COMESEAN, -A, comeseni, -e, s. m. si f. Persoana care sta la masa impreuna cu altcineva, care mananca la o masa comuna; conviv. [Var.: conmesean, -a s. m. si f.] – Co- + mesean (dupa fr. commensal).

COMESEAN ~eana (~eni, ~ene) m. si f. Fiecare dintre doua sau mai multe persoane care stau la masa impreuna, considerate in raport una fata de alta. /co- + mesean

A SE OSPATA ma ~ez intranz. 1) a sta la masa; a manca. 2) A consuma timpul band si mancand. /<lat. hospitare

COMESEAN, -A s.m. si f. Cel care sta la masa impreuna cu altcineva, care mananca la o masa comuna; conviv. [Pl. -eni, -ene, var. comesan s.m.f. / < co- + mesean, dupa fr. comensal].

CAFE-CONCERT s. n. music-hall in care publicul asculta muzica, priveste spectacolul de revista etc., stand la mese. (< fr. cafe-concert)

ENCLAVA s. f. 1. fragment de roca de alta natura, inglobat in masa unei roci eruptive. 2. grup de populatie straina, izolat in mijlocul masei indigene. 3. stat care nu are iesire la mare. 4. teren inchis sau cu acces dependent de alta proprietate. (< fr. enclave)

MESI, mesesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) a sta la masa, a benchetui. – Din masa³.

LAVA, lave, s. f. masa minerala in stare lichida incandescenta, azvarlita la suprafata pamantului de un vulcan in eruptie (si care, prin racire, da nastere la diverse roci vulcanice). – Din fr. lave, it. lava.

CONVIV ~i m. livr. Fiecare dintre persoanele care stau la aceeasi masa in raport una fata de alta; comesean. /<fr. convive, lat. conviva

AFLA vb. 1. v. gasi. 2. a se auzi, (fig.) a rasufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.) 3. a descoperi, a ghici, ( rar) a banui. ( Ai ~ ce am vrut sa spun.) 4. a cunoaste, a sti. (Vrei sa ~ adevarul?) 5. a auzi, a sti, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 6. a gasi, a prinde. (Voia sa-l ~ singur ca sa-i poata vorbi.) 7. v. inventa. 8. a exista, a fi, a se gasi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo marfuri in mare cantitate.) 9. a fi, a se gasi, a sta. (Plicul se ~ pe masa nedesfacut.) 10. a fi, a figura, a se gasi, a se numara. (Se ~ printre invitati.) 11. v. pomeni. 12. v. situa. 13. v. consta. 14. v. primi.

BUCATE s. pl. v. aliment, avere, avut, avutie, bogatie, bun, cereale, grane, hrana, masa, mijloace, mancare, situatie, stare.

FI vb. 1. v. trai. 2. v. dainui. 3. v. afla. 4. a se afla, a se gasi, a sta. (Plicul este pe masa nedesfacut.) 5. a se afla, a figura, a se gasi, a se numara. (A fi printre invitati.) 6. v. situa. 7. v. locui. 8. v. avea. 9. v. constitui. 10. v. insemna. 11. v. intampla. 12. v. proveni. 13. v. trebui. 14. v. costa.

GASI vb. 1. a afla, a descoperi, (livr.) a depista, (astazi rar) a pricepe, (inv. si pop.) a oblici, (pop. si fam.) a dibaci, a dibui, (inv.) a ispiti, a izvodi. (A ~ infractorul.) 2. a surprinde. (Moartea l-a ~ in somn.) 3. v. prinde. 4. v. afla. 5. a se afla, a exista, a fi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo marfuri in mare cantitate.) 6. a se afla, a fi, a sta. (Plicul se ~ pe masa nedesfacut) 7. a se afla, a fi, a figura, a se numara. (Se ~ printre invitati.) 8. v. pomeni. 9. v. situa. 10. v. sti. 11. v. avea. 12. v. considera. 13. v. surprinde.

RAMANE vb. 1. v. zabovi. 2. a sta. (~ cu noi la masa.) 3. v. supravietui. 4. (Transilv. si Ban.) a udi. (Au fost noua, au ~ opt.) 5. v. dainui. 6. v. fixa. 7. v. alege. 8. v. prisosi.

