INDOI, (I) indoi, (II, III) indoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strange in doua o stofa, o hartie, un material etc.; a strange ceva de doua sau de mai multe ori (punand marginile una peste alta). 2. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni curb; a (se) incovoia, a (se) apleca, a (se) inclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se garbovi. II. Tranz. 1. A mari ceva de doua ori; a dubla; p. ext. a inmulti, a mari (de un numar oarecare de ori). 2. A amesteca (in parti egale) un lichid cu altul; a subtia. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa, a sta la indoiala; a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). – In + doi.

SOVAI, sovai, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur, a se impletici, a se clatina. 2. Fig. A fi nehotarat, a sta la indoiala, a ezita, a se codi. ♦ A se eschiva, a cauta pretexte. 3. Fig. A oscila, a fluctua. [Prez. ind. si: sovaiesc] – Et. nec.

A BALANSA² ~ez intranz. 1) A se misca usor dintr-o parte in alta; a se legana; a se clatina; a se agita. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotari; a sta la indoiala; a ezita; a sovai; a oscila; a pendula. /<fr. balancer

A EZITA ezit intranz. A nu se putea hotari; a sta la indoiala; a oscila; a pendula; a balansa; a cumpani; a sovai. /<fr. hesiter, lat. haesitare

A PENDULA ~ez intranz. 1) (mai ales despre obiecte in miscare) A se misca alternativ dintr-o parte in alta (ca un pendul); a oscila; a se balansa. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotari; a sta la indoiala; a sovai, a ezita; a oscila; a balansa. /Din pendul

nepricepa, nepricep, vb. I refl. (inv.) a fi nedumerit, a sta la indoiala, a sta in cumpana.

DUBITA vb. I. intr. a se indoi; a sta la indoiala, a sovai. II. tr. (rar) a pune la indoiala. (< lat. dubitare)

EZITA vb. intr., tr. a sta la indoiala, a sovai, a se codi. (< fr. hesiter, lat. haesitare)

INDECIS, -A, indecisi, -se, adj. Care nu este decis, care sta la indoiala; nehotarat, sovaielnic, nedecis. – Din fr. indecis.

INDOIT, -A, indoiti, -te, adj. I. 1. Strans prin indoire; care pastreaza urma unei impaturiri; cu indoituri. 2. Curbat, incovoiat. II. 1. Care este de doua ori mai mare sau mai mult decat altceva; dublu²; dublat; p. ext. inmultit, sporit, marit. ◊ (Substantivat, n.) Indoitul unei sume. 2. Amestecat (in parti egale) cu alt lichid; subtiat. III. Care este nesigur de parerea sa, care sta la indoiala. – V. indoi.

INGAIMA, ingaim, vb. I. 1. Tranz. A rosti cu greutate, nedeslusit, incurcat; a bolborosi, a indruga, a ingala (2); p. ext. a fredona, a canta. 2. Refl. (Reg.) a sta la indoiala; a zabovi. [Prez. ind. si: ingaim, ingaimez] – Et. nec.

ASTEPTA, astept, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de fata la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adasta. ◊ Loc. adv. La sfantu- (sau la mos-) asteapta = niciodata. 2. A avea rabdare, a da cuiva ragaz pentru a face ceva; a pasui. ♦ (In constructii negative) a sta la indoiala; a ezita; a zabovi. 3. A lasa sa treaca timpul sperand sa... sau ca... ♦ Refl. A crede, a-si inchipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).

EZITA, ezit, vb. I. Intranz. si tranz. a sta la indoiala in luarea unei hotarari; a sovai, a se codi, a pregeta. – Din fr. hesiter, lat. haesitare.

CODI, codesc, vb. IV. Refl. a sta la indoiala, a sovai, a ezita sa faca ceva. ♦ A se da inapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coada.

CUMPANI, cumpanesc, vb. IV. 1. Tranz. A cantari (cu cumpana). ♦ A aprecia greutatea sau alte calitati ale unui obiect. 2. Tranz. A pune in stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. si tranz. A (se) clatina, a (se) legana. 4. Tranz. si intranz. Fig. A cantari cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. a sta la indoiala inainte de a lua o hotarare; a sovai. 5. Refl. Fig. A lua o hotarare; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A indemna, a sfatui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a intrece; a precumpani. – Din cumpana.

ASTEPTA, astept, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de fata la ceva, pentru a vedea pe cineva etc. ◊ Expr. La sfantul- (sau la mos-) asteapta = niciodata. 2. A avea rabdare, a da cuiva ragaz; a pasui. ♦ a sta la indoiala; a ezita; a zabovi. ♦ (La imper., in amenintari) Stai (putin)! 3. A spera, a nadajdui. ♦ Refl. A crede, a-si inchipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).

NESIGURANTA s. f. 1. stare a ceea ce este nesigur, lipsit de siguranta; incertitudine, indoiala; p. ext. lucru, situatii nesigure, indoielnice, supuse hazardului; lipsa de securitate (personala). 2. Sovaiala, ezitare; indoiala, dubiu; p. ext. stare de agitatie, de framantare, neliniste. – Ne- + siguranta.

INCERTITUDINE ~i f. 1) Lipsa de certitudine; indoiala; nesiguranta. 2) Situatie incerta. 3) Lucru incert. 4) stare a unei persoane lipsite de siguranta, de hotarare. /<lat. incertitudo, ~inis, fr. incertitude

indoiala ~ieli f. Lipsa de incredere; neincredere; rezerva. stare de ~ . ◊ Fara ~ cu siguranta; neaparat; numaidecat. A sta la ~ a nu fi hotarat; a sovai. [G.-D. indoielii] /a (se) indoi + suf. ~eala

indoiala s. 1. v. ezitare. 2. dubiu, incertitudine, neincredere, nesiguranta, rezerva, scepticism, sovaiala, sovaire, (astazi rar) necredinta, (inv.) aporie, indointa. (Domnea o stare de ~.)

ACATALEPSIE, (gr. a „fara” + katalepsis „atac”) s. f. stare de spirit caracteristica scepticului care renunta din principiu sa mai caute solutia unei probleme (la Fr. Bacon, a. apare cu sensul de indoiala absoluta).

DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doara adv.] – Lat. de-hora.

A INCAPEA incap 1. intranz. 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ◊ A nu-si (mai) ~ in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) ~ in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. ~ la nevoie. ◊ ~ pe (sau in) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere