poncai, poncai si poncaiesc, vb. IV (reg.) 1. a sta de veghe dormitand. 2. a (se) mocosi; a (se) trudi.

priveghia (ghez, – at), vb. – 1. A sta treaz, a sta de veghe. – 2. A veghea, a pazi. – Mr. privegl’u. Var. privighia si der. Lat. pervigilare (Puscariu 1391; Philippide, II, 652). – Der. priveghere, s. f. (veghe, paza; supraveghere; slujba in ajunul unei sarbatori); priveghetor, s. m. (supraveghetor; garda; barbatusul priveghetorii; Mold., subprefect, functie stabilita prin decretul lui Alexandru Cuza, in 24 ianuarie 1859); privighetoare, s. f. (femeie care privegheaza; Trans., luminare care se aprinde la capatiiul unui mort; pasare cintatoare, Erithacus luscinia); priveghiu, s. n. (veghe, paza, paza de noapte; veghere a unui mort, inainte de inmormintare). Din rom. provine rut. prewetje (Candrea, Elemente, 408), ca si sb. privek „serbare nocturna”.

TREZIE, trezii, s. f. 1. stare a celui care nu doarme, care este treaz; veghe. 2. stare a celui care este cu mintea limpede, care nu este beat. – Treaz + suf. -ie.

NESOMN s. 1. trezie, veghe, (livr.) vigilitate, (rar) veghere. (stare de ~.) 2. v. insomnie.

TREZIE s. 1. nesomn, veghe, (livr.) vigilitate, (rar) veghere. (stare de ~.) 2. v. veghe.

SUGESTIE, sugestii, s. f. 1. Influenta exercitata asupra vointei cuiva; inraurire si dirijare a vointei cuiva. ♦ Spec. Influenta exercitata asupra constiintei si vointei cuiva (in stare de veghe sau de stare hipnotica), folosita in tratarea unor tulburari neuropsihice. 2. Ceea ce sugereaza cuiva; sugerare, propunere, idee. [Var.: sugestiune s. f.] – Din fr. suggestion, lat. suggestio, -onis.

PRIveghea, priveghez, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A sta sau a face de paza; a pazi. ♦ Tranz. A pandi, a urmari. 2. Tranz. A supraveghea, a ingriji (pe cineva sau ceva); a avea grija sa... 3. Intranz. A sta treaz, a nu dormi. ♦ Tranz. Spec. a sta de veghe noaptea la mort, a sta la priveghi. [Var.: (reg.) privighea vb. I] – Lat. pervigilare.

TREAZ, -A, treji, -ze, adj. 1. Care se afla in stare de veghe, care nu doarme; destept. 2. Care nu este beat. 3. Fig. Care vegheaza cu atentie; vigilent. – Din sl. trezvu.

TREAZ treaza (treji, treze) 1) Care nu doarme; aflat in stare de veghe. 2) Care nu este beat. 3) fig. Care vadeste atentie si perspicacitate; vigilent. ◊ ~ la minte cu mintea clara; destept. /<sl. trezvu

veghe f. 1) stare a unei persoane care nu doarme; trezie. 2) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; straja; paza; garda. ◊ A sta de ~ a pazi. [Art. veghea; G.-D. veghii] /v. a veghea

vegheTOR ~oare, (~ori, ~oare) si substantival Care vegheaza; care sta de veghe. /a veghea + suf. ~ator

VIGILITATE s.f. stare de veghe, de activitate a sistemului nervos central; trezie. [< vigil + -itate].

DICTEU s.n. Dictare. ♦ Procedeu de creatie artistica preconizat de catre suprarealisti, prin care se ambitiona realizarea unei expresii formale a operei de arta, identica gandirii in stare de veghe, de vis etc. ◊ Dicteu muzical = muzica ce urmeaza a fi notata dupa auz. [< fr. dictee].