EFERVESCENTA ~e f. 1) Degajare rapida si zgomotoasa a unui gaz intr-un lichid in procesul reactiilor chimice sau fizice. 2) fig. stare de neliniste. ~a maselor. 3) fig. Emotie vie, dar trecatoare. [G.-D. efervescentei] /<fr. effervescence

MANEA, man, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a ramane, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se aseza, a sta. ◊ Expr. (Parca) i-au mas soarecii in pantece (sau in burta), se spune despre un om care este mereu flamand, caruia ii este mereu foame, care mananca mult, cu lacomie. [Prez. ind. si: mai; part. mas] – Lat. manere.

TURBULENTA s. f. 1. (Livr.) Galagie, zgomot; dezordine; nesupunere, revolta. 2. (Fiz.) stare a unui fluid in masa caruia exista vartejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia.

FITOmasa s. f. totalitatea substantelor vegetale (in stare uscata) dintr-o biogeocenoza. (< fito- + masa)

EFLUX, efluxuri, s. n. Scurgere de fluid dintr-o masa de fluid care se gaseste in stare de repaus sau in miscare. – Dupa it. efflusso.

EFLUX ~uri n. Scurgere de fluid dintr-o masa de fluid, care se afla in stare de repaus sau in miscare. /<it. efflusso

A POTRIVI ~esc tranz. 1) A face sa se potriveasca. 2) A face sa ocupe pozitia necesara; a pune sa stea cum trebuie; a aseza; a aranja. 3) (volumul, masa, marimea) A determina cu aproximatie. 4) (instrumente muzicale) A face sa produca sunetele necesare; a acorda. 5) (ceasul) A pune sa mearga la fel cu altul. 6) (persoane) A face sa capete un aspect ingrijit; a gati, a chiti; a aranja; a dichisi. 7) (mancaruri) A gusta adaugand anumite ingrediente (pentru a da un gust bun). 8) (vorbe, glume) A rosti la timpul si la locul cuvenit. 9) A hotari (in minte), examinand toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ~ cum e mai bine. /Din potriva

CONTOAR s.n. 1. Birou de comert, mai ales birou al unui bancher. ♦ Agentie comerciala intr-un stat strain (mai ales intr-o tara comerciala). 2. masa, mobila, loc unde se fac platile in casele mari de comert sau de banca. [Var. (1) contuar, comptuar s.n. / < fr. comptoir].

SUFLU s. 1. suflare. (Dintr-un ~ a facut sa zboare hartia de pe masa.) 2. bataie, suflare, (inv. si pop.) suflat, (reg.) zaliste. (sta in ~ul vantului.) 3. adiere, boare, pala, suflare, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici un ~ de vant.)

AGITATIE f. 1) stare de neliniste sufleteasca; ingrijorare. 2) Activitate de mobilizare a maselor in scopul atragerii lor la realizarea unor idealuri. [G.-D. agitatiei; Sil. -ti-e ] /<fr. agitation, lat. agitatio, ~onis

A masaCRA ~ez tranz. 1) A supune unui masacru; a nimici in masa; a macelari. 2) fig. (lucrul) A aduce intr-o stare dezastruoasa. 3) fig. (materiale, piese etc.) A strica involuntar in timpul executarii, dand dovada de neindemanare si brutalitate. /<fr. massacrer

A SEDEA sed intranz. 1) (despre fiinte) A fi asezat (pe ceva); a sta jos. A sedea pe o banca. ◊ Sezi locului, sezi binisor (sau cuminte)! astampara-te! fii cuminte! A sedea la masa a lua masa. 2) A se afla intr-o anumita pozitie sau stare. ◊ A sedea la (sau de) vorba a vorbi. A sedea pe capul cuiva a deranja cu insistentele, cu durata vizitei etc. A-i sedea cuiva (ceva) la inima a fi obsedat de ceva. 3) (despre obiecte de imbracaminte) A prinde bine (pe cineva). 4) A avea un domiciliu stabil. 5) A nu se ocupa cu nimic. ◊ A sedea cu mainile in san a nu face nimic. /<lat. sedere

SOFRA, sofrale, s. f. (Inv.) masa mica, circulara si foarte joasa, la care se manca stand pe divan. – Din tc. sofra.

