani si e pastrat de cei noi pina astazi. In casa romaneasca n´are ce sa caute acest brad de Craciun, ca Romanii au steaua, care se poate impodobi tot asa de frumos si nu se strica degeaba un brad.