VENIN, (rar) veninuri, s. n. 1. Substanta toxica secretata de glandele unor animale (serpi, insecte sau arahnide) si de unele plante ca mijloc de atac sau de aparare, ori preparata de om (din plante otravitoare). ♦ Fig. rautate; dusmanie. 2. (Anat.; pop.) Fiere; fig. suparare, mahnire, necaz; furie. ◊ Expr. A face venin = a se supara foarte tare, a-si face sange rau. A pune (cuiva) venin la inima = a face ca cineva sa se supere foarte tare. A-si varsa veninul = a-si manifesta supararea, mania, furia fata de cineva. – Lat. venenum.

BLESTEM ~e n. 1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; imprecatie. 2) Cuvinte prin care se invoca abaterea unei nenorociri asupra cuiva; imprecatie; maledictie. 3) rau fatal, pus pe seama furiei divine, care se pare ca planeaza in permanenta deasupra cuiva; maledictie. /v. a blestema

INSCENA, inscenez, vb. I. Tranz. 1. A regiza un spectacol, a pune in scena. 2. Fig. A pune la cale actiuni rau intentionate spre a aduce cuiva prejudicii. – Din it. inscenare.

VIPERA, vipere, s. f. 1. Sarpe mic, foarte veninos, avand pe cap o pata de culoare inchisa in forma de V si pe spate o dunga lata, neagra, in zigzag; naparca (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de vipera = om rau, femeie rea. ◊ Compus: Vipera-cu-corn = specie de vipera mai mare si mai veninoasa decat vipera comuna, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoana rea, perfida. – Lat. vipera.

LELE s. f. 1. Termen de respect, cu care se adreseaza, la tara, un copil sau o persoana mai tanara unei femei mai in varsta. ♦ (In poezia populara) Femeie tanara; iubita. 2. Femeie cu purtari rele. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = smecher, siret, ticalos. A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Bg., sb. lelja.

NAPARCA, naparci, s. f. 1. 1. Specie de soparla lipsita de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenusie, acoperit cu solzi stralucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Soparla. 2. (Pop.) Vipera. ◊ Expr. Pui de naparca = om rau, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. a**l. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui garbaci. 2. Luntre mica si ingusta. [Pl. si: (reg.) naparce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

BASM ~e n. 1) Creatie populara epica, in care se redau intamplari fantastice cu personaje imaginare aflate in lupta cu forte nefaste ale naturii sau ale societatii; poveste. 2) fig. Vorbe plasmuite special si puse in circulatie cu rea-vointa; nascocire; scornire. /<sl. basni

A SCORNI ~esc tranz. 1) (vorbe, zvonuri, minciuni) A plasmui, punand in circulatie cu rea-vointa. 2) inv. A descoperi prin munca creatoare; a nascoci; a inventa; a izvodi. /<bulg. skorna

hurduzau, hurduzaie, s.f. (reg.) 1. funie groasa, streang, odgon. 2. odgonul de deasupra raului, cu care se pune in miscare podul umblator. 3. pod umblator; brod, brudina.

INSCENA vb. I. tr. A monta un spectacol. ♦ (Fig.) A pune la cale actiuni rau intentionate pentru a cauza prejudicii. [Cf. it. inscenare].

INSCENA vb. tr. 1. a monta un spectacol teatral. 2. (fig.) a pune la cale actiuni rau intentionate. (< it. inscenare)

SUSPECTA, suspectez, vb. I. Tranz. A banui pe cineva de ceva rau, a socoti drept suspect; a pune la indoiala ceva. – Din fr. suspecter.

LELE s. f. 1. Termen de respect cu care se adreseaza la tara un copil sau o persoana mai tanara unei femei in varsta sau cu care vorbeste despre ea; leica¹. ♦ (In poezia populara) Femeie (tanara) iubita; mandra. 2. Femeie rea sau imorala. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om smecher, siret, ticalos. A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Din bg. lelja.

SCURTA, scurtez, vb. I. 1. Tranz. A micsora lungimea sau inaltimea unui obiect, a reduce din lungime sau din inaltime, a face mai scurt. ◊ Expr. A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva in imposibilitate de a (mai) face rau. A scurta cuiva limba = a pune pe cineva in imposibilitate de a barfi. ♦ (Inv.) A omori, a executa (prin taierea capului). 2. Tranz. A alege si a parcurge distanta cea mai scurta intre doua puncte; a evita ocolurile, a merge direct. 3. Tranz. si refl. A face sa dureze (sau sa para ca dureaza) ori a dura mai putin. ♦ Intranz. si tranz. A vorbi concis. – Lat. excurtare.

NAPARCA ~ci f. 1) Sarpe veninos, cu capul triunghiular, pe care are un semn negru in forma de V; vipera. 2) Soparla fara membre, cu corp cilindric, solzos, raspandita prin poieni si locuri umede. 3) fig. Persoana foarte rea, perfida si extrem de periculoasa. ◊ Pui de ~ om rautacios. /cf. alb. neperke, nepertke

SPERLA s. f. (Reg.) Cenusa inca fierbinte care acopera carbunii; spuza ◊ Expr. A da pe cineva prin sperla = a se purta rau cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva intr-o situatie penibila. A o da prin sperla = a o pati. – Et. nec.

A STARNI ~esc tranz. 1) (animale, pasari, frunze etc.) A face sa se urneasca (din locul in care se afla). ~ praful. 2) (fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare indemnand la actiuni dusmanoase; a agasa; a provoca; a incita; a zadari; a intarata; a atata. ~ la vorba. 3) pop. A face sa se produca; a pricinui; a cauza; a provoca. ~ rasul. 4) pop. A plasmui punand in circulatie pentru prima oara (cu rea vointa); a scorni. ~ minciuni. /Orig. nec.

SUSPECTA vb. I. tr. A banui pe cineva de ceva (rau). ♦ A se indoi de ceva, a pune la indoiala ceva. [< fr. suspecter].

SUSPECTA vb. tr. a banui pe cineva de ceva (rau). ◊ a se indoi de ceva, a pune la indoiala; suspiciona. (< fr. suspecter)

TOPILA, topile, s. f. 1. Loc ingradit in albia unui rau sau intr-o apa statatoare unde se pun la topit canepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, sapat in camp si legat printr-un canal de o apa curgatoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo.

CURSA², curse, s. f. 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor salbatice; teren anume pregatit pentru ca animalul care paseste in limitele lui sa fie prins; capcana. 2. Fig. Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rau; uneltire, manevra. ◊ Expr. A intinde (sau a pune) cuiva o cursa (sau cursa) = a cauta sa ademeneasca pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. A atrage (pe cineva) in cursa = a momi, a ademeni, a ispiti. A cadea (sau a se prinde) in cursa = a intra intr-o mare incurcatura. – Cf. alb. kurthe.

ARANJA vb. I. tr. 1. a randui, a pune in ordine. ◊ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rau. 3. a prelucra, a transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite masuri in interes personal; a-si face un rost. ◊ a se intelege cu cineva, a se pune bine. ◊ a-si potrivi tinuta exterioara. (< fr. arranger)

CORN¹ coarne n. 1) Excrescenta dura de diferite forme, para sau impara, care creste pe capul unor mamifere. ◊ Cu coarne care iese din cadrele firescului; de necrezut. A-si arata coarnele a) a se posta in pozitie de aparare; a se pune in garda; b) a-si da pe fata firea rea. A fi mai cu coarne a se crede mai destept, mai rasarit. A se lua in coarne cu cineva a intra in conflict, a se incaiera cu cineva. A pune cuiva funia in coarne a-l face pe cineva sa actioneze contrar vointei sale; a-l supune. A pune coarne a insela (in casnicie). 2) Substanta osoasa din care sunt constituite excrescentele de pe capul unor mamifere. Pieptene de ~. 3) Fiecare dintre cele doua antene de pe capul unor vietati mici. Coarnele melcului. Coarnele carabusului. 4) mai ales la pl. Obiecte sau parti ale acestora care au forma de semicerc. ◊ De la coarnele plugului de la tara; din patura taraneasca. /<lat. cornu

ANAPODA adv. 1. aiurea, prost, rau, (fam.) brambura. (Treburile mergeau ~.) 2. aiurea, alandala, (fam.) brambura. (Lucrurile erau puse ~.)

INTREBARE ~ari f. 1) v. A INTREBA. 2) Vorbire adresata cuiva cu scopul de a capata un raspuns; adresare care cere raspuns. A pune cuiva o ~. ◊ ~area n-are suparare (sau ~area vina n-are) se spune pentru a sublinia ca nu este rau sa intrebi daca te indoiesti de ceva. Semnul ~arii semnul „?” care se pune la sfarsitul propozitiilor interogative. 3) rar Tema sau imprejurare care preocupa pe cineva si necesita atentie; chestiune; problema. /v. a intreba

straifau, straifaua, s.n. (reg.) 1. constructie de barne, umpluta cu piatra, care se face la malul unui rau pentru a-l consolida sau pentru a feri plutele de izbituri. 2. lemn pus pe marginea drumurilor de acces in padure.

VENIN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum

TEODICEE f. Doctrina filozofico-religioasa conform careia lumea este o creatie perfecta a divinitatii, iar raul are cu totul o alta origine decat cea divina si existenta lui nu poate pune la indoiala bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu. /<fr. theodicee

ARANJA vb. I. 1. tr. A randui, a ordona (lucruri, fiinte etc.) ♦ A pune la cale; a ispravi cu bine o actiune, o intreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rau. 2. (refl.) A lua anumite masuri in interes personal. ♦ A se intelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-si potrivi tinuta exterioara, a se gati. 3. tr. A transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jeaza, 4 -jam, ger. -jand. / < fr. arranger].

rau¹ adv. (in opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ◊ A se pune ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ◊ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus

A ARATA arat 1. tranz. 1) (fiinte, obiecte etc.) A expune intentionat vederii; a lasa sa se vada. 2) (lucruri, valori etc.) A face sa fie vazut printr-un gest, semn etc.; a indica. ~ greselile de punctuatie. ~ cararea. Termometrul arata zero grade. ◊ ~ cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rau in mod direct despre cineva. ~ usa cuiva a da afara dintr-un local pe cineva. 3) fam. A pune in fata; a prezenta; a infatisa. ~ legitimatia. ~ un bolnav medicului. 4) A face sa inteleaga; a explica; a lamuri. ~ cum se rezolva problema. 5) A adeveri prin rationamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. El vrea sa arate ce stie. A-si ~ curajul. ◊ Ti-oi arata eu! te-oi invata eu minte! 6) A face sa se arate. 2. intranz. A avea o anumita infatisare. ~ bine. ~ cam bolnav. /<lat. arrectare

A DEFAIMA ~ez tranz. 1) (persoane) A vorbi de rau; a ponegri; a cleveti; a calomnia; a denigra; a blama; a barfi; a huli; a ponosi. 2) A pune intr-o situatie de inferioritate, lezand demnitatea; a umili; a injosi. [Sil. -fai-ma] /<lat. difamiare

plisa¹, plise, s.f. (reg.) 1. loc adanc si linistit in albia unui rau. 2. loc in padure unde se aduna lemnele pentru a fi transportate cu masinile sau cu carutele. 3. lemn pus de-a curmezisul unei ape curgatoare, pe care se asaza butucii cand se construieste o pluta.

jula (jule), s. f. – Femeie, m****e. Tig. zuli, guli (Graur, BL, V, 68). Legatura pe care o stabileste DAR cu mag. suli „rau” pare gresita. – Der. julan, s. m. (barbat afemeiat); juleaica, s. f. (femeie), pe care Bogrea, Dacor., II, 899, il punea in legatura cu numele Zuleica, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 173; juleandra (var. suleandra, ciuleandra), s. f. (femeie, m****e), cu suf. expresiv -andra, cf. buleandra, fleand(u)ra, dupa Graur, BL, IV, 198, la un tig. *guνlengero, de la guνli „femeie”); ciuleandra, adv. (hoinarind, umblind creanga).

AMENINTA, amenint, vb. I. Tranz. 1. A manifesta fata de cineva intentia de a-i face rau (pentru a-l intimida sau pentru a obtine ceva). S-apoi se-ncrunta Si-i amaninta Sa-i puie de vii Chiar in temelii (ALECSANDRI). 2. A face un gest de amenintare. Spunea ceva si ameninta cu mana (PAS). 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. Baltile neasanate ameninta sanatatea locuitorilor. 4. A fi gata sa..., a fi pe punctul de a... Peretii umezi amenintau sa cada (DUNAREANU). 5. (Rar) A anunta, a vesti, a prevesti (ceva). Umbre fioroase Ce ies din intunerec o crima amenintand (ALEXANDRESCU). – Lat. *amminaciare (< minaciae „amenintari”).

ISPITI, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre rau) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ Refl. (Inv.) A se lasa ademenit, a cadea in ispita, a gresi. 2. (Inv.) A pune la incercare sau la o proba pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (Inv. si pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (Inv.) A constata; a descoperi, a afla. – Din sl. ispytati.

A RASCUMPARA rascumpar tranz. 1) (lucruri vandute sau amanetate) A lua inapoi contra plata. 2) rar (captivi) A pune in libertate in schimbul unei sume. 3) (pierderi, cheltuieli etc.) A compensa prin ceva echivalent ca valoare; a rasplati. 4) (greseli, fapte rele) A ispasi prin chinuri si dureri. /ras- + a cumpara

BOALA s. 1. (MED.) afectiune, maladie, (rar) rau, suferinta, (livr.) morb, (pop.) betesug, patima, vatamare, (inv. si reg.) neputinta, (reg.) betegie, betejeala, (inv.) lancezime, langejune, langoare, morbiciune, patimire. (A pune diagnosticul unei ~.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Bazedow = bazedov, gusa exoftalmica; boala lui Hodgkin v. limfogranulomatoza maligna; boala lui Nicolas-Favre = limfogranulomatoza inghinala subacuta; boala lui Pierre Marie si Marinescu v. acromegalie; boala lui Recklinghausen v. osteoza fibrochistica; boala papagalilor = psitacoza; boala Rustitki-Kahler v. mielom; boala somnului = encefalita letargica; boala mintala v. nebunie; boala venerica = (pop.) boala lumeasca. 3. (MED. VET.) boala lui Carre = (pop.) jigaraie, jigodie, rapan.

STAVILA, stavile, s. f. Constructie mobila sau parte mobila a unei constructii, manevrata manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgatoare sau pentru a indrepta spre alt fagas cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stavilarului, care, coborandu-se sau ridicandu-se, opresc apa sau ii dau drumul, dupa necesitate. ♦ Ingramadire de busteni, de crengi, de pamant etc. aduse de ape (la cotitura unui rau) si care ii impiedica cursul. ♦ P. gener. Piedica (materiala), bariera. ◊ Loc. adv. Fara stavila = intruna, necontenit; in mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavila gurii = a-si impune tacere, a se retine de a spune ceva. ♦ Fig. Opozitie, impotrivire; greutate, dificultate. [Pl. si: stavili] – Din sl. stavilo.

A COACE coc 1. tranz. 1) (alimente) A prepara prin supunere la actiunea unei temperaturi inalte (in cuptor). ~ placinte. ~ mere. 2) fig. (actiuni dusmanoase) A intreprinde pe ascuns; a pune la cale in taina; a urzi; a tese; a unelti. ◊ A-i ~ cuiva turta a incerca sa-i faca cuiva pe neasteptate un rau. 2. intranz. (despre rani, abcese) A face puroi; a colecta. /<lat. cocere

ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune in ordine, in randuiala; a potrivi. ♦ Refl. si tranz. A(-si) potrivi tinuta exterioara; a (se) gati. ♦ Tranz. (Fam.) A face cuiva un rau. Lasa ca te aranjez eu! 2. Refl. A-si face un rost in viata. 3. Tranz. A transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. – Fr. arranger.

puiut, puiuti, s.m. (pop.; reg.) 1. (adesea ca termen dezmierdator de adresare) pui mic, puisor. 2. pui de gaina. 3. boboc de floare. 4. (adesea ca termen dezmierdator de adresare) copilas, fiulet. 5. (de obicei ca termen alintator de adresare) iubit, iubitel. 6. (la pl.) cusaturi decorative marunte pe iile, camasile si cojoacele taranesti; rauri. 7. nume dat unor obiecte de dimensiune reduse (puiut de mamaliga, puiut de perna, puiut de flacara etc.) 8. sertaras. 9. petic de diferite forme care se pune la rascroiala de la subsuoara sau la poalele camasilor taranesti; broscuta, puiete, palha, palacrint. 10. bomboana mica, bombonea, bombonica.