BAR s.n. 1. Local public in care consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unor mese inalte in forma de tejghea. ♦ Tejghea, masa (avand uneori o instalatie speciala) intr-un restaurant, intr-o bodega etc., la care se servesc si se prepara bauturile. ♦ Mobila, separata sau montata in interior, intr-o casa, in care se asaza bauturi, pahare, tutun si prajituri. 2. Local de lux unde se petrece, cu muzica, dans etc.; cabaret. [Pl. -ruri. / < engl., fr. bar].

sofra, sofrale, s.f. 1. (inv.) masa mica circulara, si foarte joasa, la care se manca stand pe divan, pe un scaunel sau pe o rogojina. 2. ghizd (la fantana).

PUCI s.n. Lovitura de stat violenta, provocata de un grup de complotisti nesustinuti de mase. [< germ. Putsch].

BAR, baruri, s. n. 1. Local public unde consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unei mese inalte, in forma de tejghea; (prin restrictie) tejghea in localurile publice, la care se servesc bauturi. 2. Local luxos de petrecere; cabaret. – Fr. bar.

CONVERTIZARE s. f. Proces metalurgic care consta in inlaturarea unor impuritati din masa metalica de fonta, de plumb, de cupru etc., aflata in stare de fuziune in convertizor, pe baza unor reactii de oxidare, cu ajutorul unui curent de aer, de oxigen etc. – Din convertizor.

SCRIITOR, -OARE, scriitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Autor de opere literare. 2. S. m. Functionar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoana in slujba domnului sau a unui inalt demnitar de stat, care indeplinea functia de secretar; diac, logofat. 3. S. n. (Inv.) masa de scris; birou. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor.

AGITATIE s.f. 1. Miscare prelungita (in sensuri diferite); clatinare, fluturare. 2. stare de neliniste, de tulburare, de enervare. 3. Mijloc de mobilizare a maselor si de atragere a lor la realizarea unor scopuri revolutionare, progresiste sau reactionare, retrograde, si obiective imediate, exprimate si difuzate cu ajutorul unor variate forme de influentare politica. ◊ Punct de agitatie = centru in care un grup de agitatori duc munca de lamurire cu cetatenii in unele probleme de actualitate. [Var. agitatiune s.f. / cf. lat. agitatio, rus. agitatiia, fr. agitation].

COMITET s. n. 1. organ de stat, de conducere sau indrumare colectiva a unor organizatii politice, de masa etc. ♦ ~ central = organ superior al unui partid (comunist sau muncitoresc) ori al unei organizatii de masa; ~ executiv = organ de conducere al unui consiliu popular, care exercita functiile acestuia in perioada dintre doua sesiuni; ~ de redactie = colegiu de redactie. 2. organism in cadrul unei conferinte sau organizatii internationale, cu atributii limitate si temporare. (< rus. komitet, fr. comite)

ATMOSFERA, (3) atmosfere, s. f. 1. Invelis gazos care inconjoara pamantul; aer; spec. aer pe care il respira cineva. ♦ (Fig.) Mediul social inconjurator; ambianta. ♦ (Fig.) stare de spirit care se creeaza in jurul cuiva sau a ceva. 2. masa de gaze si de vapori aflata intr-un spatiu in care au loc reactii chimice. 3. Unitate de masura a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphere.

ACTIVIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Membru activ al unei organizatii de masa. /rus. aktivist

FEDERATIE s. f. 1. forma de organizare statala constand din unirea mai multor state autonome intr-un stat unitar, condus de un guvern central. 2. grupare a unor organizatii de masa si obstesti constituita in vederea realizarii unui scop comun; liga, confederatie. (< fr. federation, lat. foederatio)

SMIRGHEL s. n. 1. Roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule (fine) de corindon, alternand cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv in stare de pulbere, obtinut din smirghel (1) sau fabricat pe cale sintetica. ♦ Hartie acoperita cu un astfel de material, folosita pentru a freca, a curata sau a lustrui unele obiecte in industria lemnului, in lacatusarie etc. – Din germ. Schmirgel.