SECURITATE s.f. 1. stare de siguranta, de lipsa de primejdie. ♦ Protectie, aparare. ♦ Consiliu de securitate = principalul organ permanent al O.N.U., care are ca sarcina fundamentala mentinerea pacii si securitatii internationale; securitate colectiva = stare a relatiilor dintre state, creata prin luarea de masuri de aparare comuna impotriva unei agresiuni. 2. (In socialism) Organ de stat care veghea la siguranta interna a statului. [Cf. fr. securite, lat. securitas].

DICTEU s. n. reproducere fidela, automata a unui act de gandire, fara controlul ratiunii; dictare. ♦ ~ automat = procedeu de creatie artistica preconizat de catre suprarealisti, prin care se ambitiona realizarea unei expresii formale a operei de arta, identica gandirii in stare de veghe, de vis etc.; ~ muzical = muzica ce urmeaza a fi notata dupa auz. (< fr. dictee)

VIGILITATE s. f. (psih.) stare de veghe. (< vigil + -itate)

treaz (-za), adj. – 1. Destept, in stare de veghe. – 2. Vigilent, alert. – 3. Care nu a baut, care nu s-a imbatat. – Var. inv. treazv. Sl. trezvu „cumpatat” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 420; Conev 100), cf. slov. trezen. – Der. trezi, vb. (a destepta, a insufleti, a e****a; refl., a se destepta; a se afla, a se gasi pe neasteptate; refl., a nu mai fi beat; refl., a se rasufla o bautura), inv. trezvi, din sl. trezviti se „a se reglementa, a se modera”, uz general (ALR, I, 230); trezie (var. inv. trezvie), s. f. (stare de veghe; starea cuiva nebaut).

veghe, (rar) veghi, s. f. 1. stare a celui care nu doarme; trezie. ♦ Priveghi (la un mort). 2. Ocrotire, paza, straja. 3. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave, avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care executa aceasta misiune. – Din veghea (derivat regresiv).

TREZIE f. 1) stare a unei persoane care nu doarme; veghe. ◊ In ~ aievea. 2) stare de om treaz. 3) fig. stare de om cu mintea treaza; stare de om lucid. [G.-D. treziei] /treaz + suf. ~ie

strejinoapte adj. (reg.) care vegheaza noaptea; care sta de straja.

STRAJUI, strajuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A pazi, a apara. 2. Intranz. (Adesea fig.) A sta de straja, a veghea. 3. Tranz. Fig. A margini, a delimita ceva. [Var.: (reg.) strejui vb. IV] – Straja + suf. -ui.

A STRAJUI ~iesc 1. intranz. A sta de straja; a veghea. 2. tranz. A avea sub straja; a pazi. /straja + suf. ~ui

A vegheA ~ez 1. intranz. A sta treaz in timpul noptii din motive diferite. 2. tranz. 1) (bolnavi) A avea in grija stand noaptea la capatai. 2) (persoane, bunuri materiale) A tine in veghe; a pazi; a strajui. 3) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a ocroti; a pazi; a proteja; a apara; a supraveghea. /<lat. vigilare

pandari, pandaresc, vb. IV (reg.) 1. a astepta (cu nerabdare, cu atentia incordata). 2. a face serviciul de pandar; a jitari, a pazi, a supraveghea; a sta de straja, a veghea.

CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1), sfarsit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. – Lat. capitaneum.

SOMNOLENTA s. f. stare intermediara intre somn si veghe, in care diverse functii si reactii ale organismului sunt diminuate; moleseala, toropeala, somnie, somnorosie. – Din fr. somnolence, lat. somnolentia.

vegheA, veghez, vb. I. 1. Intranz. A sta treaz noaptea, a nu dormi in timpul noptii. 2. Tranz. A ingriji un bolnav (stand noaptea la capataiul lui). 3. Tranz. A pazi, a sta de straja. ♦ A supraveghea o activitate; a fi atent la ceva. – Lat. vigilare.