ZAPOR, zapoare, s. n. 1. Baraj de sloiuri de gheata care se formeaza primavara pe un rau; p. ext. revarsare, inundatie. 2. Baraj facut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau a morilor; apa oprita la baraje. ◊ Expr. (Despre cai) A pune zapor = a nu voi sa traga; a se impotrivi. – Bg. zapor.

clit n., pl. uri (rut. klit, camara, klitka, cusca, rus. klieti, camara, klietka, cusca, teanc de caramizi; pol. kleta, klita, klitka, cladire rea. V. cleata, poclit, scirleica). Est. Teanc: un clit de haine; linga clitu de opinci (Sadov. VR. 1911, 4, 48). Adv. In ordine, unu peste altu: a pune straiele clit. – Si clid. V. stiv. V. alandala.

SERVICIU ~i n. 1) Munca efectuata in timpul unei activitati; slujba. ◊ A fi (sau a se pune) in ~ul cuiva (sau a ceva) a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un ~ a ajuta pe cineva. A face un prost (sau un rau) ~ cuiva a pricinui cuiva un rau, o neplacere (neintentionat). A intra in ~ a se angaja la lucru. (A fi) de ~ a indeplini insarcinari speciale la locul de munca. 2) Domeniu special de activitate. ~ meteorologic. ◊ ~ divin (sau religios) ceremonie rituala bisericeasca. 3) Garnitura de obiecte utilizate pentru a servi masa. ~ de ceai. ~ de cafea. [Sil. -ciu] /<fr. service, lat. servitium

SPURCAT² -A, spurcati, -te, adj. 1. Murdar; respingator, scarbos, scarnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gura = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit in contact cu ceva scarbos, murdar si nu mai poate fi mancat; (despre vase) in care (din acelasi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserica (in posturi). 3. Fig. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Vrednic de dispret; marsav, ticalos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rau, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, pagan. ♦ (Substantivat, m. art.) D****l. – V. spurca.

BELCIUG, belciuge, s. n. 1. Veriga de metal de care se prinde un lacat, un lant etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva), a avea (pe cineva) in mana. (Fam.) A (nu) fi castigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoana careia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Brat de rau care in perioadele de seceta ramane ca un lac sinuos. – Din. sl. belicugu.

potlogi, potlogesc, vb. IV 1. (pop.; despre incaltaminte) a pune potloage (petice) pentru a repara; a carpi, a petici; a pingeli, a talpui (cu potloage). 2. (refl., reg.; fig.) a-si duce viata de azi pe maine. 3. (reg.; fig.) a face un mic necaz, un mic rau. 4. (reg.) a (se) batatori, a (se) presa, a (se) turti.

CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. Carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.

ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva in ordine, in randuiala. ♦ Refl. si tranz. A(-si) potrivi tinuta exterioara. ♦ A face ca ceva sa functioneze in bune conditii. ♦ A conveni cu cineva sa faca intr-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rau. Lasa ca te aranjez eu! 3. Refl. A-si face un rost in viata. 4. Tranz. A prelucra o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.

GHEARA, gheare, s. f. 1. Formatie cornoasa ascutita, curbata, crescuta la varful degetelor unor reptile, pasari si mamifere, servind mai ales la aparare si la atac. ◊ Expr. (Fam.) A fi lung in (sau la, de) gheare = a avea obiceiul sa fure. A-si scoate( sau a-si arata) ghearele = a-si arata fondul ascuns si rau al firii. A fi ( sau a cadea, a incapea etc.) in ghearele ( sau gheara) cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) in posesiunea, in puterea sau sub autoritatea absoluta a cuiva, la discretia cuiva; a fi prins (si tinut inchis). A pune gheara (pe cineva) = a pune stapanire (pe cineva); a prinde (pe cineva). A fi ( sau a se zbate) in ghearele mortii = a fi grav bolnav, aproape de moarte. 2. (Tehn.) Piesa (1) asemanatoare cu o gheara (1), care serveste la apucat, impiedicat etc. – Et. nec.