TAINA, taine, s. f. 1. Ceea ce este neinteles, nedescoperit, nepatruns de mintea omeneasca; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunata. 2. Secret. ◊ Loc. adj. si adv. (Inv.) De taina = intim, particular. (In religia crestina) Cina cea de taina = masa luata de Hristos cu apostolii sai, in seara dinaintea rastignirii. (Expr.) A sta de taina = a intretine o conversatie cu caracter intim. ◊ Loc. adv. In taina = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tainuit; ascunzatoare, tainita. 4. (Bis.; in sintagma) Sfintele taine sau cele sapte taine = cele sapte ritualuri sau acte de cult din religia crestina (botezul, casatoria, spovedania, mirul, impartasania, hirotonia si maslul), prin care credinciosii considera ca li se transmite harul divin. – Din sl. tajna.

REstaURANT, restaurante, s. n. Unitate de alimentatie publica care prepara in bucatarie proprie mancaruri si le desface contra cost, impreuna cu bauturi, in sali de mese special amenajate; local in care se afla o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.

BASTILIA, fortareata in Paris, construita intre 1370 si 1382, inchisoare de stat din sec. 15. Simbol al absolutismului regal, a fost luata cu asalt de masele populare pariziene la 14 iul. 1789 si demolata in 1790.

CONTOAR s. n. 1. birou de comert (in special al unui bancher); masa unde se fac platile in casele mari de comert. 2. agentie comerciala intr-un stat strain. (< fr. comptoir)

TORTUOZITATE s. f. stare a ceea ce este tortuos. ◊ caracteristica a unor retele de canale capilare din masa rocilor de a prezenta sinuozitati si intortocheri. (< fr. tortuosite)

OBSCURANTISM s.n. stare de inapoiere culturala. ♦ Atitudine ostila, retrograda fata de raspandirea culturii si a progresului in mase. [< fr. obscurantisme].

TORTUOZITATE s.f. stare a ceea ce este tortuos; intortochere, rasucire. ♦ Caracteristica a unor retele de canale capilare din masa rocilor de a prezenta sinuozitati si intortocheri. [Pron. -tu-o-. / cf. fr. tortuosite].

ATMOSFERA s. f. 1. strat de aer care inconjura unele corpuri ceresti. 2. masa de gaze aflata intr-un spatiu in care se produce o reactie fizico-chimica. 3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianta. 4. unitate de masura a presiunii. (< fr. atmosphere, gr. atmoosphaira)

ASEDIU, asedii, s. n. Incercuire cu forte armate a unui loc intarit, pentru a-l cuceri; impresurare. ◊ (In statele capitaliste) stare de asediu = suspendare a puterii legilor si inlocuirea lor cu un regim militar de represiune impotriva maselor populare. – It. assedio.

IMPURITATE, impuritati, s. f. 1. Lipsa de puritate, de curatenie. ♦ stare a unui mediu cu toxicitate ridicata, cu microbi etc. 2. Corp sau substanta straina care se gaseste in masa altui corp sau a unui material (si a carei prezenta determina modificarea proprietatilor materialului). – Din fr. impurete, lat. impuritas, -atis.

OCUPANT, -A s. m. f. stat, armata, trupa etc. care ia in stapanire un teritoriu, un oras strain. ◊ cel care ocupa un loc, o masa etc. (< fr. occupant)

SILICIU (‹ fr. {i}; {s} lat. silex, silicis „cremene”) s. n. Element chimic (Si; nr. at. 14, m. at. 28,086), semimetal din grupa carbonului. Este cel mai raspandit element din natura dupa oxigen (constituind 26,7% din masa scoartei terestre); se gaseste numai combinat, ca silice si silicati. Se prezinta cristalizat in sistemul cubic si in stare amorfa. Se obtine prin aluminotermie sau prin reducerea silicei cu carbune in cuptorul electric. Este putin reactiv din punct de vedere chimic. Se intrebuinteaza ca agent de reducere in metalurgie, la prepararea ferosiliciului si la fabricarea dispozitivelor semiconductoare. A fost descoperit (1823) de J.J. Berzelius.

BANC s.n. I. 1. Gramada submarina uriasa de nisip, de pietris etc. depusa pe fundul marilor, lacurilor si al fluviilor, care se ridica pana aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheata = masa uriasa de gheata plutitoare, care se intalneste in marile polare. 2. Grup de pesti marini, in care predomina o anumita specie. II. 1. Postament, suport care sustine o masina-unealta. 2. masa de atelier pe care se fixeaza piesele de prelucrat. 3. Instalatie pentru incercarea puterii motoarelor. 4. Scandura transversala la barci, pe care stau cei care trag la vasle; banca. III. 1. Numele unui joc de carti. 2. (Fam.) Gluma ieftina; anecdota; minciuna. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].

masa¹ mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) Mancarea servita; bucate. 3) Mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa

TARAB/A ~e f. 1) masa improvizata in piete sau pe strazi, pe care negustorii ambulanti isi expun marfa. ◊ De ~ de prost gust; vulgar; trivial. 2) Tejghea la care sta negustorul intr-o carciuma. /<turc. daraba, sb., bulg. taraba

BORCHIS s. n. Nisipuri fine, cu continut de particule prafoase si argiloase in stare afinata si saturate cu apa sub presiune care, la deschiderea lor prin lucrari miniere sau sapaturi in gropi de fundatie, devin o masa fluida viscoasa, ce navaleste in lucrarea respectiva.

SAN JOSE [sæn houzei], oras in V S.U.A. (California), situat la poalele m-tilor Santa Cruz si Santa Clara, pe raurile Coyot si Guadalupe, la 80 km SE de San Franscisco; 894,9 mii loc. (2000). Aeroport. Nod feroviar. Constr. aeronautice, de automobile, motoare electrice, masini agricole, masini pentru ind. alim., computere, componente electronice si aerospatiale; ind. chimica (mase plastice, vopsele), de prelucr. a cauciucului, textila (tesaturi), hartiei si alim. (conserve de fructe, vin, bere, panificatie). Fabrica de covoare. Universitatea de stat California (1857). Galerie de arta. Planetarium. Muzeu de istorie. Fundat de spaniolul Jose Joaquin Moraga, sa 29 nov. 1777, cu numele Puebla de San Jose de Guadalupe. A fost prima capitala capitala a statului California (1849-1851). Afectat de cutremurul din 17 oct. 1989. ◊ Paduche de S.J. v. paduche testos.

OFICIU s.n. 1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ◊ Din oficiu = fara a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial. 2. Functie, indatorire, slujba. 3. (la pl.) Servicii, ajutoare, inlesniri. ◊ Bune oficii = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante. 4. Slujba religioasa. 5. Mica incapere langa sufragerie in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei; camara. [Pron. -ciu, var. ofitiu s.n. / cf. lat. officium, germ. Offizium, fr. office].

OFICIU s. n. 1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♦ ~ diplomatic = misiune diplomatica pe langa o organizatie internationala; din ~ = fara a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial. 2. functie, indatorire, slujba. 3. (pl.) servicii, ajutoare, inlesniri. ♦ bune ĩi = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante. 4. slujba religioasa. 5. mica incapere langa sufragerie, in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei. (< lat. officium, germ. Offizium, fr. office)

SATELIT I. s. m. 1. (ant.) mercenar care isi insotea stapanul. ◊ (fig.) cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (mec.) roata dintata a unui mecanism planetar care se roteste liber in jurul unui ax. 5. mica masa cromatica atasata unui cromozom printr-un filament subtire. 6. localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. II. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic. (< fr. satellite)

ARMATA s.f. 1. Totalitatea unitatilor militare si a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ Mare unitate militara formata din mai multe corpuri de armata si din unitati din diferite arme. 2. (Fig.) Mare colectivitate de oameni (actionand pentru un scop comun); masa. ♦ Multime; ceata; sir. [Dupa it. armata, fr. armee].

PROBABILITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este probabil; aparenta de adevar, posibilitate cu multe sanse de realizare. 2. (stat. mat.) raportul dintre numarul cazurilor favorabile si al celor total posibile dintr-o experienta etc. ♦ teoria ~tatii = teorie despre fenomene sau evenimente intamplatoare, repetabile, cu caracter de masa; calculul ~tatilor = capitol al matematicii care se ocupa cu studiul probabilitatilor producerii unui fenomen sau eveniment dintr-un complex de fenomene ori evenimente de acelasi fel. (< fr. probabilite, lat. probabilitas)

SECRETAR¹, -A I. s. m. f. 1. persoana care rezolva lucrarile curente de birou intr-o intreprindere, intr-o institutie administrativa sau stiintifica. ◊ cel care redacteaza procesul-verbal asupra lucrarilor si discutiilor in cadrul unei sedinte. ♦ ~ de redactie = colaborator din redactia unei publicatii sau edituri care centralizeaza si coordoneaza materialul pregatit pentru tipar. ◊ cel care tine lucrarile cuiva, care scrie (dupa dictare) corespondenta cuiva. 2. persoana care face parte din conducerea unei organizatii politice sau de masa si care conduce munca operativ, pe baza hotararilor luate de organele colective respective. ♦ ~ general = inalt functionar insarcinat cu organizarea si conducerea unor adunari, organisme, societati etc. 3. ~ de stat = inalt functionar care conduce un departament ministerial; (in unele tari) ministru al afacerilor externe; c******l insarcinat cu relatiile externe ale Vaticanului. II. s. n. mobila in care se tin scrisori, hartii etc. (< lat. secretarius, fr. secretaire)

TARABA, tarabe, s. f. 1. masa improvizata pe care negustorii ambulanti isi expun si isi vand marfa la targuri, in piete sau pe strazi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De taraba = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de carciuma) la care sta negustorul. – Tc. tarab.

TARABA, tarabe, s. f. 1. Un fel de masa pe care negustorii (ambulanti) isi expun si isi vand marfa la targuri, in piete sau pe strazi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De taraba = de calitate proasta, p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de carciuma) la care sta negustorul. – Din tc. tarab.

ASEZA vb. 1. a sta, a sedea, (pop.) a se pune. (Te rog sa te ~ pe scaun.) 2. v. culca. 3. a poposi. (Calatorul s-a ~ la umbra unui copac.) 4. a lua, a pune. (L-a ~ pe genunchi.) 5. a pune, (reg.) a alipui. (~ cana pe masa.) 6. v. stabili. 7. v. posta. 8. v. amplasa. 9. v. depune. 10. v. cadea. 11. v. aranja. 12. v. asterne. 13. v. pune. 14. v. potrivi. 15. v. aranja. 16. (pop. si fam.) a (se) capatui, a (se) rostui. (S-a ~ si el la casa lui.) 17. (fam. fig.) a se asterne, a se pune. (Se ~ pe carte, pe invatatura.)

EXTERN, -A adj. Aflat in afara, la exterior; venit din afara; exterior; strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state; unghi extern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administreaza numai la suprafata corpului. // s.m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau in afara locului unde invata meseria. 2. Student in medicina, admis prin concurs ca practicant intr-un spital fara a avea dreptul sa locuiasca in spital. [Cf. fr. externe, lat. externus].

EXTERN, -A I. adj. aflat in afara, din afara; exterior. ♦ politica ~a = politica unui stat fata de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara lor. ◊ (despre medicamente) care se administreaza la suprafata corpului. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii. 2. student in medicina practicant intr-o clinica. (< fr. externe, lat. externus)

VaRTEJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) Miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi

ACTIV¹ s. n. 1. (In oranduirea socialista) Colectiv intr-o organizatie politica sau intr-o institutie de stat, format din elementele cele mai devotate si mai ridicate din punct de vedere politic, carora li se incredinteaza munci de raspundere. ♦ Totalitatea persoanelor care, desi nu fac parte din partidul clasei muncitoare, se identifica ideologic cu acesta si ii sprijina munca, formand elementul de legatura intre el si mase. 2. Totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin unei intreprindere sau unei institutii; parte a bilantului unde se inscriu aceste bunuri. ◊ Expr. A avea ceva la activul sau = a fi autorul unei actiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o actiune grava pe seama cuiva. – (1) Rus. aktiv, (2) fr. actif (lat. lit. activus).

