SETE s. f. Senzatie fiziologica pe care o au oamenii, animalele sau pasarile cand simt nevoia sa bea apa din pricina deshidratarii tesuturilor organismului. ♦ Fig. Pofta, dorinta arzatoare; dor. ♦ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesat; p. ext. cu putere, cu violenta, tare. – Lat. sitis.

MANCARIME, mancarimi, s. f. Senzatie (neplacuta) provocata de anumite boli ale pielii, de o iritatie trecatoare, de intepatura unor insecte etc. si insotita de nevoia de a se scarpina; mancarici. ◊ Expr. A avea mancarime de (sau la) limba = a simti mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbaret, palavragiu, limbut; a nu putea pastra un secret. – Mancare + suf. -ime.

DER MOHR HAT SEINE ARBEIT GETAN; DER MOHR KANN GEHEN (germ.) maurul si-a indeplinit misiunea; maurul poate sa plece – Schiller, „Fiesco”, act. III, scena 4. Astazi, formula glumeata, de retragere, atunci cand simti ca nu mai este nevoie de prezenta sau de serviciile tale.

A SE SATURA ma satur intranz. 1) A-si potoli pe deplin foamea (sau setea); a deveni satul. 2) A se simti intru totul satisfacut; a nu mai avea nevoie. ~ de somn. 3) A fi satul, plictisit sau dezgustat. ◊ ~ de ceva (sau de cineva) ca de mere acre (sau padurete) a fi dezgustat complet de ceva (sau de cineva). ~ pana in gat a-i fi lehamite. /<lat. saturare

SILA ~e f. Sentiment sau senzatie de neplacere fata de ceva sau de cineva; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. ◊ A-i face (sau a i se face) cuiva ~ (de ceva sau de cineva) a provoca sau a simti repulsie fata de ceva sau de cineva. Cu (de-a) ~a prin constrangere; fortat. In (sau din) ~ fara nici o placere; fiind nevoit. [G.-D. silei] /<sl. sila

A simti simt tranz. 1) (e*******i interni sau externi) A percepe cu ajutorul simturilor. ~ foame. ~ durere. ◊ ~ lipsa cuiva (sau a ceva) a suferi din cauza lipsei cuiva (sau a ceva). ~ nevoia a avea necesitatea. 2) A sesiza logic sau intuitiv ~ primejdia. /<lat. sentire

A PUTEA pot tranz. (urmat, de obicei, de un verb la conjuntiv sau la infinitiv) 1) A se simti in stare; a fi capabil sau apt. ◊ A nu mai ~ de ... a) a fi cuprins de un sentiment sau de o senzatie puternica; b) a nu-i pasa de ... A nu (mai) ~ fara (cineva sau ceva) a avea neaparat nevoie de (cineva sau de ceva). 2) A fi in drept; a avea tot temeiul. Pot confirma. Tribunalul poate executa sentinta. 3) v. A SE PUTEA. ◊ Poate ca e cu putinta; e posibil. Fara doar si poate fara nici o discutie; in mod sigur. /<lat. potere