GHEARA ~e f. 1) (la unele pasari si animale) Parte cornoasa, ascutita si incovoiata de la varful degetelor. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde pe cineva; a pune stapanire pe cineva sau pe ceva. A fi (sau a se gasi, a se zbate) in ~ele mortii a fi in primejdie de moarte; a se afla in mare pericol. A-si arata (sau a-si scoate) ~ele a-si dezvalui caracterul rau. 2) tehn. Dispozitiv pentru apucat, format din piese ascutite si curbate. /Orig. nec.

ZAPOR, zapoare, s. n. (Pop.) 1. Ingramadire de sloiuri de gheata care se formeaza primavara intr-un punct al unui rau, indeosebi la coturi sau pe sectiuni de curgere mai inguste, datorita careia se produc cresteri de nivel si inundatii; p. ext. revarsare, inundatie. 2. Baraj facut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau functionarea morilor de apa; apa oprita la baraj. ◊ Expr. A pune zapor = (despre cai) a nu voi sa traga; a se impotrivi. – Din bg. zapor.

SERVICIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

ADAPOST, adaposturi, s. n. Loc ferit care apara de vreme rea, de primejdii etc.; constructie facuta in acest scop. ♢ Adapost (antiaerian) = loc special amenajat pentru apararea impotriva atacurilor aeriene. ♦ Loc de azil; casa, camin. Ce fac tocmai acum la batranete fara leac de adapost? (CREANGA). ♦ Protectie, ocrotire. Sedeau pe vine la adapostul zidului (DUMITRIU). ♢ Expr. A fi (sau a (se) pune) la adapost de... = a (se) adaposti; fig. a preveni un neajuns. – Lat. ad appos(i)tum.

primez, primezuri si primeze, s.n. (reg.) 1. perete care desparte doua incaperi. 2. ingraditura, scandura, barna, par, drug care desparte un spatiu in doua sau care se pune in grajd intre vite, stanog. 3. (in forma: primiez) cartilaj care desparte cele doua fose nazale. 4. cercevea in forma de cruce care desparte fereastra in mai multe ochiuri. 5. perdea de padure care se afla intre doua poieni. 6. proptea de lemn cu care se blocheaza usa sau poarta. 7. intaritura facuta in malul unui rau, pentru a-l consolida. 8. proeminenta intr-un lemn cioplit.

A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare

A FORTA ~ez tranz. 1) (fiinte) A pune cu forta (sa faca ceva); a sili; a constrange; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine inchise) A supune unei actiuni violente. ~ usa. ◊ ~ nota a) a lua nota care depaseste posibilitatile vocii; b) a intrece masura in comportarea fata de cineva. ~ usi deschise a demonstra adevaruri bine cunoscute. 3) mil. (ape, trecatori etc.) A trece efectuand operatii de lupta. ~ raul. /<fr. forcer

PUI¹ ~ m. I. 1) Pasare de la iesirea din gaoace si pana la maturitate. ~ de gaina. ~ de curca. ◊ ~ de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimanui. 2) Carne de gaina tanara. Zeama de ~. 3) Orice fiinta vie in prima faza de dezvoltare. ~ de om. ~ de urs. ◊ ~ de lele a) persoana usuratica, amorala; b) copil nelegitim; bastard. ~ de vipera (sau de naparca, de sarpe) om rau, perfid. 4) Ramura tanara care porneste de la radacina unei plante; copilet. 5) fig. fam. Fiinta scumpa, draga. 6) la pl. pop. Cusatura decorativa in forma de cruciulite marunte facuta pe pieptul si pe manecile camasilor taranesti. II. (in imbinari cu valoare de superlativ): ~ de ger ger cumplit. ~ de somn somn bun, reconfortant. ~ de chef chef mare. ~ de bataie bataie zdravana. /<lat. pulleus

CUI, cuie, s. n. 1. Piesa mica, cilindrica sau in patru muchii, de metal sau de lemn, turtita la un capat si ascutita la celalalt, cu care se fixeaza intre ele diferite piese, care se bate in zid sau in lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de siguranta formata dintr-o bucata de sarma indoita, cu un ochi la un capat, care impiedica desfacerea piulitelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uiti raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simti frigul, a dardai de frig. A-i intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama, o banuiala, o indoiala, o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care si-l ia cineva, legandu-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. A-si pune pofta in cui = a renunta la o dorinta, la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare ca forma cu un cui (1). – Lat. cuneus.

SERVICIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)