SPION, -OANA I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat intr-un alt stat. 2. cel care pandeste, observa pe altii pentru a furniza cuiva informatii. II. s. m. 1. oglinda oblica in fata unei ferestre sau lentila mica intr-o usa, prin care se poate vedea in afara fara a fi vazut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea si verificarea jocurilor dintre doua piese asamblate. 3. particula nucleara cu masa apropiata de cea a pionului (2), dar avand spin. (< germ. Spion, it. spione, dupa fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)

EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior; strain. ♦ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Din fr. externe, lat. externus.

bursa f., pl. e (fr. bourse, it. borsa, d. lat. byrsa, pop. bursa, d. vgr. byrsa, pele, punga de pele. V. Birja). Stipendiu, pensiune platita de stat ori de un particular p. intretinerea unui elev ori unui student. Suma de 500 lei vechi in Turcia (V. punga). Loc unde se fac operatiuni financiare asupra valorilor publice, obligatiunilor, actiunilor s.a. (numit pop. pin porturi si borsa, dupa it. borsa, si turc. borsa, ca si soma ild. suma). – In vechime zarafii isi asezau mesele pe pietele publice ale marilor orase. La Ierusalim, Hristos, vazandu-i facind schimb chear in tinda biserii, i-a alungat batindu-i cu funia uda. Burse cu intelesu de astazi nu exista de cit din seculu 16. Primu oras care a avut bursa a fost Bruges (Belgia), unde un negustor invita la casa lui ca sa incheie afaceri. Ca semn de recunoastere a casei, pusese la intrare o punga (lat. bursa) sculptata pe o peatra. Apoi s’au infiintat burse la Anvers, Lyon, Tuluza, Roma s.a. Cea dintii cladire de bursa publica a fost inaugurata de regina Elisabeta la Londra in 1571.

EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior², strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplica linia politica a unui stat in problemele privitoare la relatiile internationale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).

NEUTRON (‹ fr. {i}; {s} engl. neutral „neutru” + [elec]tron) s. m. (FIZ.) Particula elementara din clasa barionilor, neutra din punct de vedere electric, cu spinul 1/2 si cu masa mai mare decat a protonului, alaturi de care intra in alcatuirea nucleelor atomilor (cu exceptia hidrogenului). Preconizat, in 1920, de catre E. Rutherford a fost identificat de catre J. Chadwick, in 1932, pe baza experientelor fizicienilor francezi Irene si Frederic Joliot-Curie si ale fizicienilor germani W. Bothe si G. Becker. N. este stabil in nucleele atomilor, dar in stare libera se dezintegreaza intr-un proton, un electron si un antineutrino, avand o durata medie de viata de 15,3 minute. N. si protonul au proprietati asemanatoare si se considera a fi doua stari diferite ale aceleasi particule nucleonul. N. este singura particula elementara care interactioneaza cu campul gravitational.

IOD¹ (‹ fr. {i}; {s} gr. iodes „violet”) s. n. Element chimic (J sau I, nr. at. 53, m. at. 126,904, p. t. 114,5ºC, p. f. 184,35ºC), din familia halogenilor. In stare solida formeaza cristale negre; prin incalzire sublimeaza, formand vapori de culoare violeta. Functioneaza in combinatii in starile de valenta 1, 3, 5 si 7. Se obtine din iodati, prin reducere cu dioxid de sulf sau din ioduri, prin tratare cu clor. Este intrebuintat in medicina ca dezinfectant, sub forma de solutie alcoolica 10%, denumita tinctura de i. Este un element constitutiv al glandei tiroide, absenta lui provocand c*********l si gusa. A fost descoperit de chimistul francez B. Courtois in 1811. ◊ I. radioactiv = izotopul i. cu masa 131, obtinut prin bombardarea telurului. Se intrebuinteaza pentru urmarirea mecanismului unor reactii chimice, iar in medicina pentru studiul si tratamentul unor boli ale tiroidei.