PAZA s. 1. straja, strajuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) pazit, priveghi, (inv. si pop.) priveghere, (reg.) pazeala, (inv.) nazirie, pazire. (Serviciul de ~.) 2. garda, straja, veghe, (inv., in Mold.) aret. (sta de ~.) 3. v. aparare. 4. v. grija. 5. v. paznic. 6. v. santinela. 7. v. garda.

STRAJA s. 1. v. paza. 2. garda, paza, veghe, (inv., in Mold.) aret. (sta de ~.) 3. v. paznic. 4. v. santinela. 5. v. garda. 6. (PLUTARIT) (reg.) argea, laturas, podijdita.

CAPATAI ~ie n. 1) Parte a patului pe care se pune capul. ◊ A sta la ~iul cuiva a veghea langa un bolnav. 2) Obiect sub forma de sac scurt si larg umplut cu pene, lana sau vata, care se pune sub cap in timpul somnului; perna. ◊ Fara ~ fara casa; fara rost in viata. Carte de ~ a) carte fundamentala intr-un domeniu; b) carte de care nu te poti desparti. /<lat. capitaneum

SOMNOLENTA ~e f. 1) stare intermediara intre somn si veghe. 2) fig. Lipsa de activitate; inactivitate. /<fr. somnolence

A SE SCULA ma scol intranz. 1) A trece de la o stare de somn la cea de veghe; a se trezi; a se destepta. ~ la ora sapte. ◊ ~ din morti a invia. 2) A lua pozitie verticala; a se ridica in picioare. ~ de pe scaun. ◊ ~ din pat (sau dupa o boala) a se insanatosi. /<ngr. excubulare

A PRIvegheA ~ez pop. 1. intranz. v. A vegheA. 2. tranz. 1) v. A vegheA. 2) (mortul) A strajui in noptile dinaintea inmormantarii; a sta la priveghi. /<lat. pervigilare

A ADORMI adorm 1. intranz. 1) A trece din starea de veghe la cea de somn. 2) bis. A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a raposa; a deceda; a se sfarsi. 2. tranz. 1) A face sa treaca de la starea de veghe la cea de somn. ~ un copil. 2) fig. A aduce in stare de liniste; a linisti; a potoli; a alina. ~ setea. /<lat. addormire

A SE DESTEPTA ma destept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare constienta a vietii; a se trezi. 3) (despre natura) A incepe un nou ciclu de vegetatie; a reveni la viata. 4) fig. (despre sentimente, dorinte, idei etc.) A incepe sa capete contururi precise; a se infiripa; a inmuguri; a incolti. 5) (despre persoane) A deveni constient; a ajunge sa inteleaga realitatea. 6) A deveni (mai) destept; a capata mai multa inteligenta. /<lat. deexcitare

TRANSA, transe, s. f. stare psihica speciala in care se gaseste de obicei o persoana hipnotizata, deosebita atat de starea de veghe cat si de cea de somn, caracterizata prin slabirea sau disparitia atitudinii discriminatorii, critice la actiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.

veghe s. 1. v. nesomn. 2. priveghere, trezie, (inv. si reg.) priveghi, (reg.) privegheala. (In timpul ~ii ...) 3. v. paza. 4. garda, paza, straja, (inv., in Mold.) aret. (sta de ~.) 5. v. santinela.

DORMI, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se gasi in stare de somn, a fi adormit. ◊ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) fig. a fi incet la treaba, a se misca lenes; p. ext. a fi absent la ceea ce se petrece in jur. ♦ Fig. A fi mort. ◊ Expr. (Tranz.) A dormi somnul (cel) de veci (sau cel lung, cel de pe urma) = a fi mort; (in imprecatii) a muri. 2. A ramane peste noapte undeva; a manea. 3. Fig. (In constructii negative) A veghea; a fi vigilent. 4. Fig. A zacea ascuns; a mocni. Acea tainica simtire care doarme-n a ta harfa (EMINESCU). [Var.: (reg.) durmi vb. IV] – Lat. dormire.